La 19 aprilie, concetatenii nostri, care nu au uitat ca, in temnitele din stanga Nistrului, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov–Popa mai sunt detinuti ilegal, contrar deciziei Curtii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, au protestat in fata Ambasadei Rusiei in R. Moldova. Actiunea de protest s–a desfasurat timp de doua ore in care angajatii acestei institutii au ramas orbi si muti la solicitarile protestatarilor, printre care erau rudele lui Andrei si ale lui Tudor, fosti luptatori ai razboiului pentru independenta R. Moldova, tineri, pensionari si veterani.

La proteste au participat indirect si zeci de politisti. Unii stateau chiar in preajma protestatarilor, care fluierau si strigau mesaje impotriva ocupantilor, iar cei mai multi politisti sau "oameni in negru", stateau mai departe de protestatari, de rudele lui Andrei Ivantoc si ale lui Tudor Petrov–Popa, dar foarte aproape de Ambasada Rusiei. Unii dintre ei filmau de departe, iar de aproape — faceau reportaje jurnalistii care au prezentat din nou istoria fara solutie a patriotismului din Moldova. Printre protestatari erau Eudochia Ivantoc, Raisa Popa, Carolina si Victor — copiii lui Tudor Petrov, surorile si nepotii celor doi detinuti, consateni si oameni care au cunoscut durerea nedreptatii pe parcursul vietii. Oamenii au cerut inca o data eliberarea celor doi patrioti, precum si retragerea armatei a 14–a a Federatiei Ruse, si, dupa cum ne–au declarat, sunt gata sa vina de cate ori va fi nevoie.

Eudochia Ivantoc:

Lupta noastra pentru libertate dureaza ani si ani. Multi s–au descurajat sa mai creada ca exista si victorie. Le multumesc din partea lui Andrei si Tudor tuturor celor care au venit si cer libertate pentru cei doi detinuti politici. Ne–a sunat chiar acum Ilie Ilascu si ne–a transmis mesajul sau de solidarizare cu toti oamenii care ii sustin pe camarazii sai. El a spus ca va continua sa ceara la CEDO, la APCE si la alte foruri punerea in aplicare a deciziei care trebuie sa–i faca liberi pe Andrei si Tudor demult.

Andrei Covrig:

Este una din caile legale de a cere sa se puna in aplicare puterea legii. Stim ca Ambasada Rusiei nu va reactiona imediat, dar oamenii vad in ce consta puterea unirii, puterea mai multor voci alaturate. Vom expedia o adresare comuna a protestatarilor de azi catre participantii la summitul GUUAM, sa afle intreaga opinie publica ca in secolul XXI mai sunt detinuti politici, chiar in Europa.

Nicolae Balmus:

Sunt aici pentru a–i sustine pe patriotii nostri, aflati in temnitele smirnoviste, si care au dat tot ce au avut mai scump pentru eliberarea neamului nostru. Ca orice manifestare de acest gen, protestul de astazi este foarte important, desi, din partea compatriotilor nostri, ne asteptam la prea putin, caci toti sunt derutati.

Eu mai cred ca este necesara o coalizare a fortelor jurnalistice din R. Moldova, care ar trebui sa semneze un asa–zis "pact", astfel ca acest subiect sa nu dispara nici pentru o zi din presa noastra, pana la eliberarea lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Petrov–Popa, pana la retragerea armatei a 14–a.

Constantin, veteran al Armatei Romane, participant la cel de–al doilea razboi mondial:

Am venit aici pentru a protesta impotriva stationarii armatei a 14–a de ocupatie din regiunea de est a R. Moldova. Armata trebuie sa plece urgent de acolo! Eu nu mai pot rabda aceasta stare de lucruri! Moscova parca si–a dat cuvantul sa elibereze aceste teritorii, de ce nu–si indeplineste promisiunea?

Ii cer teroristului Smirnov sa–i elibereze imediat pe Andrei Ivantoc si pe Tudor Petrov–Popa.

Teodosia Cosmin:

Am venit astazi sa protestez in fata Ambasadei Federatiei Ruse in R. Moldova pentru a cere eliberarea lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Petrov–Popa. Dorim din tot sufletul eliberarea lor. Atatia ani au trecut de cand sunt intemnitati… Noi, pe pamantul nostru, nu avem libertate! Ma doare ca se intampla toate acestea, dar si mi–e rusine.

Imi pare rau ca multi sunt indiferenti. Daca am fi mai multi aici, am fi mai uniti, poate ca s–ar rezolva ceva. Ne–am elibera, in sfarsit, de acesti oaspeti nepoftiti, alde Smirnov. Fara lupta, nu este biruinta.

Maria Malancea, din raionul Stefan–Voda, venea de la Spitalul de traumatologie. Nu stia ce se intampla in fata Ambasadei Rusiei. Dupa ce i–am spus, ea ne–a declarat urmatoarele:

Oamenii trebuie eliberati! Ma intreb, de ce nu i–au eliberat pana acum? Va rog sa scrieti in ziar si parerea mea. Oamenii trebuie sa vina acasa, la familiile lor, pentru ca nu mai e razboi, e timp de pace.

Cei care–i tin in inchisoare nu au inima?