Steve Harvey, Departamentul Crime Grave, Europol:

Am auzit pentru prima data despre traficul de organe umane cu un deceniu in urma, cand lucram in politia britanica. A fost ceva nou, initial nu percepeam crima care se ascunde in spatele unei operatii de transplant de la un cetatean provenit dintr–o tara saraca la unul cu o situatie materiala buna. Nu stiu daca se vorbea atunci despre trafic de organe, prima intrebare care mi–a venit, a fost una mai mult morala: de ce un om a decis sa iti doneze un rinichi pentru 5 000 de dolari?

Jurnalistii de investigatie au fost primii care ne–au atras atentia asupra ilegalitatii acestor operatii de transplant. Ei sunt cei care au descoperit si au aratat tuturor cine sunt victimele si traficantii, prin intermediul unor filme documentare, reportaje gazetaresti si investigatii radiofonice. In acest rastimp, politia nu a reusit sa descopere prea multe.

Atunci mi–am pus intrebarea: de ce jurnalistii pot gasi informatii, pot descoperi aceste cazuri, pot face dezvaluiri, dar politia nu poate gasi nimic. Este adevarat ca sunt situatii cand victimele sunt atat de lezate, incat nu mai au interes sa–si deschida sufletul in fata politistilor. Dar exista multe posibilitati.

Cand m–am transferat la Europol, am inceput sa acord mai multa atentie acestui fenomen. Semnale cu privire la traficul de organe au inceput sa apara tot mai multe si mai multe. A fost semnata si o conventie care reglementeaza traficul de persoane. Legislatia statelor europene a trebuit sa fie adaptata la noile probleme, pentru ca organele de drept sa distinga in ce consta crima si cine sunt vinovatii.

Deocamdata nu avem rapoarte politienesti din care ar rezulta ca exista procese judiciare, finalizate in cazul traficului de organe. Trebuie sa spunem odata — da, asta este ilegal; da, asta afecteaza oamenii; da, asta aduce necazuri comunitatilor si stabilitatii statelor europene. Am chemat toate tarile din regiune sa colaboreze pentru solutionarea acestei probleme.

Am auzit ca transplanturile ilegale de rinichi sunt foarte solicitate, oameni din SUA si Israel vin in alte tari ca sa primeasca un rinichi.

In cadrul Conferintei din Chisinau am mai fost informat despre un caz recent, in care un oficial albanez a beneficiat la Roma de un transplant de rinichi, platind 100.000 de euro. Tot aici am comunicat cu oficialii bulgari care au relatat despre operatiile ilegale din Turcia, am mai auzit despre asemenea interventii chirurgicale ilegale in Grecia si Romania, precum si despre cetateni din Moldova, Ucraina, Belarus care si–au dat rinichii. Despre toate aceste cazuri ar trebui sa se ocupe Europolul.

Anul trecut au fost efectuate niste studii in 25 de state europene. Doar 15 dintre acestea au confirmat ca au inregistrat cazuri de trafic, 14 tari au raspuns ca nu dispun de informatii in acest sens, iar Slovacia a declarat ca a inregistrat un singur caz in 2003. Acum incercam sa analizam datele. Astfel am aflat mai multe informatii despre retele de traficanti, despre spitale si doctori, despre cum se petrec aceste operatii.

Nu mai putem apela la indreptatirea tacerii sub pretextul ca nu avem martori si poate fenomenul nu exista. In asa fel a fost abordata problema drogurilor cu multi ani in urma. Initial politia a evitat sa acorde atentie acestui fenomen, dar daca nu s–a vorbit despre asta, nu inseamna ca fenomenul a disparut. Situatia doar s–a agravat. Din nou presa a fost cea care a alertat opinia publica despre aceasta problema. Acum, in fiecare zi, ziarele publica istorii despre actiuni ale politiei impotriva traficantilor.

Din aceasta cauza, nu mai are indreptatire tacerea politiei in privinta traficului de organe, care include crime grave comise de participantii la aceste tranzactii. Pe langa traficantii de oameni, care organizeaza intalnirea dintre donator si medic, si care comit acest act criminal doar pentru bani si pentru ca sa exploateze problema unui om in scopul acumularii de venit, exista o vina si a chirurgului care efectueaza aceste operatii. Desi medicul face doar o procedura medicala, el stie, cu siguranta, ca preleva un organ de la un om sarac, ajuns in aceasta situatie din motive financiare, de aceea inainte de efectuarea acestor operatii fiecare chirurg trebuie sa fie motivat sa isi puna intrebari asupra urmarilor juridice pe care le poate suporta in cazul unui transplant ilegal.

In business se spune ca cererea justifica oferta, de aceea se incearca anihilarea retelei de la cei care lanseaza cererea. In acest caz, cererea vine de la oameni care sunt pusi in situatia sa aleaga intre viata si moarte. Personal, ca fiinta umana, daca as ajunge in conditia ca sotia sau fiul meu sa necesite un rinichi, daca viata unei fiinte dragi ar fi pusa pe acest cantar si ar muri, daca nu ar primi un rinichi, probabil ca as face la fel.

Si, in final, fara indoiala ca donatorul nu poate fi considerat criminal. Chiar daca ofera acest rinichi contra bani, este limpede ca face aceasta din cauza unor probleme serioase si a unor conditii care il impun sa procedeze asa.

Traim cu totii in aceeasi lume, in care unul plateste pentru un rinichi ca sa nu moara, iar altul este nevoit sa si–l vanda ca sa nu moara de foame si saracie. Este o problema etica la mijloc, care implica interesul si crimele retelelor de traficanti, de aceea merita toata atentia politiei.

Cvetlozar Georghiev, Serviciul National de Combatere a Crimei Organizate, Bulgaria:

Este pentru prima data cand recunosc ca jurnalistii ne–au ajutat atat de mult. Colaboratorii ziarului "Trud" au desfasurat o ancheta, reusind sa descopere reteaua de traficanti, sa patrunda chiar si in spitalul unde au avut loc operatiile, sa vorbeasca cu victimele, medicii, traficantii. Dupa aceasta, am pornit o ancheta politieneasca. De la primii sase donatori de rinichi din Bulgaria am ajuns la cateva zeci, au fost arestati si judecati traficantii bulgari. Acum ei isi ispasesc pedeapsa in locurile de detentie si am dori foarte mult sa cooperam cu autoritatile Turciei, pentru pedepsirea celei de–a doua parti a retelei, care se afla in Turcia, deoarece operatiile au fost facute acolo. Victimele, care au depus marturii la politie, au primit si despagubiri, vinovatii fiind amendati cu sume evaluate la 10.000 de euro, deoarece sanatatea lor a avut foarte mult de suferit, ei fiind trimisi acasa chiar a doua zi dupa operatie, din care cauza au suferit prejudicii serioase.

Eugen Rusu, Procuratura Generala:

In Moldova au fost demarate 5 procese penale asupra traficantilor de rinichi. Un singur caz a fost finalizat, cel in care era acuzat Ruslan Cecati, acesta fiind condamnat la 5 ani cu suspendare, cu un termen de proba de 2 ani. Deci acum Cecati este in libertate. Alte cateva dosare sunt anchetate acum, iar unul e in instanta de judecata. Cred ca numarul de procese penale nu este echivalent cu numarul real de cazuri de trafic de rinichi, dar problema rezida in faptul ca cei care si–au donat sau vandut rinichiul nu sunt interesati sa coopereze cu politia, sa depuna marturii, iata de ce nici organele de drept nu dispun de aceste date. Daca, insa, o persoana si–a dat benevol rinichiul, primind si niste bani pentru asta, si nu se simte prejudiciata, e clar ca ea nu va fi foarte interesata de colaborarea cu politia. Totodata, nu poate fi vorba despre primirea unor despagubiri pentru victimele traficului de organe, atata timp, cat nimeni nu se adreseaza in instanta de judecata sau la organele de ancheta ca sa denunte prejudiciul care i–a fost adus, in rezultatul unei operatii de transplant.

Cem Kolcu, Ministerul de Interne, Turcia:

Politia turca a investigat timp de cativa ani pe unul dintre chirurgii acuzati pentru efectuarea operatiilor ilegale de transplant renal, in care erau implicati traficanti de oameni pentru organe. Numele lui este Yusuf Sonmez si el a fost retinut de politie de doua ori. Dupa ce instanta judiciara a examinat dosarul politienesc, chirurgul Sonmez a fost eliberat din cauza insuficientei de probe. Nu cred ca a fost vorba de presiuni asupra curtii, chiar a fost foarte greu sa aduni probe in acest caz, iar un om nu poate fi condamnat doar in baza unor acuzatii fara acoperire. Nu am auzit nimic despre moldoveni carora le–au fost prelevate organele la Istanbul, poate ca aceste cazuri au existat, dar nu au fost descoperite inca. Cel putin, dupa atatea semnale de alarma, politia sta cu ochii pe doctorul Sonmez si pe clinicile in care lucreaza acesta.

Raul Gamisonia, Procuratura Generala, Georgia:

In Georgia nu au fost prea multe semnale cu privire la traficul de organe, dar aceasta problema merita toata atentia statului. Or, tarile in care exista cetateni care nu mai gasesc alte surse de supravietuire, decat sa isi vanda un organ, trebuie sa isi puna intrebarea ce face tara, ce oportunitati le ofera celor care nu au cu ce isi intretine familia si care, pentru gurile flamande ale copiilor, sunt nevoiti sa recurga la asemenea riscuri.

Se stie doar ca unui om bogat nici prin minte nu–i va trece sa doneze sau sa vanda un rinichi, fie chiar si unui om apropiat, unei fiinte dragi. Cei care recurg la acest procedeu sunt cu siguranta oameni ajunsi la disperare, sunt cei care nu au din ce intretine familia, care nu au bani de medicamente sau din ce procura un acoperis de–asupra capului.

Vlad din Chisinau avea 24 de ani, cand a fost operat la Istanbul si i–a fost prelevat un rinichi. Terminase o scoala de meserii, dar nu si–a gasit nimic de lucru timp de mai multi ani, parintii il tot certau ca nu merge la serviciu, viata ii parea tot mai lipsita de sens, nu avea nici o sursa de castig si iata de ce a acceptat sa mearga cu o grupa de baieti la Istanbul. Acolo a auzit ca sunt probleme cu politia, de aceea intr–o noapte au fost dusi cu avionul la Tbilisi, intr–un spital unde li s–a prelevat cate un rinichi. El spune ca atunci cand si–a revenit a simtit cea mai strasnica durere pe care a avut–o vreodata, dar faptul ca erau mai multi moldoveni in acel spital l–a incurajat si nu s–a simtit singur. Desi i–au fost promisi 3000 de dolari, a primit doar 2500, deoarece traficantii i–au oprit bani pentru bilet, viza, pasaport.

Andrei din Balti si–a donat rinichiul in Germania, contra sumei de 9000 de dolari. A mers incolo cu o masina de curse lungi si a fost operat in orasul german Essen. Deoarece in Germania vanzarea de organe este ilegala, traficantii l–au supus la pregatiri speciale, urmand ca Andrei sa spuna ca doneaza rinichiul unei rude dragi din Israel. Asa a si spus psihologilor. Testul psihologic a fost in germana, iar traducerea a fost asigurata de omul traficantilor. Ajuns inapoi, si–a pierdut echilibrul psihologic, a parasit sotia si copiii, iar pe banii castigati a cumparat o masina pe care a accidentat–o si a vandut–o la un pret redus.

Mihail din Orhei era orfan, locuia impreuna cu bunica si supravietuiau din pensia ridicola a bunicii, deoarece nu avea nici o oferta de munca. A fost fortat de niste cunoscuti din sat sa mearga in Turcia. Spune ca nu ar fi facut asta niciodata, daca ar fi avut de ales. I s–au dat 2600 de dolari, apoi fostii amici "i–au cerut" cu forta o parte din bani, pe care nu i–au mai intors. Din bani si–a cumparat un televizor si un radio care s–au stricat, de vreun an a fost deconectat de la reteaua electrica, pentru ca nu avea cu ce plati, de aceea nu mai are sens sa repare televizorul. Lucreaza cu ziua pe ploaie si vant, si abia de aduna ceva de mancare pentru copil si sotie.

Vasile din Hancesti a mers cu o grupa de moldoveni la Istanbul ca sa isi vanda un rinichi, caci avea nevoie de bani. Acolo a fost tinut prin niste subsoluri timp de cateva saptamani, unde mai erau si cetateni romani, care asteptau momentul operatiei. Vasile s–a speriat de perspectiva acestei operatii. Desi a incercat sa spuna traficantilor ca a renuntat la aceasta idee, i s–a dat de inteles ca va trebui "sa plateasca". A reusit sa fuga in una din nopti, l–au ajutat niste consateni care plecau inapoi de la operatie. A umblat fugar o perioada prin Moldova, caci se temea ca traficantii il vor ajunge. Se teme si azi de raufacatori.

Mike Levinsky, cetatean israelian

Am fost la Istanbul, unde am suportat o operatie de transplant si am primit un rinichi de la un donator. Operatia mi–a facut–o doctorul Yusuf Sonmez, am platit petru asta 60.000 usd. Stiam ca este ilegal sa platesti pentru un rinichi, dar am fost atat de multi ani bolnav, am stat atata in prizonieratul hemodializei, incat eram gata de orice, doar ca sa schimb ceva si sa supravietuiesc. Nu am stiut cine exact mi–a donat rinchiul, si nu stiu cat i s–a platit, dar stiu ca provine dintr–o tara saraca, unde un dolar are o alta valoare decat in tarile noastre. Acum, ma bucur ca am supravietuit acestei operatii si ca imi pot continua viata.