Intr–o dimineata, acum doua zile, a tunat. Se pare, pentru prima data in acest an. Era pe cand toti romanii ii asteptau acasa pe ziaristii eliberati din captivitatea rapitorilor irakieni. "Vocea Basarabiei" relata pe larg ce scrie presa din Tara despre acest eveniment, iar unele servicii secrete, de asta data dintre cele locale, bruiau, de altfel dintr–o obisnuinta deja, emisia acestui post incomod puterii. Bruiajele erau violente, iar cei responsabili de amplitudinea lor erau calmi, stiind ca, in caz de revolta publica, de asta data vor putea da vina pe tunetul din ceruri.

Romania isi eliberase fiii si aceasta noutate, ca un tunet in primavara, a reusit sa eclipseze alte zeci de probleme nationale, locale si personale. Cele trei vieti pastrate, alaturi de demnitatea Romaniei de a nu ceda in fata santajului teroristilor, semnifica o rascruce pe care Tara a trecut–o fara a privi speriata prin parti.

Multe au fost spuse sau au fost lasate sa se inteleaga in cazul rapirii si eliberarii celor trei ziaristi romani. Multe, probabil, vor mai fi dezvaluite in zilele imediat urmatoare. Pe fundalul celor vorbite, gandite si traite, felul in care cei trei isi vor onora in continuare meseria pare un aspect deosebit de important pentru breasla noastra.

Indiferent de faptul prin ce au trecut si ce le–a fost dat sa traiasca in cele 55 de zile de captivitate, cei trei pot fi invidiati pentru experienta unica pe care, pana la urma, le–a oferit–o profesia de jurnalist. In ce fel vor povesti ei lumii aceasta poveste despre decapitari, despre intunericul in care au fost inchisi, despre viata si moarte? Ce vor spune ei de acum inainte despre Patria care i–a salvat? Cum vor imparti cu colegii lor suferinta asteptarii pe care acestia au acumulat–o, visandu–le revenirea?

S–ar putea intampla ca eliberarea si revenirea sa le dea curajul de viata al ostasilor salvati de moarte de pe campul de lupta al unui razboi, ostasi pe care revenirea din infern ii face si mai viteji, si mai necrutatori. S–ar putea intampla, insa, si alta evolutie a carierei lor — plecarea din breasla, or, tot mai putini ziaristi din lume rezista in fata riscurilor acestei profesii. Cat despre Moldova... Chiar daca numeroasele procese de judecata, intentate presei si ziaristilor, frecventele atacuri, directe sau indirecte, la viata unor colegi de–ai nostri, nu pot fi comparate cu starea unor ostatici aflati in prizonieratul teroristilor, situatia membrilor breslei noastre ajunge tot mai incerta, astfel incat, aproape zilnic, se aud voci care tuna despre povara vietii de ziarist si despre eventualele decizii de a abandona acest taram cenzurat, filat, bruiat si intimidat.

Aneta Grosu