Alexandru Cazacu

— Cum e sa traiesti si sa muncesti, astazi, la sat?

— Haideti sa vorbim in alti parametri, sa nu ne referim doar la prezent: da, azi e greu, dar constatam ca, din zi in zi, tot mai greu e. Este important sa determinam de unde ni se trag aceste greutati. Ati observat, probabil, ca dintre toate tarile ex–sovietice, cea mai nenorocita, cea mai batuta si cea mai osandita e Moldova. Nu zic, e greu si in alte parti, dar la noi e peste masura de greu. Am ani de zile traiti, am vazut viata diferita, am analizat multe situatii si am inteles ca toate relele ni se trag de la faptul ca suntem produsul comunismului.

— Cu ce imagini din viata Dvs. asociati epoca comunismului?

— Am urmarit cum au fost daramate bisericile, cum se organizau colhozurile, contrar vointei taranilor. Chiar in satul meu, am vazut tractoristi care se opinteau sa rastoarne clopotnitele. Nu intelegeam de ce fac acest lucru. Pe de alta parte, venirea sovieticilor a coincis cu electrificarea. Ne–au fost oferite alte posibilitati. Pentru prima data in viata, bunaoara, am vazut filme. Mai tarziu am inteles ca, prin aceste "oferte" sovieticii incercau sa ne inlocuiasca bisericile. Nici pana azi nu pot uita discutiile parintilor mei. Imi amintesc cum tata o tot indemna pe mama sa plecam din Moldova – in America, in Romania, oriunde, doar sa scapam de molima care se napustea asupra acestui pamant. El repeta mereu ca cei care vin, ne vor distruge nu doar pamantul, dar si sufletul. Pana la urma, parintii mei asa si n–au plecat. Mai tin minte, treceam Nistrul si observam cum pe malul stang se construiesc fabrici, uzine, centrale electrice. Tata se tot indigna ca acestea se construiesc doar acolo, nu si in dreapta Nistrului. Il intrebam de ce se framanta din cauza asta. Mai tarziu am inteles de ce suferea tata. Acele constructii, mai bine zis, acea politica, a facut Chisinaul dependent de Tiraspol si de Moscova. Am vazut atatea nedreptati si minciuni, de nu va imaginati. Am trait perioade in care oamenii de treaba, intelepti si onesti, ajungeau prin casele de nebuni. Zeci de ani, puterea comunista a distrus cele mai lucide minti, cele mai importante personalitati ale acestui neam. Am vazut cu ochii mei toate acestea. De altfel, vedeti ce se intampla in Coreea de Nord, in Cuba... Sunt tari cuprinse de saracie, mizerie si depravare.

— Credeti ca regimul comunist este cauza acestei mizerii?

— Asta cred. Am fost, pe timpuri, in Germania. Era pana la caderea zidului. Intr–o jumatate de Germanie – viata prospera, iar in alta – strazi cenusii, "populate", unde si unde, de cate un betiv. Toate relele se trag de la regimul comunist. Au fost daramate bisericile, gospodarii au fost deportati, iar oamenii, de la varsta de octombrel pana la cea de comunist, erau inhamati intr–un singur jug — al minciunii, fatarniciei si tradarii.

— Ati fost comunist?

— M–au bagat in partid, pe cand aveam vreo 50 de ani, pentru a ma numi in functie de primar. Indiferent de statutul meu politic, intotdeauna am muncit foarte mult si cred ca am facut fata obligatiilor, desi m–am ciocnit de foarte multa nedreptate si fals. Erai obligat sa accepti si sa devii partas la minciuna lor.

— Partidul care e azi la guvernare e cel de alta data, ori s–a schimbat?

— E acelasi partid, desi, prin anii 90, comunismul parea sa se prabuseasca definitiv. Dupa ce, in 1989, s–a schimbat si la noi regimul, a fost declarata Independenta, iata ca, la scurt interval de timp, am ajuns tot acolo de unde am pornit.

— Care ar fi, in opinia Dvs., motivul acestei stagnari?

— Greseala noastra e ca, la putere si in anturajul acesteia, erau persoane care reprezentau acelasi produs politic al comunismului. Sincer sa fiu, acum nu mai cred in nimeni. S–ar parea ca Snegur a facut ceva, a adus ceva libertate in societate, dar anturajul lui, daca va mai amintiti, era dubios. Asa am ajuns sa tot batem pasul pe loc. Inteleg acum ca doar schimbarea totala a persoanelor de la putere ne–ar putea aduce alte conditii de viata si altfel de relatii in societate. Il admir pe Serebrian, e tanar si pare a fi o personalitate de perspectiva, desi, deocamdata, nu cred ca avem alta alternativa decat Serafim Urecheanu. In conditiile de la noi, acesta ar putea deveni un fel de ranga de fier care ar distruge tot raul din cale, deschizand drumul altor personalitati.

— De cati ani am avea nevoie ca sa apara alti lideri? De ce, pana in prezent, societatea noastra nu i–a edificat? De ce nu ajung sus tinerii?

— E nevoie de mult timp. Apoi, tinerilor nu li se prea permite sa ajunga sus, iar in cazul in care incearca sa avanseze, sunt blocati. Astazi, in societate, exista o categorie de conducatori care se gandesc doar la propria lor persoana. E o mentalitate imbatranita care ar trebui combatuta cat mai energic.

— Nu credeti ca aceeasi mentalitate o au mai toti cei care ajung la putere?

— Incerc sa va contrazic. Prin alte parti, lumea are o cu totul altfel de educatie. Acolo, atunci cand iti dai votul pentru cineva, tii cont ca acela sa fie un bun gospodar, sa fi inregistrat pe parcursul vietii mai multe realizari. Acesti oameni au si onoare. Va amintiti, in perioada Rusiei tariste, cat de mult conta onoarea? Cred ca, de nu veneau comunistii, Rusia tarista ar fi atins, in lume, o alta situatie. Va aduc un singur exemplu: Vavilov, care a selectionat soiuri alese de grau, este apreciat astazi de americani, dupa ce a fost prigonit si osandit la el acasa, in Rusia.

— Credeti ca, prin alte parti, lipseste fenomenul cumetrismului, ca presedintii altor state nu–si favorizeaza copiii, asa cum fac presedintii R. Moldova?

— Conducatorii nostri au prea putina frica de natiune si de Dumnezeu. In perioada sovietica, toate aceste calitati au fost distruse intentionat, metodic. Oamenii care puteau schimba ceva in societatea de atunci erau, pur si simplu, exterminati, cu tot cu familii. Astfel, au ramas prea putini cei care gandesc la tara lor, la neamul lor. Guvernantii poarta vina pentru toate cataclismele economice si financiare care s–au intamplat si se mai intampla in acest stat: de la devalorizarea banilor, pana la siretlicurile valutare care, peste noapte, au imbogatit enorm o anumita categorie de escroci de la varful puterii. Nici o uzina nu mai functioneaza acum, la fel cum nu functiona nici acum patru ani, cand au venit la putere comunistii. In schimb, aproape un sfert de populatie a plecat sa lucreze peste hotare. Floarea intelectualitatii pribegeste prin lume in cautarea unui loc de munca. In Moldova au ramas doar copiii si batranii care abia de se bucura de o bucata de paine, daca o au.

— Cosernita, satul Dvs. de bastina, si–a ales tot un primar comunist. E adevarat ca el ii trateaza prioritar doar acelor cetateni care simpatizeaza PCRM?

— E ca si toti comunistii. Va povestesc un caz concret. Pe langa muncile agricole pe care le fac, eu mai sunt ctitorul bisericii din sat. Am inceput constructia in 1999 si lucrarile decurg destul de anevoios. Acum, in campania electorala, primarul i–a promis parintelui ca o sa dea ceva bani pentru biserica. La o adunare electorala, a venit de la Chisinau Vasile Iovv. I–am propus sa dea niste bani pentru biserica. Am fost intrebat, cu nedumerire, ce as avea eu cu biserica din sat?! Le–am spus ca–s ctitorul locasului sfant. Aud ca parintele ar fi cel care construieste biserica. L–am intrebat pe parinte daca a contribuit cumva cu vreo cutie de vopsea sau cu vreo caldare de var. Parintele a tacut, ca si primarul. Am constatat inca o data ca guvernantii de azi incearca sa se mentina la putere prin minciuna. In cazul meu, au incercat sa minta nerusinat ca ei ar construi biserica, desi tot satul stie ca eu sunt cel care am investit sume mari de bani in aceasta constructie. Au incercat sa–l scoata pe parinte in fata oamenilor si sa–l oblige sa spuna ca el inalta locasul, sustinut de comunisti. A refuzat sa iasa... Intr–un numar al ziarului "Comunistul", primarul nostru povestea ca a gazificat scoala si gradinita de copii. Citeam si credeam ca tampesc. Nici scoala, nici gradinita nu au fost conectate la gazoduct. Doar 3–4 obiecte din satul nostru sunt gazificate: casa si barul primarului, casa preotului si, se pare, inca o casa, a unui prieten de–al primarului.

— Cum definiti prietenia preotilor cu comunistii?

— Dupa batjocura la care s–au dedat comunistii in biserici, aceasta prietenie e mai mult decat stranie. N–au pic de rusine: dimineata se duc pe la biserica, sa–i filmeze si sa–i arate la televizor, iar apoi trec pe la Lenin, unde se inchina si depun flori. In aceeasi zi, daca mai au timp, pot ajunge si la vreo manastire. Mizerie curata! Prin minciuni, comunistii incearca sa acumuleze dividende politice. In 2001, au reusit. Le va merge si de asta data?!

— Ati candidat pentru functia de primar de Cosernita?

— Am considerat ca e mai important sa fie promovati tinerii. Nu am vrut sa le incurc. De altfel, in mare, democratii au contribuit la venirea comunistilor la putere. Nu s–au unit la timp, s–au gandit doar la bunastarea lor, iar, intre timp, lumea a saracit, ajungand sa voteze in favoarea comunistilor. Acestia au degradat cu totul: trei state intr–o tara. Unde s–a mai vazut asa ceva?! Statul e facut de draci, iar natiunea — de Dumnezeu. Distrugand natiunea, comunistii se iau la harta cu Dumnezeu.

— Suntem in prag de alegeri. Exista sanse sa putem schimba ceva?

— Si azi situatia e destul de grea. Atatea partide, atatia concurenti electorali. Vai de capul alegatorilor! Ma gandesc uneori ca e nevoie de o intelepciune iesita din comun pentru a sti pentru cine anume sa votam.

— Cum va descurcati?

— Greu de tot. Fac multe lucruri importante, temeinic: le dau oamenilor locuri de munca, le asigur sanatatea, le platesc salarii si le dau cota de produse ce li se cuvine, platesc la timp impozite, rambursez fara intarziere creditele, dar, se pare, toate acestea nu conteaza pentru functionarii din statul nostru. Parca nu au alta treaba decat sa ma controleze pe mine si pe altii ca mine.

— Sunteti candidat in deputati, pe vreo lista electorala?

— Am avut multe propuneri, dar nu le–am acceptat. Mi–a fost rusine sa le accept. Le–am spus tuturor ca eu muncesc si asa.

— De ce vi s–a facut rusine?

— Am crezut ca este important sa ajunga tineri la guvernare. Noi suntem buni sa muncim din umbra...

— De ce prea putini oameni politici gandesc la fel?

— Cred ca va veni si acest timp, acum, insa, ne asteapta timpuri cam grele. Comunistii vor lua – chiar daca mai putin decat in 2001 – destul de mult pentru a putea fi invinsi in parlament. Celelalte partide parlamentare vor acumula ceva mandate, dar, se pare, nu vor fi capabili sa creeze o majoritate parlamentara. Astfel, e de asteptat ca, dupa mai multe vanzoleli, sa ajungem la alegeri anticipate. Chiar daca nu ne asteapta vremuri usoare, aceste eforturi vor mai potoli parjolul rosu. Avem nevoie de aceasta perioada de trecere, ca oamenii sa vina mult mai pregatiti la alegerile anticipate care, se pare, sunt inevitabile. Atunci am putea reusi, dand jos toate vechiturile si deschizand, pentru cei plecati, drumul acasa, unde ei ar putea investi in afaceri si schimba situatia de aici.

— In Romania, dupa ultimele alegeri, se inregistreaza o revenire masiva a celor plecati peste hotare. Credeti ca la noi s–ar putea intampla acelasi lucru?

— Atata timp cat Moldova va fi comunista, lucrurile nu vor evolua spre bine. Investitorii, oricat i–am chema, nu vor veni, caci se tem de lipsa de siguranta de aici.

— Cum poate un om sa ajunga la putere fara a se lasa corupt?

— In primul rand, trebuie sa fie om, sa aiba dragoste de acest neam; sa gandeasca nu doar la ceea de ce are nevoie astazi, ci in perspectiva; sa nu se lase corupt pentru ca din cauza coruptiei nu va putea fi liber niciodata. Simt ca se apropie alte timpuri. Vin tineri bine pregatiti, alde Serebrian. Pentru a grabi aceasta schimbare, noi trebuie s–o dorim si sa muncim mult pentru a o apropia. Deocamdata, insa, si scoala, si biserica, si ziaristii sunt intr–un fel de amortire. Se pare ca oamenii s–au saturat de lupta si de asteptare. Sunt foarte multi care nu mai cred in nimeni.

— Din ce cauza, totusi, nu apar oameni noi la guvernare?

— La noi, cum simt ca omul are ceva minte, toti, din toate partile, se straduiesc sa–l inghesuie la o parte.

— Ce greutati intampina astazi taranii care lucreaza pamantul?

— Acum ceva timp, cand in Romania au inceput sa imparta pamantul, multi nu credeau ca aceasta e singura solutie corecta. Eu le spuneam colegilor mei ca lucrurile se vor schimba in bine, ei, insa, nu credeau. Vedeti ce se intampla acum acolo? Apa este adusa pana aproape de terenuri, taranilor li se acorda facilitati la procurarea motorinei. Romania a fost intotdeauna mai aproape de Europa, acolo tara este tara, cu armata, cu frontiera, cu credinta si cu oameni consecventi. La noi, trei state in unul, si acela fara frontiera; deficit de persoane inteligente si curajoase; cu alte cuvinte, o tara pe care Dumnezeu abia de o tine pe fata pamantului.

— Cum ati pornit afacerea?

— In 1989, dupa ce, in virtutea unor circumstante, am plecat din functia de primar, mi–am adunat feciorii, patru la numar, si am decis sa luam 3 ha de pamant. Am sadit o vie, lucrurile mergeau bine, oamenii capatau incredere in noi si ne propuneau sa luam si pamantul lor in arenda. In 1995, cand s–au destramat colhozurile, m–au chemat la Criuleni si mi–au zis sa fac ordine in gospodarie. Nu vroiam, dar am venit in sat, am adunat lumea si le–am zis ca vin presedinte pentru scurt timp, pana vom reusi sa facem o inventariere si ceva ordine in gospodarie. Asa am facut. Oamenii, la inceput, nu prea vroiau, in special cei care, in perioada sovietica, au fost sefi sau soferii sefilor. Nu vroiau brigadierii, contabilii... Mai tarziu ni s–au alaturat si ei. Am facut contracte, pentru 5 ani, cu oamenii. In scurt timp, au inceput sa primeasca salarii, produse agricole, au inceput sa li se schimbe conditiile de viata.

— Cum ati reusit sa–i convingeti pe consatenii care erau cuprinsi de deznadejde?

— Destul de repede, ei au vazut ca noi platim la timp salariile. Dupa 5 ani, le–am spus ca nu mai iau pamant pe 5 ani, doar pe 25, argumentand ca nu–i deloc rentabil sa cresti culturi pe suprafete mici. Am insistat asupra unor tehnologii mai avansate si oamenii m–au inteles.

— Care–i situatia acum, in gospodaria Dvs.?

— Am arat pamantul, semanaturile sunt frumoase, oamenii din Cosernita au primit cate 600 kg de grau, 150 kg de orz, iar cei din Dubasarii–Vechi – cate 500 kg de grau si 100 kg de orz . Cei care au muncit, care m–au ajutat la prasit, au primit si cate 250 kg de floarea–soarelui.

— Si bani?

— Daca lucreaza, primesc si bani. Le platim 150–200 de lei de ha, pentru prasit. Nu e deloc usor, pentru ca s–a scumpit totul, iar oamenii, atunci cand e greu, gandesc ca de vina e Cazacu.

— Cum ati insusit aceasta experienta de munca intr–o gospodarie agricola privata?

— De cand ma tin minte, tata, cu noaptea in cap, ma urca in caruta si ma ducea in camp, la munca. Eram 7 copii, si toti am avut dragoste de pamant. Mai tarziu am cutreierat toata lumea, am fost in Anglia, in Germania, in Grecia, in Danemarca. Am vazut cum este lucrat pamantul in lume. Asta mi–a ajutat foarte mult. Azi nu mai am nevoie sa–mi trezesc din noapte copiii. Ei se ridica singuri si pornesc la munca.

— Copiii v–au mostenit aceste calitati?

— Am patru feciori, toti harnici si intelepti. Alexandru e atat de pasionat de pamant, incat vorbeste cu plantele, cu pamantul, cu animalele.

— Ce v–a determinat sa mai faceti o facultate, la varsta de 50 de ani?

— Am vazut cum, in ochii mei, se destrama imperiul sovietic. Era perioada cand conducatorii de atunci incercau sa se mentina la putere prin orice metode, mai ales prin minciuna si fals. Imi amintesc, a venit intr–o zi presedintele de atunci al executivului si mi–a spus: "trebuie sa transformi vinul in poama". Nu glumea. Bodiul trebuia sa primeasca decoratia "Erou al URSS", iar pentru asta trebuia sa raporteze ca Moldova a cules un milion de tone de struguri. Asa se "castigau" decoratiile. Atunci am decis ca nu mai putem tolera formalismul si minciuna. Am decis sa invat, ca sa pot iesi din mocirla.

— Va considerati bogat?

— Eu traiesc foarte modest, am o casa intr–atat de modesta, incat nici nu invit oaspeti. Nu accept sa traiesc mai luxos decat consatenii mei. Si copiilor le spun ca nu suntem pe o insula izolata. Traim intre oameni si, deci, trebuie sa tinem cont de ei.

— Este atat de importanta modestia in viata Dvs.?

— Este foarte insemnata. De la mic la mare ar trebui sa o manifeste. Omul e mai important ca orice. Trebuie sa avem grija reciproca de oameni, sa le cream conditii de munca potrivite. Daca nu ai cultura, inteligenta, nu poti organiza munca si nu poti cere de la subalterni...

— Este adevarat ca agricultura este domeniul cel mai rentabil si de perspectiva pentru R. Moldova?

— La noi pamantul este foarte bun, dar ar trebui sa revolutionam procesele agricole. Ar trebui selectionate anumite soiuri de seminte, sa utilizam doar ingrasaminte organice, ecologic pure, astfel incat produsele noastre sa aiba valoare pe piata internationala. Pe de alta parte, agricultura nu poate fi dezvoltata fara un suport industrial, iar pentru asta ar trebui sa existe mai multa sustinere din partea statului. Bunaoara, noi avem pamant, dar fara o mica industrie – o moara, o oloinita – nu m–as descurca. Nu poti supravietui doar din ceea ce creste pe pamant.

— Simbolul gospodariei Dvs. este o palma. Ce semnifica ea?

— Sunt cele cinci degete care simbolizeaza familia mea, adica eu si cei patru feciori ai mei: Valeriu, Alexandru, Iurie si Ghenadie. Ii iubesc si ii respect pe toti, in egala masura. Discutam despre toate. Incerc sa fac cat mai mult ca ei sa nu mai repete atat de frecvent: "Prea mult tine noaptea aceasta, tata!"

— Care ar fi solutiile de supravietuire pentru cetatenii R. Moldova?

— In prezent, circa 20 la suta din numarul total al cetatenilor sunt plecati peste hotare. Asta e o mare nenorocire. Sunt plecati mai ales cei tineri. Astfel, statul a ramas fara minti cu gandire moderna. Vechiturile si rugina incearca sa ne dirijeze, sa ne invete. Cei de sus au uitat ca traim in mileniul trei si ca nu mai putem lucra pe vechi. Astept cu sufletul la gura sa vina oameni noi, care pot munci cu–adevarat, cei care au reusit si au razbatut singuri, ca iarba care razbate prin asfalt. Ei sunt cei care trebuie sa ajunga la guvernare.

— Va multumim pentru interviu.