MOTTO: Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile savarsite in procesele penale de catre organele de ancheta si instantele judecatoresti. (Art. 53 al Constitutiei R. Moldova)

Arestarile din ultimul timp, operate sub pretextul combaterii coruptiei, aduc in actualitate o tema care, desi e importanta, e mai putin dezbatuta in presa: Arestul preventiv, legalitatea si consecintele acestuia. Asigura sau nu justitia din R. Moldova legitimitatea actiunilor preventive de detentie? Cine si cum restituie prejudiciul moral si material, cauzat persoanelor supuse unor arestari preventive ilegale?

"Ex–directorul unei intreprinderi a fost retinut de organele de drept, fiind suspectat de abuz de serviciu. Responsabili din Procuratura Generala sustin ca Ion Graur, ex–directorul cooperativei de consum "ASECOOP" din Lipcani, raionul Briceni, este suspectat de instrainarea patrimoniului intreprinderii, prin abuz de putere. Actiunile lui Graur ar fi cauzat cooperativei de consum "ASECOOP" un prejudiciu in suma de 115.762 lei. In cazul stabilirii vinovatiei, suspectul risca o pedeapsa sub forma de amenda, in marime de la 700 la 1500 unitati conventionale sau cu privatiune de libertate pe un termen de la 3 la 7 ani", aproape zilnic, pe fluxul de stiri, descoperim astfel de informatii. Acestea sunt plasate intr–o realitate in care nimeni nu neaga ca gradul de criminalitate si coruptie in R. Moldova este unul incontestabil de mare.

Cazurile Constantin Becciev, director "Apa–Canal Chisinau", Spiridon Danilescu ex–director "Franzeluta", Vasile Colta, deputat AMN, Piotr Sosev, ex–deputat, Vladimir Sarban, secretar al Primariei municipiului Chisinau, Valeriu Pasat, ex–ministru al Apararii, ex–director SIS si alte personalitati de diverse ranguri ale vietii publice de la noi, care s–au aflat sau se mai afla in arest preventiv, fiind suspectati de implicare in actiuni de coruptie sau abuz de putere, sunt doar cateva din acest sir. Toate in ansamblu si fiecare in parte ascund numeroase abuzuri ale politiei, justitiei si procuraturii. In urma acestor abuzuri, persoanele detinute preventiv, cu sau fara motiv, revin de acolo cu sanatatea deteriorata, iar deseori si cu viata distrusa. Conditiile inumane de detentie, chiar si intr–un timp limitat, pot face din om neom. Cei care au trecut prin izolatoarele de arest provizoriu nu mai uita niciodata mirosul insuportabil de WC si de oameni nespalati, aerul inchis, noptile de nesomn si conditiile mizerabile, lipsite de posibilitatea unei comunicari confidentiale, in care sunt nevoiti sa–si construiasca apararea.

Desi, in fata societatii, dar si in fata organismelor internationale, R. Moldova s–a angajat sa–i garanteze fiecarui cetatean dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, acceptand ca nimeni nu va fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, practica demonstreaza ca sute de persoane se afla in detentie preventiva mai multi ani la rand. Deciziile de plasare a persoanelor banuite de comiterea unei infractiuni penale in detentia provizorie tind sa devina o regula. O astfel de stare de fapt, potrivit expertilor, este in discordanta cu principiile europene privind detentia temporara.

Conform datelor oferite de specialisti in problemele respectarii drepturilor omului in R. Moldova, cele mai grave incalcari la capitolul respectarii dreptului la viata, integritate fizica si psihica se comit in izolatoarele de detentie preventiva de la comisariatele de politie si din institutiile sistemului penitenciar. Acest fapt, care provoaca frica de o eventuala reintoarcere in izolator, explica, intr–un fel, numarul destul de mic al persoanelor care, fiind abuzate si fiind detinute ilegal in arest preventiv, vazandu–se la libertate, nu decid sa–si apere drepturile incalcate pe cand se aflau in arest. "Tac sau evadeaza din Moldova", aceasta concluzie a specialistilor este una concludenta pentru astfel de cazuri.

Printr–o decizie speciala a Parlamentului, in R. Moldova, termenul de detentie preventiva a fost marit de la 3 la 30 de zile. Un argument in favoarea acestei decizii a servit faptul ca, anterior, numerosi infractori au fost eliberati din simplul motiv ca, in trei zile, grupurile de ancheta nu reuseau colectarea probelor necesare. Pe de alta parte, din momentul prelungirii termenului de detentie preventiva pana la 30 de zile, a crescut considerabil numarul persoanelor detinute intr–o singura celula, deci si gravele probleme provocate de incompatibilitatea persoanelor si de conditiile degradante de izolare.

Chiar daca legea le permite detinutilor intalniri periodice cu persoanele apropiate, receptionarea, de acasa, a coletelor cu produse alimentare, intrevederi cu avocatii, nici una dintre persoanele intervievate nu ne–au declarat ca, aflandu–se in izolatoare provizorii pe motiv ca erau banuiti de implicare in actiuni ilicite, au beneficiat de conditii umane de detentie. Unii vorbesc chiar despre interogatorii fortate si despre tortura utilizata in calitate de remediu de investigatie. Deseori, despre aceste ilegalitati afla doar rudele persoanelor detinute care, din motive certe de inteles, se tem sa mediatizeze astfel de cazuri. "Eu stiu din ce cauza astfel de subiecte sunt pastrate in taina. Cei care reusesc sa iasa din detentie, de obicei, sunt franti de umilinta si suferinta. Ei isi pierd rezistenta si capacitatea de a se mai opune. Devin altfel de oameni", ne spune sora unui detinut care, iesind din detentie preventiva, ramane, de cateva saptamani, internat la spital.

Cine ii va restabili sanatatea acestui fost detinut, in cazul caruia judecata a decis eliberarea din detentie pe motiv ca este in afara oricarei suspectii? Natalia Mardare, expert la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova sustine ca astfel de persoane au toate sansele sa–si revendice in justitie drepturile lezate. In primul rand, potrivit legislatiei in vigoare, acestia au acces liber in judecata, achitarea taxei de stat nefiind obligatorie. Natalia Mardare cunoaste chiar cateva cazuri in care persoane retinute in dosare administrative au demonstrat in instanta ca, in raport cu ei, masura preventiva a fost aplicata ilegal. Avocata recunoaste ca, desi au fost efectuate mai multe evaluari si expertize, conditiile degradante de detentie raman practic neschimbate. Persoanele inchise in izolatorul de detentie preventiva nu sunt supuse unui examen medical independent. Lipsa unei expertize medicale care ar constata starea reala a sanatatii celor retinuti, impiedica persoanele torturate sa demonstreze ulterior faptele de abuzuri. Astfel cetatenilor le este incalcat dreptul de a avea acces la o expertiza medicala chiar de la inceputul detentiei, neglijandu–se garantiile fundamentale impotriva torturii detinutilor.

Avocatul Vlad Gribincea, de la Organizatia "Juristi pentru Drepturile Omului" face trimitere la Legea 1545, privind repararea prejudiciilor. In temeiul acestei legi ar putea fi compensate si persoanele supuse detentiei ilegale. Banii, in astfel de situatii, ar trebui solicitati din fondul de rezerva al Guvernului. Tot din acest fond sunt compensate erorile judiciare. Pentru aceasta, insa, explica Gribincea, sunt necesare hotarari speciale de Guvern, in fiecare caz aparte.

In cazul in care instanta de judecata achita o persoana, argumentand ca toate invinuirile ce i–au fost aduse sunt neintemeiate, aceasta este in drept sa depuna cereri in Judecata si la Ministerul Finantelor, solicitand repararea prejudiciului ce i–a fost cauzat in urma detentiei. Organul vinovat, politia, procuratura sau Ministerul Justitiei, este obligat sa raspunda, statul achitand suma prejudiciului tot din fondul sau de rezerva. Potrivit lui Gribincea, CEDO ofera posibilitati largi in astfel de cazuri. Instanta europeana nu admite "motivele de blancheta" si respecta intocmai conditia obligatorie, potrivit careia judecatorii trebuie sa precizeze exact de ce a fost retinuta o persoana sau alta. Apararea trebuie sa aiba acces la materialele dosarului in care ar trebui sa fie argumentate motivele detinerii sub arest, fapt neglijat frecvent in institutiile judiciare ale R. Moldova. Sumele acordate in urma deciziilor CEDO difera in dependenta de gradul de violare a drepturilor persoanei. In cazul detentiilor arbitrare, afirma Gribincea, sumele sunt destul de mari.

Aneta GROSU