Caini vagabonzi, dar cuminti, la intrari care, de obicei, sunt dosite in spatele celor centrale, coridoare inguste si intunecoase, asternute cu presuri imbibate de praf, pereti gri sau de culori inexistente... Criminali periculosi, incatusati, dusi semet pe langa victime sau potentiale victime... Persoane suspectate de comiterea unor infractiuni ce nu pun in pericol securitatea vietii, incatusate si ele, trecand suferind prin preajma numerosilor reclamati si reclamanti din alte procese, adunati in coridoarele sumbre... Judecatori cu telefoane de serviciu, deconectate din cauza datoriilor instantelor fata de Telecom... In astfel de conditii, in judecatoriile noastre, auzi, deseori, o notiune care te pune pe ganduri, dar si te incurajeaza. Despre "judecata de valoare" vorbesc tot mai frecvent unii avocati atunci cand pledeaza in cadrul unor dosare de presa in care, de obicei, oficiali de stat sau persoane cu functii de raspundere cer sa le fie aparata si compensata financiar demnitatea si onoarea, lezata, chipurile, de ziaristi. Tot mai frecvent, judecatorii se fac a nu auzi argumentul, luand decizii devastatoare pentru presa si pentru ziaristi.

Suntem in luna Libertatii Presei, timp in care, in cadrul numeroaselor actiuni organizate cu acest prilej, ziaristi, juristi si demnitari incearca sa fie sinceri. Astfel, am auzit cateva declaratii cu–adevarat socante care dezvaluie esenta relatiilor presa–justitie. "Eu consider ca in R. Moldova este imposibil sa gasesti dreptatea", astfel explica ex–presedintele Parlamentului, deputatul Dumitru Diacov motivul din care nu actioneaza in judecata presa, chiar daca, uneori, el si familia sa au constituit tinta unor atacuri calomnioase, potrivit acestuia. De fapt, isi amintea tot el, a incercat, prin 2003, sa actioneze in judecata publicatia care acordase ample spatii unor dezvaluiri socante despre afaceri si legaturi primejdioase. A vorbit cu avocatul sau. A insistat si, pana la urma, i–a fost dat sa auda ca, pentru a pune pe rol acel dosar, ar fi important ca "macar Resetnicov sa–i sune presedintelui Judecatoriei Buiucani pentru a–i da indicatii". Am auzit aceste dezvaluiri in cadrul discutiilor la Masa rotunda "Defaimarea, jurnalismul de calitate si democratia". Diacov a spus si a plecat, fara a mai putea fi intrebat cum a contribuit el, fiind sef al Legislativului si mana dreapta a ex–presedintelui Lucinschi, la constituirea unei relatii demne si democratice "demnitari–justitie–presa".

Cat despre "judecata de valoare", aceasta notiune care, indirect, ne sugereaza imaginea unei "instante judiciare de valoare", este descifrata intr–o decizie a Plenului Curtii Supreme de Justitie (CSJ). "Judecata de valoare" presupune ca "persoana nu poarta raspundere pentru preavizul expus in privinta unor evenimente, circumstante, veridicitatea carora este imposibil de demonstrat. Trebuie facuta o distinctie clara intre fapte si judecati de valoare. Existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul unor judecati de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit. In ceea ce priveste judecatile de valoare, aceasta cerinta de a le dovedi adevarul, este imposibil de a fi indeplinita si constituie o incalcare a libertatii de exprimare."

In instantele noastre de judecata, unde se intra pe usi dosite si unde peretii sunt de culori inexistente, avocatii pledeaza despre "judecati de valoare", adica despre niste axiome, care nu pot fi demonstrate, iar judecatorii, lipsiti de conditii decente de munca si de o elementara legatura telefonica cu lumea din afara Judecatoriei, se fac a nu intelege ce a descifrat, special pentru ei, Plenul CSJ.

Aneta Grosu