In ajun de Blajini, un functionar–politist se lauda in fata telespectatorilor ca, in acest an, angajatii politiei vor intreprinde "actiuni concrete", astfel incat vagabonzii si cersetorii sa nu strice cumva atmosfera de Pastele Blajinilor. Pentru ca politistul nu declara cele mentionate mai sus in cadrul unui program interactiv, nu am reusit sa aflam ce anume ar fi insemnat acele "actiuni concrete". Bastoane de cauciuc? Bate? Izgoniri? Arestari sau detineri fortate in centrele de plasament?

De Blajini, prin cimitire, gandeam cu aceeasi compasiune la cei morti si la cei vii, aciuati cu mana intinsa printre morminte. Cuminti, rugatori, rabdatori, ei isi valorificau cea mai importanta din an sansa a vietii lor, pentru ca, de obicei, de Pastele Blajinilor, cei care vin la morminte, sunt milostivi, sunt darnici, sunt generosi. I–am cunoscut — pasnici si lipsiti de importanta. Prin cartierele mormintelor "bogate", prin apropierea bisericilor, pe la portile cimitirelor — cersetori asteptand cu rabdare ca cei din preajma sa–si dezlege pungile. Pentru mult si pentru putin multumeau cu egala recunostinta.

I–am cunoscut. Erau la fel de multi ca in alti ani si, recunosc astazi, ma bucurai ca au lipsit batele, arestarile sau expedierea in centrele de plasament, adica acele "actiuni concrete", promise de functionarul politiei.

Despre ce poti discuta cu cersetorii? Sunt ei persoane care au pierdut simtul realitatii? Cum se impaca demnitatea de om cu statutul de cersetor? Cine dintre noi, pana la urma, va ajunge in Rai si cine nu vor fi demni de Imparatia Cerului?

Mihail Blinov:
Cine a meritat, in timpul vietii, acela va ajunge vesnic in paza Domnului... Cel care, spiritual, a fost aproape de Dumnezeu, cei care nu au incalcat poruncile Lui si au dus un mod de viata adecvat, fara invidie, fara rautate, fara pizma, au sanse. Asa cred eu. Cat ma priveste, ma straduiesc sa nu gresesc, sa nu jignesc, sa nu fur, sa nu barfesc. Chiar daca incerc sa respect aceste conditii, nu stiu, nu stiu, daca voi ajunge in Rai.

Gheorghe Bogdan:
Cei care cred in Dumnezeu vor ajunge in Rai, sufletele lor urcandu–se in ceruri. Nu cred ca putem imparti in categorii acesti oameni, pentru ca Dumnezeu nu alege dupa profesie sau dupa cariera pamanteasca. El nu face delimitari intre oameni politici si cersetori, intre oameni de afaceri si vagabonzi. Sufar de o boala grea si am mare nadejde in Domnul. De aceea ma straduiesc sa cred in Dumnezeu, sa respect poruncile biblice... Nu–mi ramane decat sa astept.

Cristina Hrastea:
Nu stiu cine va ajunge in Rai... Nici nu vreau sa vorbesc despre asta. Nu stiu si nici nu ma intereseaza unde voi ajunge dupa moarte. Unde va vrea Domnul, acolo voi fi eu... Dumnezeu mi–a decis viata pe pamant, tot el va hotari ce se va intampla cu mine dupa moarte. Sunt batrana si mi–a intrat oboseala in oase. La anii mei te gandesti mai putin si vorbesti mai putin...

Valentina Gruia, "dar tiganeste ma cheama Rada":
Eu stiu ce vreti sa ma intrebati. Vreti sa stiti daca cred sau nu in Dumnezeu? Nu asta? Vreti sa va spun cine are sanse sa ajunga in Rai? Acusi va spun. Vom ajunge in Imparatia cerului noi, cei care credem in Dumnezeu. Cred ca Dumnezeu e la fel de milostiv cu tiganii, cu moldovenii sau cu rusii. El nu–i iubeste mai mult pe oamenii politici sau pe conducatorii de state. In fata Domnului toti avem sanse egale. Doar cei care nu mint si care cred cu–adevarat in Dumnezeu, ar putea ajunge in Rai... Ce fac eu ca sa ajung in Gradina Raiului? Ma rog, iar atunci cand uit sau cand nu am timp pentru rugaciuni, ma trezesc dimineata si spun: "Doamne, ma iarta, ca am uitat de Tine..."

Lasati–ma in pace. Nu vreau sa vorbesc. Asa m–am nascut, bolnav, si nu cred in nimeni... Sunt atatia cersetori in jur, de ce ati venit anume la mine? Lasati–ma, nu vreau sa vorbesc. Dati–va la o parte, ca le incurcati oamenilor sa ne dea de pomana.

Nu vreau, nu vreau sa vorbesc... Eu nu voi ajunge in Rai, pentru ca sunt o pacatoasa. Despre oamenii politici, despre oamenii de afaceri, despre oamenii legii, nu vreau sa vorbesc nimic. Ma doare capul. Sunt o femeie bolnava. Am avut si un insult. Ce–as putea sa va spun?

Ileana Pasidon:
Dumnezeu e in Rai. Altcineva cine ar putea nimeri? Eu nu stiu carte, nu am citit si nu am scris nici o buche in viata mea, dar stiu ca doar daca o sa fac bine, Domnul va avea grija de mine. Stiu ca Domnului ii plac cei care nu fura, nu preacurvesc... Parca nu am gresit tare mult in viata mea. Sunt saraca, dar nu si hapsana. Cred ca saracii vor ajunge...

Ghenadie Comar:
Doar cei care cred in Dumnezeu vor ajunge in Rai. Si cei care se pocaiesc pentru pacatele savarsite. Ma gandesc deseori: cine, oare, n–are pacate? Faptul ca sunt atatia pacatosi pe fata pamantului nu ma consoleaza. Un lucru pot sa–l afirm astazi cu certitudine: viata mea nu este demna de a fi continuata in Rai. Studiez Biblia si am aflat ca cel mai greu pacat e a–l huli pe Domnul. La fel de grele, dupa mine, sunt si minciuna, lacomia, tradarea... Acum imi caut un loc de munca, dar caut si Biserica, adica credinta care m–ar putea accepta asa cum sunt, fara a cere bani de la mine.

Elena Rotari:

Bine faci, bine ajungi. Incerc sa respect aceasta conditie in viata. Desi nu traiesc deloc usor, nu incetez sa cred in bine... Imi pare rau ca atata lume a ajuns sa se hraneasca din pomana.

Agrepina Cataraga:
Nu stiu daca bogatii sau saracii au mai multe sanse sa ajunga in Rai. De fapt, nici nu ma gandesc la asta. Uneori imi pare ca, dupa viata de pe pamant, mi–i indiferent ce soarta imi va harazi Domnul dupa moarte. Desi ma gandesc la Dumnezeu, nu am aflat inca pe cine dintre pamanteni ii iubeste mai mult.

Maria:
Eu stiu? Unul dintr–o mie ar putea ajunge in Rai. Cred ca mai multe sanse au saracii. Nu pot sa stiu unde voi ajunge eu, nu stiu daca am savarsit pacate mai grele decat cel pe care–l comit astazi. Cred ca modul in care stau si cersesc este un mare pacat, caci Dumnezeu nu ne–a dat viata ca sa cersim pe marginea drumului. Chiar daca fac de nevoie acest lucru, cred ca pacatuiesc. Lucrez maturatoare de strada, primesc 400 de lei salariu si am patru copii. Statul imi da doar 64 de lei, un fel de ajutor pentru plata serviciilor. Atat. Cand am incercat sa–mi caut dreptate sau un cat de mic ajutor pentru copiii mei, functionarii de stat mi–au spus ca am un salariu mare si ca nu mai pot fi ajutata. Adica, 400 de lei la cinci guri este considerat un salariu mare. Ce–mi ramane altceva de facut?

Victoria:
Cine–i fericit, acela va ajunge in Rai... Cine sunt fericitii? Cei care fac numai bine pe fata pamantului. Pe cine va mai prefera Domnul? Grea intrebare. Intre bogati si saraci, eu cred ca Dumnezeu ii va alege pe cei saraci. Citeam undeva sau auzeam de la cineva ca mai degraba va intra in urechea acului o camila, decat bogatul va ajunge in Rai. Ma intrebati daca am vreun ajutor de la cei bogati. (Lacrimeaza...) Daca vreti sa va spun, bogatii m–au ruinat pe mine si m–au distrus.

Vasile Cucerescu:
Cei buni vor fi rasplatiti pentru marinimia lor pe cealalta lume... Dumnezeu ii iubeste mai mult pe cei saraci, pe cei osanditi de soarta. Dar Dvs. nu ati observat ca cei saraci sunt mai buni la suflet? Din putinul pe care–l au, ei il impart celor mai flamanzi. Si pe mine nevoia m–a facut sa vin astazi la cimitir si sa cer de pomana. Din pensia de 360 de lei, daca imparti, revin cate 12 lei pe zi... Cine si cum poate trai cu 12 lei? Ce sa mananci, cum sa te imbraci, cum sa achiti cheltuielile de intretinere? Cine se gandeste la toate aceste intrebari atunci cand calculeaza o astfel de pensie?