La cei aproape 71 de ani impliniti, mama mea are atata energie, ca ar putea conduce un Parlament. Oricat am probozi–o, nu sta o clipa locului. Ne zice ca se simte bine doar cand stie ca face ceva pentru sat. Desi nu s–a nascut in Ciuciuleni, s–a atasat mult de aceasta localitate si, de rand cu alti batrani, a colectat semnaturi ca spitalul din sat sa fie privatizat si sa devina un adevarat centru medical. Caietul cu semnaturile a ajuns si pe masa presedintei Legislativului, care a promis ca va interveni in solutionarea problemei. Intre timp, aflu de la mama ca acel caiet s–a pierdut, spitalul urmand sa fie transferat intr–o ferma de pasari.

Zilele acestea, mama mi–a batut la usa. Mi–a povestit ce se mai intampla prin sat, cat de neimportanta este acea laudata majorare de pensii, ce a mai facut primarul comunist (mai bine zis, ce n–a facut). Aici a facut o pauza si mi–a spus ca, a anuntat–o primarul, satul va fi in curand vizitat de dna Ostapciuc, vizita intreprinsa in scopuri electorale. "Ce zici, Ileana, ce sa–i spun eu dnei Ostapciuc? Ca atatea probleme s–au adunate...", ma intreaba mama, asteptand un sfat. "Pai, zic, spune–i si mata, ce te–am auzit vaicarandu–te: ca primarul comunist nu a facut nimic pentru sat, ca primaria nu are nici macar un veceu, ca drumurile din sat sunt sub orice critica si ca cei 180 mii lei, oferiti de Consiliul raional primarului, s–au dus nu stiu unde si tot asa. Parca nu ai ce spune?"

Biata mama... Cum ar putea porni, de una singura, impotriva puterii? Ea, buna mea mama, nu stie nici cu spatele de aceste randuri insirate de mine. S–ar putea sa o cheme pe la primarie si s–o certe, si nu cred ca dna Ostapciuc o va proteja. Chiar daca au discutat odata in problema spitalului, si chiar daca a promis ca o va ajuta. N–a facut–o. Si acum, in locul unde urma sa fie construit un punct medical pentru batranii din sat, care nu au puteri sa se deplaseze la Hancesti, se vor cuibari gaini aduse de pe aiurea care vor face oua pentru export. Putin probabil ca banii din acest business sa ajunga in bugetul primariei si sa fie alocati pentru reparatia drumurilor ori pentru sanatatea batranilor.

Mama, stau si ma gandesc acum la tine, la sufletul tau zbuciumat, la faptul ca nu ai acceptat sa fii consilier comunist, la dorinta de a ajuta batranii istoviti de griji, si ma intreb: in acest stat, unde fiecare ravneste doar la fotoliu si la bani, se va gasi, oare, cineva, sa faca un gest crestinesc si pentru tine?

Ileana Rusu