«Studenti! Numarul de burse va ajunge pana la 70 la suta din totalul celor ce invata in prezent, iar bursa insasi va fi simtitor majorata. Veti avea posibilitatea sa calatoriti gratis acasa. In plus, vi se vor oferi locuri de munca dupa absolvire», ne promite puterea, dar nu uita sa adauge: «Toate acestea — cu o singura conditie: Votati–ne!».
Ademenitor, nu? Eu, insa, sunt cam nemultumit. Daca mi se cere sa–mi vand votul, macar sa–l dau la pret greu. Asa, insa, de unde stiu eu daca obtin o bursa?! Apropo, studentii de la universitati private vor avea si ei burse?! Vom putea merge lunar acasa. Cool! Dar de ce nu saptamanal? Cine nu stie ca geanta trimisa de acasa unui student din Chisinau ii ajunge doar pentru o saptamana?! Deci, eu propun sa ni se dea abonamente speciale si pentru genti, caci nici un sofer nu ti le transporta gratis.
Si, in sfarsit, despre locurile de munca promise. Cum se poate vorbi despre ele cand tara noastra fojgaieste de atatia juristi si economisti?! Are cineva idee despre numarul real al avocatilor, economistilor de care are nevoie Moldova? Cineva, de la Ministerul Educatiei, a facut vreo cercetare in acest sens? Puzderia de studenti de la aceste facultati unde va fi angajata?
Eu nu pot sa votez pentru cei care imi promit ca–mi vor mari bursa pe care nu o am. Eu nu imi permit sa votez pentru cei care imi ofera un loc de munca la negru, prin Rusia ori Portugalia. Eu voi vota pentru cei care imi ofera posibilitatea sa studiez in Suedia, bunaoara, sau, barem, sa aduca sistemul de invatamant suedez in Moldova.
De ce amintesc de Suedia? Pentru ca, acum o luna, am discutat cu o studenta din aceasta tara si am ramas impresionat de sistemul lor de invatamant. La 19 ani, Asa este un om independent, inchiriaza un apartament cu prietenii, iar statul ii plateste sub forma de credite totul: chiria, studiile, cheltuielile zilnice. Cand va avea un serviciu, va intoarce creditul statului, isi va cumpara casa, va intemeia o familie s. a. m. d. Ea nu se teme de viitor, ea il asteapta.
Cineva, desigur, imi poate reprosa ca la noi nu este posibil asa ceva, deoarece economia nu ne permite. Dar, va intreb eu, oare nu e posibila inlaturarea mafiei din invatamant, nu e posibila instaurarea ordinii in acest sistem? Ba e posibil, dar cei ce se afla azi la putere nu doresc acest lucru.
Studenti! Nu va creati iluzii, puterea nu va promite marea si sarea sau va cheama la concerte pentru ca ii pasa de voi. Este clar pentru oricine, ca doar o mica parte dintre voi ii voteaza, sau, mai mult, se stie ca putini studenti voteaza in general. Atunci de ce atata tam–tam cu "grija pentru viitorul nostru", de vreme ce nu studentii sunt electoratul lor. Ei au o "masina de vot" bine pusa la punct si mereu la indemana — pensionarul.
Raspunsul la aceasta dilema este simplu: puterea se teme! Se teme de tineretea voastra, acest resort de otel pe care, daca–l presezi prea mult, loveste cu o energie enorma. In Ucraina, in Georgia, in Romania, studentii au fost "rotile" revolutiei — motorul fiind opozitia. Automobilul revolutiei moldovenesti nu are motor, iar de se porneste la vale, in virtutea inertiei sale distruge totul. Pazea, miercuri, 9 februarie, cand studentii au manifestat, rotile s–au urnit din loc.
Vitalie Cojocaru