*Gheorghe Budeanu despre Gheorghe Vod�! Ne �ntoarcem de la Ungheni. Am pledat s� fie scoas� s�rma ghimpat� de la hotar �i din cele c�teva tone de metal s� fie turnat� o compozi�ie sculptural�, care ar fi amplasat� �n centrul Chi�in�ului. S� �tie �i genera�iile care vin/vor veni c� am tr�it dup� un gard de s�rm� ghimpat�, ca �n lag�r…Gheorghe Budeanu, colegul meu de facultate, ziaristul onest �i talentat pe care �l cunoa�te toat� lumea, �mi spune, �n sta�ia de troleibuz: «Ce zbatere chinuitoare munca noastr�, c�te ai dori s� faci, dar sub presiunea timpului �i a sistemului nu ai sor�i de izb�nd�». Brusc, desprind din acel sec «la revedere» �nc� ni�te cuvinte: «Dac� nu a mai luptat pentru idealul unirii, pentru limba rom�n� �i pentru �ar� Gheorghe Vod�, b�di�a Gheorghe a fost Om frumos, patriot mare, dar cine–�i mai aminte�te azi de Gheorghe Vod�?! Iat� ce se a�terne peste toate, indiferen�a �i uitarea…».

*predica p�rintelui: A avea sim�ul tradi�iei �i a o respecta �nseamn� a fi un bun cre�tin. Trebuie s� fii permanent �n aceast� tr�ire, s�–i dai continuitate. �ncheiasem ritualul unei cununii �i am luat de pe mas� un colac mare, rumen, �mpletit �n patru vi�e. �ncercam s�–l rup �i s� servesc oamenii. Din mul�ime vine spre mine un b�rbat, rostind fraze �ntr–o limb� str�in�. Cineva �ncearc� s�–mi ia colacul din m�ini. Nu �n�eleg �i m� adresez dup� ajutor. Un om din biseric� face un pas �nainte �i �mi traduce ce zice spaniolul: «V� roag� s� nu rupe�i p�inea, c�–i frumoas�, oper� de art�». �l zic s� traduc� oaspetelui mesajul meu despre colacul miresei �i despre ruperea lui, pentru a fi dat s� guste toat� lumea. «�n biserica noastr� �ncerc�m s� respect�m tradi�ia care �ine de un s�n�tos instinct al permanen�ei. Ruperea p�inii miresei e o tradi�ie».

*Ion Stici la 70 de ani: «Cum am �nceput s� scriu? Un unchi de–al meu fusese deportat prin regiunea Altai. Eram copil, de abia m� formam, dar am surprins tragedia care se ab�tuse peste familia unchiului. M–am g�ndit s� le ajut, s� le spulber din triste�e �i am prins a le scrie scrisori. Zilnic, sau la dou�–trei zile, le expediam c�te un plic. Ce puteam s� le scriu? Despre toate nout��ile din mahalaua noastr� �i a lor, apoi »�tiri« din alte mahale �i, la urm�, din centrul satului nostru, V�ratic. De exemplu, scriam »mo� Nichita a furat c�p�strul lui Todirel«; sau »la nanaie Andrei s–au copt cire�ele �n copacul de l�ng� drum«, »de cealalt� parte, Ciuhure�ul �i–a ie�it din albie �i a �nnecat gr�dina lui Dominte«, »am cules poama cu mamaia, via din Valea S�ului am pus–o pe haragi«. Unchiul �tef�nuc� mi–a r�spuns «Ionic�, tu ai s� fii scriitor, aici, noi tr�im �i rezist�m cu scrisorile tale, ��i mul�umim». Ion Stici a �mplinit 70 de ani. Are o serie de c�r�i publicate, inclusiv cea despre Testemi�eanu �i cea despre fa�a ascuns� a puterii. Ion Stici are dou� fiice, Georgeta �i Doina, una ziarist�, alta — o talentat� ceramist� cu expozi�ii organizate prin Europa, are o cas� �i o vil�, are mul�i prieteni. Vreau s� zic c� Ion Stici este un Om fericit. Continu� s� scotoceasc� prin sanctuarul limbii rom�ne, adun�nd frumuse�i. Mul�i ani �i pace l�untric�.

*sf�nta �i cap�unele. M� apropii de tarab� �i �ncerc s� m� fac auzit�, dar femeia de dincolo de tejghea discut� cu vecina de pe r�ndul trei. «Ai v�zut–o, seam�n� cu o sf�nt�». Cine, �ntreab� v�nz�toare de p�trujel �i ceap� verde de pe r�ndul trei. «Nevasta care a cump�rat c�p�une». «Ce fel de sf�nt�, dac� avea �n pung� o m�n� de c�p�une �i le–a c�nt�rit pe trei c�ntare, nu cumva s� o �n�eli. Sfin�ii nu caut� la c�ntar». R�de zgomotos �i strig� «cump�ra�i ceap� verde, cump�ra�i verde�uri, v�nd bor� de cas�».

*azi �i alt�dat�. �l �ntreb pe tata despre ce vorbeau oamenii alt�dat�. R�spuns: «Azi se discut� despre computer �i ce s–a dat la �tirile de la Moldova1, despe V. �i al�i politicieni de aici �i din lume. Alt�dat� oamenii discutau despre p�m�nt, animale, despre timp, despre un model nou , numit "izvod" al unui covor �esut manual de vreo gospodin� din sat. Se a�ezau cu fa�a spre covorul prins �n cuie pe perete sau a�ternut pe sofc� sau chiar desf�cut jos la podea �i fiecare se d�dea cu p�rerea, povestea despre alte modele, o �nt�mplare din timpul, c�nd �eseau la stative covorul…Era at�t de pl�cut s� ascul�i legenda unui covor sau a unei tocmeli pentru a �ncheia un t�rg de v�nzare a unei oi sau a unui cal». Aflu de la tata c� dup� r�zboi oamenii nu aveau bani, iar ho�ii furau valuri de p�nz� de in, tort sau de c�nep�.