Clasa politica de la Chisinau a pus electoratul intr–o noua deruta. Inceputul campaniei electorale 2005 a spulberat, ca un tsunami, optimismul alegatorului moldovean, pe care acesta si–l incropise in urma castigurilor electorale ale dreptei politice din Ucraina si Romania. A existat o speranta, ba chiar un ideal politic clar, care a prins contur dupa ceea ce s–a intamplat in vecinatatea noastra. S–au facut tranzactii politice, s–au creat aliante, peisajul politic de la Chisinau a capatat cateva culori noi, lumea era mai mult cu ochii pe evenimentele de la Kiev, decat pe cele de la Chisinau, numele lui Basescu si Iuscenko devenisera aproape sinonime pentru electoratul moldovean… Altfel zis, incepuse adaptarea lumii la o perspectiva electorala noua, fara ca cineva sa banuiasca faptul ca agentii electorali–2005, in loc sa valorifice aceasta stare de spirit, vor ingropa–o. Unii total, altii partial. Prin oferta lor electorala. Listele anuntate de catre concurentii electorali (vorbesc de opozitie, deoarece comunistii au pus capac la toate, propunand electoratului aceeasi marfa politica veche si demodata) deconspira o proasta acoperire a cauzelor si clauzelor pe care si le–au anuntat, fie si sumar. Prestanta listelor, pe pozitiile–cheie, descurajeaza, probele de garantie si credibilitate sunt vulnerabile, iar miza politica, foarte importanta pentru orice campanie electorala, dar mai ales pentru cea din 2005, ridica mai multe semne de intrebare. Evident, nu este vorba de o situatie absoluta, ci de anumite carente regretabile, in care staff–urile electorale sau liderii partidelor nu s–au putut depasi. Partea cea mai proasta a lucrurilor e ca, la noi, clasa politica nu a putut sau nu a dorit, nici de data aceasta, sa inteleaga faptul ca pentru o campanie politica, daramite pentru una electorala, listele nu sunt un element formal, ci un argument electoral. Foarte important, de multe ori decisiv.

Inceputul campaniei electorale–2005 nu s–a produs ca eveniment politic, conform asteptarilor. Parlamentarele din acest an au esuat din start, ca semnificatie si respiratie politica. Partidele au transformat alegerile intr–o noua si grea povara pentru electorat.

Reactiile la "noua situatie politica" au fost prompte si dure. Presa, lideri de opinie si analisti politici au facut aprecieri categorice la adresa agentilor electoralei–2005, care au pus in dificultate atat sansa lor (dar aceasta ii priveste), cat si sansa "schimbarii la fata" a Moldovei de dincoace de Prut. Nu se poate intampla "schimbarea" cu liste neschimbate, sau schimbate formal, cu aceiasi lideri (cu foarte mici exceptii), cu oameni fara un ideal national si fara o claritate, pentru ei insisi, a identitatii lor etno–culturale si spirituale. Aceste liste, lipsite de reprezentativitate, lasa impresia ca suntem, calendaristic, in 1949, imediat dupa decapitarea intelectuala a Basarabiei. Trista senzatie, daca te gandesti ca, in politica externa, aproape toti agentii electorali au acelasi mesaj — integrarea europeana. Chiar daca trecem cu vederea peste credibilitatea optiunii, contrastele listelor cu realitatea sunt prea mari ca sa ramana neobservate.

Concluziile pentru o situatie de genul celei prin care trecem ar fi doua. Unu: in cazul in care partidele nu ne–au putut oferi sansa unei alegeri, nu avem, practic, ce alege. In acest caz, ar fi mai rational si mai oportun sa ne pregatim de o revolutie, indiferent de "stofa" ei, decat sa acceptam niste alegeri care nu ne reprezinta in totalitate. Si doi: noi nu am reusit sa avem in acesti ani de independenta post–sovietica, o clasa politica noua, veritabila si viabila. Noi ne balacim intre "fosti" mai vechi si "fosti" mai noi. Aceasta noua clasa, veritabila si valabila, exista, insa doar la nivelul sectorului neguvernamental. Adica ea, doar procedural nu este constituita. Si–atunci, de ce am intarzia sa recunoastem faptul ca ziua de maturitate politica a sectorului neguvernamental a sosit?! Ne–o spune timpul.

Tudor Petrus