Tentativa comunistilor de a pune mana pe putere la Chisinau, ocolind alegerile libere, a esuat. Concluzia neo sugereaza nimeni altcineva decat Comisia Electorala Centrala. Desi, dupa depunerea mandatului de catre deputatul S. Urecheanu, CEC excludea posibilitatea desfasurarii unor realegeri a Primarului general de Chisinau, invocand motive financiare, iata ca zilele trecute am fost anuntati ca pe 10 iulie vom avea alegeri. Ce putea determina CECul sa procedeze la o atat de categorica rasturnare de pozitie? Daca tinem cont ca, in parlamentarele 2005, aceasta a deservit, in esenta, interesele PCRM, nu mai incape nici o indoiala ca presedintele Voronin sa vazut constrans de imprejurari sa renunte la complot. Chiar daca acesta era deja in derulare. Sa ne amintim ca in chiar prima sedinta a Consiliului municipal Chisinau, de dupa plecarea lui Urecheanu, fractiunea comunistilor, facand abstractie de orice norme legale, cerea demisia viceprimarului Mihai Furtuna care exercita, in paralel, si interimatul functiei de primar general. In cazul in care complotul reusea, comunistii urmau sasi "aleaga" reprezentantul la functia de viceprimar, atribuindui acestuia, desi abuziv si ilegal, si interimatul functiei de Primar general. Ceea ce se planifica sa urmeze se subintelege: o microrevolutie socialista la nivel municipal si preluarea puterii, la Chisinau, de catre "omul lui Voronin" pe toata durata celor doi ani de pana la alegerile locale din 2007. Riscul de recomunizare a Chisinaului a fost unul de 99 la suta. Sa intamplat, insa, sa nu fie. Faza cea mai proasta a situatiei, de dupa plecarea din functie a lui Urecheanu, a fost depasita. Pentru mult timp, insa?
Ambitiile lui Voronin, daca e sa ne amintim de alegerile locale din 2003, nu au cum descreste. Ideea de capitulare a Chisinaului ramane visul de aur al lui Voronin. Investit pentru a doua oara in functia de presedinte al R. Moldova el nu a detinut puterea asupra Chisinaului, nici pentru o clipa, in toti acesti ani. Un presedintegeneral nusi poate ierta faptul ca Chisinaul continua sa ramana, asa cum a fost mereu dupa 1990, o insula libera de comunism. In primavara lui 2003, Voronin mobilizase la lupta pentru Chisinau intreg partidul comunistilor si toata presa afiliata lui. Presedintele statului se inrolase benevol persoana de incredere candidatului la functia de primar de Chisinau, V. Zgardan. Campania de denigrare a oponentilor fusese avansata la nivel de politica de stat. Lupta a fost, insa, pierduta. Bastilia Moldovei nu a cazut. Si problema, pana la urma, nu a fost si nici nu e in V. Zgardan. Problema e in Voronin. Venirea lui Zgardan la Primarie, in 2003, sau a altui personaj denaturat, acum, in 2005, este periculoasa prin faptul ca ar insemna trecerea Chisinaului si nu doar a Primariei Chisinau, in proprietatea clanului de familie Voronin. Voronintatal a reusit prin Voroninfiul sa puna stapanire pe mai multe genuri de proprietati publice in diferite zone ale Moldovei: banci, fabrici, cartiere locative, hoteluri, case de copii, localuri de agrement etc. Familiei Voronin ii lipseste, insa, Chisinaul, cu cele 7080 la suta din fondul bugetar anual, care nui apartine decat foarte episodic si destul de simbolic, iar presedintele este omul care nu crede in simboluri, el crede exclusiv in valori si toate materiale.
Care sunt preocuparile la zi ale opozitiei? Dacai sa reiesim din ceea ce a dovedit sa cunoasca presa, principalii concurenti electorali isi examineaza resursele si candidatii pentru noua competitie electorala, care nu e deloc mai putin importanta decat alegerile parlamentare, daca tinem cont de ponderea Chisinaului in viata R. Moldova. Este clar cesi doreste Voronin pentru scrutinul electoral din 10 iulie: un primar formal, care ar fi dirijat din anticamera de Oleg Voronin. Ramane, deocamdata, neclar, insa, cesi doresc oponentii politici ai lui Voronin (inclusiv cei mascati) si ce concluzii siau facut acestia din alegerile parlamentare 2005 si, mai ales, din ceea ce a urmat acestor alegeri? Deocamdata e liniste, prea multa liniste pentru ceea ce urmeaza sa se intample. PPCD si PD siau anuntat intrarea separata in alegeri, PSL si PSDM sunt in cautare de solutii, AMN se grabeste sa mai greseasca o data, iar Voronin, dupa cum sta bine unui general, asteapta sa vada ce armate se vor aduna pe campul de lupta.
Indiferent la ce concluzii vor ajunge partidele politice de opozitie, pana la alegeri, in turul doi ori imediat dupa ele, lucrul cel mai important, pe care nar trebui sal nege nimeni, este unul: Chisinaului trebuie sa i se asigure in continuare statutul unei zone libere de comunism. Acest lucru este absolut imperios pentru ai garanta nu doar municipalitatii, ci R. Moldova, in ansamblu, conditia unui echilibru politic, economic, social, culturalspiritual si moral, daca vreti. In caz contrar, nu ne poate astepta nimic mai mult decat Anul 1989.
Petru CARTALEANU