Valeriu Cemartan

— Valeriu, ce ti–a adus Mos Craciun in acest an?

— Daca e sa fiu sincer, eu nu cred in Mos Craciun. Deoarece nu aveam nici o dorinta speciala pentru Craciun, in acest an parintii mi–au dat niste bani. Suplimentar, am mai primit un volan si niste pedale de atasat la calculator. Parintii au achizitionat pentru familie un aparat electric de exersat. Sunt foarte bucuros. Nu puteam sa cer nimic mai mult.

— De cand nu mai crezi in Mos Craciun?

— Sunt niste fapte care ma conving ca nu ar putea exista. Cum ar fi putut acest individ sa coboare pe la casele a milioane de copii, intr–o singura noapte, in mai putin de 16 ore?! Asa ceva mi se pare absolut imposibil!

— Cand anume ai constatat acest lucru?

— Atunci cand constiinta mi–a permis sa trag niste concluzii, adica de pe la sapte ani. Atunci stiam deja foarte bine ca parintii imi dau cadouri.

— Parintii incercau sa te convinga ca darurile sunt de la Mos Craciun?

— De Craciun se crea o atmosfera speciala. Toti incercau sa fie mai putin tensionati din cauza serviciului, caci ambii parinti lucreaza foarte mult, mama fiind doctor. In fiecare seara de Revelion, atunci cand urmaream artificiile de langa blocul nostru, unul din parinti intarzia acasa pentru cateva minute si lasa darurile sub brad. Era un fel de traditie care a putut continua pana in momentul in care mi–am dat seama, si chiar le–am spus parintilor, ca nu mai cred in Mos Craciun.

— Cum au reactionat ei?

— Bineinteles, au crezut ca nu vorbesc serios, astfel incat si pana astazi ma mai intreaba ce mi–a adus Mos Craciun, incercand sa ma readuca la mitul copilariei.

— Si tu nu–ti doresti asta?

— Imi dau bine seama ca este ridicol sa cred in imaginea unui individ care nu are cum sa fie unul real.

— Mai crezi in jocurile copilariei, sau te–ai dezis si de ele?

— Bineinteles, mai cred. Ca orice copil. Agreez distractiile, dar, totusi, le imbin cu munca.

— Ce inseamna pentru tine o distractie?

— O distractie, in general, inseamna vizionarea unei emisiuni instructive, practicarea unor exercitii fizice, relaxare si odihna, pur si simplu. Ma simt bine atunci cand sunt in largul meu.

— Maturii se plang ca au multe probleme, ca se confrunta cu numeroase dificultati. Care, crezi tu, sunt adevaratele probleme ale maturilor?

— As crede ca adevaratele probleme ale oamenilor maturi decurg din incapacitatea lor de a–i face pe copiii lor sa devina mai buni decat sunt. Problemele parintilor sunt legate de nemultumirea lor fata de felul in care invata copiii, de intentiile acestora de realiza ceva anume in viata. Am trecut si eu prin aceasta experienta si, poate, din aceasta cauza, o iau cam personal. Deseori, copiii isi dau seama ca parintii cer prea mult de la ei si asta, uneori, ii deruteaza, facandu–i mai emotivi, mai putin ascultatori. Astfel, parintii ajung in fata dilemei: de ce se intampla asa ceva?

— Asta, crezi tu, este problema principala care–i preocupa pe maturi?

— Bineinteles, mai sunt si stresurile de la serviciu. Tatal meu calatoreste si munceste foarte mult si, incercand sa faca la serviciu cat mai mult si cat mai bine, vine acasa supraobosit, si chiar tensionat uneori.

— Care sunt problemele profesorilor tai?

— Ei nu sunt multumiti de roadele discipolilor lor. Daca un copil invata pe 6 sau 7, profesorii sunt nemultumiti ca elevul nu incearca sa faca progrese. Daca, insa, ar exista doar elevi de nota 10, profesorii nu ar avea atatea probleme si, probabil, singura cerinta ar fi ca ei sa lucreze si in continuare la fel.

— Cum crezi, maturii spun totdeauna adevarul sau mai triseaza uneori?

— Atunci cand incearca sa ne insufle anumite stari de spirit, triseaza, bineinteles. Cred, insa, ca exista alti factori care pot stimula fantezia. Cartile, bunaoara. Acum citesc "Muschetarii dupa 20 de ani", de A. Dumas. E o carte superba. Citesc si imi imaginez viata din secolul 17. Astazi Moldova, dar si lumea in intregime este condusa de niste oameni maturi. In functiile lor de conducatori, ei triseaza, deseori. Spun lucruri neadevarate, pentru a impresiona publicul. Consider ca, in cazurile principiale, e fundamental ca maturii sa spuna adevarul. Chiar daca ar fi vorba de o stire pur si simplu groaznica, avem dreptul sa cunoastem adevarul.

— Daca ai fi mai mare decat esti acum, ce ai incerca sa schimbi in societate?

— In societatea noastra, cel mai apasator lucru este ca romanii au renuntat la limba romana. Ei nu mai incearca sa devina mai culti in vorbirea acestei limbi superbe, nu mai tin la comorile transmise din mosi–stramosi. Eu, bunaoara, nu as permite ca limba rusa sa fie in rang de limba de stat. As accepta sa fie studiata ca limba straina, deoarece nu se cuvine ca, intr–o astfel de tara bogata – care, de–a lungul secolelor, a vorbit romana, iar in ultimul deceniu s–a declarat stat independent – , sa ne facem de rusine intr–un asemenea hal.

— Ce ai mai schimba in societatea noastra?

— As incerca sa–i cultiv tendinta spre progres. As incerca sa le asigur oamenilor conditii mai bune, sa creez cat mai multe locuri educationale – biblioteci, teatre, librarii, chiar si locuri de agrement pentru copii, caci si distractia este un mare stimulent pentru relatii mai bune in societate.

— Ce inseamna pentru tine o relatie buna cu parintii?

— Pentru mine, o relatie buna cu parintii este atunci cand stii ca le poti incredinta orice secret. Consider ca am o relatie buna cu parintii mei.

— Le spui absolut totul?

— Le spun foarte multe. Presupun ca la moment nu am nici o taina fata de ei.

— In afara de parinti, cine mai sunt cei carora le incredintezi tainele?

— Prietenii, bineinteles. Fara prieteni nu ne putem descurca in viata, precum nu ne putem descurca fara rude. Neamurile apropiate mereu sunt sprijinul familiei noastre.

— Cand vei fi si tu parinte, cum te vei descurca in rol de tata, ce vei incerca sa faci pentru copiii tai?

— In primul rand, le–as crea conditii pentru a fi cat mai fericiti in preajma noastra. Stim prea bine ca in Moldova sunt multi oameni care nu dispun de conditii necesare pentru o viata mai buna. Sunt multi copii care nu au posibilitate sa invete, sa devina mai culti.

— In lumea copilariei tale, te intereseaza in vreun fel viata politica de la noi?

— Bineinteles, da. Consider ca Moldova nu a intrat inca in asteptata convalescenta, in urma efectelor inchiderii bisericilor si a pierderii credintei in Dumnezeu. Aceasta stare fundamentala mai urmeaza sa se intample.

— Cum apreciezi clasa politica din Moldova?

— Consider ca, in general, Parlamentul nu este suficient de bine organizat. Bineinteles, acolo sunt si oameni de stat ingeniosi care, intr–adevar, tind spre progres, dar uita de unele aspecte necesare, cum ar fi cunoasterea limbii romane. Aceasta, in opinia mea, este cea mai grava problema a Moldovei — conducatorii nu respecta limba asa cum aceasta ar merita.

— Ce fel de probleme mai are Parlamentul?

— Nu stiu cum sa le dezvaluie oamenilor anumite secrete. Uneori, se pare, lanseaza anumite stiri false pentru a se crede ca Moldova e o tara care chiar tinde spre progres, in realitate, insa, e vorba de o pozitie negativista. Din pacate, nu avem un Iulius Cezar care, desi a fost dictator, a tinut la progresul Romei. Ai nostri, insa, fiind niste mici dictatori, nu tind spre progres, spre cucerirea unor noi tehnici in sferele importante ale vietii noastre.

— Anul 2005 este un an electoral. Ce ar trebui sa faca parintii tai, parintii colegilor tai ca, in acest an, sa poata veni la putere oameni care nu ar simula, precum spui si tu, ci ar stimula tendinta spre progres?

— Copiii ar fi mult mai fericiti sa stie ca traiesc intr–o tara mai buna, independenta cu–adevarat. Parintii ar trebui sa le spuna care ar fi efectele alegerii unor guvernanti buni. Parintii au un rol hotarator asupra deciziilor luate de copii, astfel, deciziile parintilor sunt fundamentale pentru o crestere mai buna a copiilor.

— Ai fost vreodata cu parintii la alegeri?

— Recunosc, niciodata nu am fost la alegeri. Parintii mergeau singuri. Eu, uneori, de pe la 8 ani, imi dadeam cu parerea. Asta s–a intamplat atunci cand am inceput sa–mi dau seama ce e bine si ce e rau pentru tara noastra.

— Si cum iti dai tu cu parerea, atunci cand apare o problema a maturilor, una de ordin politic, sa zicem?

— Atunci cand este o problema politica, oricare ar fi ea, eu imi sustin ipotezele mele. In multe cazuri, opiniile mele difera de cele ale parintilor sau ale fratelui meu mai mare.

— La liceu, despre ce discutati la recreatii?

— Discutam, in general, problemele noastre. Rareori vorbim despre politica. Se intampla sa dezbatem probleme globale. De exemplu, am vorbit mult despre dezastrele care au avut loc in Asia, am avut discutii aprinse despre niste concursuri la care am participat, am vorbit sincer despre sarbatoarea lui Mos Nicolae. Copiii s–au simtit stimulati de aceasta dezbatere si cred ca asta ii va ajuta in viata lor de zi cu zi.

— Esti un fiu risipitor sau ai grija cum cheltui banii?

— Am citit parabola respectiva din Biblie si mi–am dat seama ca ar fi gresit sa–mi creez conditii numai mie. Atunci cand imi permit sa–mi iau anumite lucruri, le impart cu ceilalti. De obicei, nu sunt prea zgarcit. Mereu sunt calm, atunci cand cineva doreste sa–mi ia ceva, dar admit ca uneori sunt nervos, in special atunci cand trebuie sa ma despart de unele lucruri la care tin in mod special.

— De ce obiecte sau lucruri din casa ta nu te–ai desparti in nici un caz?

— Televizorul inseamna ceva pentru mine. Vizionez multe desene animate, deoarece acestea stimuleaza fantezia. Sunt pasionat de Discovery, care este un canal foarte util, si, bineinteles, ador filmele de fictiune care au subiecte reale, din viata de zi cu zi. Totusi, cred ca nu sunt dependent de televizor.

— Care sunt, in opinia ta, subiectele ce pot stimula fantezia celor maturi?

— Presupun ca dezbaterile pe marginea anumitor subiecte, de interes major ar stimula parerile si imaginatia oamenilor.

— Ce carte le–ai recomanda oamenilor politici?

— Carti de istorie din care ar afla ca, pe parcursul istoriei, putini domnitori nu respectau juramantul de stat. Cand se forma Tara Romaneasca, erau respectate anumite testamente care cereau ca tara nou–formata sa fie mai puternica decat era. In acea perioada, puterea politica era mai buna si putini erau domnitorii care faceau nedreptate poporului. Consider ca romanul despre cei trei muschetari ar fi ideal pentru oamenii nostri politici, deoarece muschetarii au fost devotati reginei lor. Consider ca, in urma acestor lecturi, toti ar acumula o anumita doza de indrazneala in luarea deciziilor. Este clar ca, daca ar avea mai mult curaj si indrazneala, ar ajuta mai mult tara.

— Ai putea recomanda celor maturi si un film cu desene animate?

— Eu le vizionez mai mult de dragul distractiei, dar, desigur, pot culege si anumite invataturi. Le–as recomanda anumite emisiuni despre animale, care ne invata cum sa avem grija unul de altul in perioadele grele ale vietii.

— Tu, personal, ce senzatii ai trait atunci cand ai aflat ca zeci de mii de oameni, inclusiv copii, si–au pierdut viata in urma dezastrului din Asia?

— Cand am aflat ca multi copii au murit, am fost, pur si simplu, socat. Am discutat mult la scoala despre aceasta si am formulat si parerea ca aceasta catastrofa ar fi putut fi influentata de anumite experiente chimice, bunaoara. Le–as recomanda oamenilor sa experimenteze nu in natura, deoarece natura este deosebit de sensibila.

— La Liceul "Prometeu" aveti o Biserica. Respecti traditia de a merge acolo inainte de ore?

— Este o traditie deosebita. Insa diriginta noastra, d–na Maria Buruiana considera ca, daca alte scoli ar avea o biserica in curte, acesta ar fi plina, in schimb, elevii nostri nu sunt suficient de spirituali si sensibili fata de religie, deoarece, sustine dumneaei, biserica noastra nu este plina la slujba de dimineata, iar unii copii nu vin din adevarata credinta a sufletului, ci impinsi de profesori. Eu merg destul de des la biserica, de fiecare data imi fac rugaciunea cu multa pocainta. In postul Craciunului, multe clase s–au spovedit si s–au impartasit in biserica noastra.

— Ce fel de pacate au copiii?

— Cred ca neascultarea fata de parintii care ne dau de toate, ne indreapta spre bine. E mare pacat atunci cand unii copii mint la scoala sau acasa, atunci cand primesc note rele. Neascultarea de parinti si minciuna sunt doua pacate foarte mari. De obicei, copiii le pun in aplicare, deoarece nu vor sa fie pedepsiti.

— Si pacatele maturilor, in viziunea ta, care sunt?

— N–am trait aceasta experienta si recunosc ca nu as putea exemplifica, dar cred ca unul din pacatele lor ar fi ca, duminica, nu se duc la biserica. Aceasta, de altfel, este una din cele 10 porunci ale Domnului si e regretabil ca e prea putin respectata. Nu pot spune ca si maturii nu mint. De dragul credintei maturii nu ar trebui sa minta.

— Cum sunt profesorii de la liceul vostru? Voi ii respectati, ii iubiti cu–adevarat, sau faceti multe lucruri de frica sau din responsabilitate fata de parinti?

— Eu, bunaoara, am un mare respect fata de diriginta mea, care mereu ne indreapta spre bine. Deoarece clasa noastra este una numeroasa, cu 31 de elevi, d–na Buruiana face eforturi foarte mari pentru noi.

— De ce iti place sa inveti la "Prometeu"? Banuiesc, de nu ti–ar placea, ai insista ca parintii sa te ia de–acolo.

— E un liceu diferit de oricare altul, in primul rand pentru ca la noi se invata a vorbi corect limba romana. De asemenea, imi place ca profesorii (dar si majoritatea elevilor) iau lucrurile in serios, invata materii deosebite de alte clase si cer de la copii un anumit respect pentru profesori, sarguinta. Presupun ca si parintii, deopotriva cu profesorii, asteapta acelasi lucru.

— Am inteles ca nu vrei sa fii presedinte sau sef de guvern. Dar daca ai ajunge, totusi, in aceste functii, ce ai face, in primul rand, pentru copiii din Moldova?

— As da ordin ca toate scolile sa invete romana corecta, deoarece in multe cazuri aceasta disciplina figureaza cu numele de "limba moldoveneasca", ceea ce este o insulta adusa poporului roman. Foarte multi folosesc termeni din romana laolalta cu termeni din rusa. As face ca materia sa fie luata in serios, deoarece in multe cazuri profesorii nu–si dau sarguinta necesara.

— Daca ar fi sa mergi la alegeri in 2005, cum ai proceda?

— Imi dau seama ca dominatia comunista nu a dat roade bune in Moldova. As analiza candidatii si as decide cine anume trebuie sa ajunga la guvernare.

— Probabil, stii ca recent au avut loc alegeri in Ucraina si in Romania, unde s–au produs schimbari importante. Care ar fi lectia pe care ar trebui s–o insusim in urma acestor evenimente?

— Daca am fi avut un presedinte bun, care ar fi facut mult bine pentru tara, am putea compara. Presupun ca moldovenii se lasa uneori indusi in eroare de promisiuni, nu de fapte. In urma acestor evenimente, ar trebui sa facem si noi, ca si vecinii nostri. In Romania s–au schimbat mai multe legi si majoritatea lucreaza spre binele romanilor, deoarece ei au acum conditii mai bune, iar presedintele lor are o mare recunostinta pentru romani. Si in Ucraina s–au facut multe schimbari si presupun ca majoritatea este spre bine.

— Unde te–ai odihnit vara aceasta?

— M–am distrat foarte mult. In luna iunie, am fost in Ucraina, la Zatoka, impreuna cu doi verisori ai mei, cu matusa si mama, am citit foarte mult si am studiat nivelul de viata de acolo. In iulie, am fost la Harjauca, la un sanatoriu. Nu mi–a prea placut pentru ca nu aveam cu cine ma distra. Multi adolescenti, chiar si fratele meu, in loc sa iasa afara sa se joace, prefera sa stea in oras. In august am fost in Bulgaria cu tatal si cu fratele meu, unde ne–am distrat de minune. Plaja era arhiplina si conditiile erau foarte bune, apa era excelenta si am luat lectii de inot. Consider ca vacanta de vara a fost plina de distractii, evenimente si de invataturi, deoarece din fiecare localitate am aflat cate ceva despre nivelul de viata. La Zatoca, uneori, oamenii sunt foarte sensibili; la Harjauca, lumea este foarte prietenoasa, acolo nu am auzit pe nimeni certandu–se si mi–am dat seama ca, de–am avea mai multe locuri de acest fel in Moldova, ar fi foarte bine; in Bulgaria am inteles ca oamenii sunt foarte marinimosi si amabili, acolo oamenii nu–si fac probleme unii altora, pretutindeni domina o atmosfera foarte placuta.

— Cum ar putea fi viata noastra in cazul in care R. Moldova ar intra in UE?

— Cred ca toti candidatii electorali din anul acesta vor promite asta, dar pe foarte putini i–as crede. As da crezare acelor persoane care tind spre scopuri reale. Nu as alege unul care promite ca vom intra in UE, ci unul care ar promite ca va repara drumurile.

— Cum ai vedea viata noastra in Europa?

— Bineinteles ca ar parea un miracol. R. Moldova nu se prea compara nici cu Romania – care si ea initial a fost respinsa pentru ca nu era suficient de bine pregatita – pentru ca acolo nivelul de trai este mai inalt. Un coleg de clasa a studiat in Romania timp de 2,5 ani si sustine ca acolo copiii sunt bine educati, profesorii sunt mai severi, dar ii invata mai multe pe elevi.

— Cate fetite aveti in clasa?

— Sunt 15 fete si 16 baieti.

— Ce nu–ti place la colegele tale de clasa?

— Majoritatea apreciaza lumea dupa felul in care arata. Multe fetite isi dau deja cu oja pe unghii. Sunt, desigur, si fete mai modeste care nu fac asta, dandu–si seama ca nu au nevoie de asa ceva pentru a fi mai stimate in clasa. Eu le admir pe aceste fete, care au intelepciunea sa invete mai bine pentru a fi respectate.

— Cum trebuie sa arate o fata ca sa fie admirata de tine?

— Sa fie desteapta, timida, dar sa stie sa–si spuna opinia, sa vorbeasca corect romana.

— Atunci cand vei fi mare si vei avea o familie, ce ai vrea sa urmezi din experienta familiei tale?

— As vrea, la fel ca parintii mei, sa creez conditii cat mai bune pentru copii, sa nu duca lipsa de nimic. Libertatea de opinie ar fi al doilea lucru pe care l–as prelua, deoarece in familia noastra sunt respectate toate opiniile, chiar si cele gresite. Fiecare are dreptul sa–si exprime opinia, in orice situatie.

— La ce intrebari de–ale tale parintii nu gasesc raspuns?

— Ei imi raspund foarte sincer si cu respect la toate intrebarile. Cum am putea deveni mai buni?! Cum as putea scrie mai frumos?!

— In ce relatii esti cu buneii tai?

— Ei au, practic, aceleasi calitati ca parintii mei, ne intelegem foarte bine si cu buneii din partea mamei, Elena si Ion Negru, si cu cei din partea tatei, Aglaia si Ion Cemartan.

— Cum ai califica relatiile tale cu parintii?

— Sunt bune, chiar foarte bune, in schimb recunosc ca exista o problema: parintii nu vor sa–l influenteze pe fratele meu sa cedeze mai des. Aceasta este unica mea nemultumire.

— Ce probleme ai cu fratele tau?

— Fratele meu este adolescent si este cam incapatanat, practic niciodata nu asculta parintii si refuza sa faca lucruri casnice. Crede ca nu are suficiente conditii si cea mai mare problema este ca parintii nu–l lasa sa stea prea mult la calculator.

— Cum vei fi tu la varsta de 15 ani?

— Asta doar Dumnezeu poate sa spuna, dea Domnul sa nu fiu ca dansul.

— Ce apreciezi mai mult din realitatea noastra?

— Faptul ca avem un pamant foarte rodnic, oamenii profita de acest lucru si obtin roade foarte bogate.

— A trecut jumatate de an scolar. Ce ai aflat nou si important in aceasta perioada de timp?

— Bineinteles, am avansat in toate domeniile, mai putin la limba engleza, deoarece o cunosc foarte bine. Am invatat ceva care m–a surprins: faptul ca Moldova la inceput se formase intr–un mod foarte straniu, cand Dragos Voda a descalecat, totusi, a ramas sub stapanirea maghiara, dupa aceea a venit Bogdan Voda si prin asta s–a creat Moldova in toata puterea cuvantului. M–a surprins foarte mult hotararea doamnei profesoare de a ne ajuta sa devenim mai destepti, pentru ca si noi ne apropiem de adolescenta. A incercat sa ne pregateasca pentru a putea trece la gimnaziu, mereu ne dadea niste pilde ale copiilor exemplari ai liceului, care au avut sprijin in clasele primare, de aceea in clasele gimnaziale si liceale le–a fost foarte usor.

— Ce lucruri va mai invata doamna profesoara?

— Cel mai des ne invata reguli de buna cuviinta, deoarece acestea ne vor ajuta in viata mai mult decat unele cunostinte, iar clasa noastra nu asculta chiar in unanimitate. Chiar daca nu vom fi foarte buni la invatatura, mai bine sa fim civilizati, decat primii la invatatura, dar obraznici. Acesta este, probabil, cel mai important lucru pe care ni l–a spus.