Recent, la Centrul de art� «Constantin Br�ncu�i» a fost vernisat� expozi�ia personal� Andrei Bucov, artist plastic n�scut �n Moldova, dar stabilit, din anul 1994, �n ora�ul Jaakcsonville, statul Florida, SUA. Dup� 14 ani, Andrei, fiul lui Emilian �i Monic�i Bucov, a revenit acas�, �n ora�ul unde s–a n�scut �n anul 1947 �i unde �i–a petrecuit copil�ria, adolescen�a, a studiat la �coala de arte «Alexandru Pl�m�deal�» /atunci «Repin»/, a lucrat �n domeniul graficii de carte, �n laboratorul experimental al Asocia�iei de �esut covoare «Me�ter Faur», a fost pictor scenograf la unele teatre… Alt�dat� boem, un r�zvr�tit, un atipic care–�i permitea s� �ncerce multe lucruri tentante la care unii nici nu puteau s� g�ndeasc�, ast�zi, fiul lui Emilian Bucov este �n c�utarea unei st�ri de pace cu lumea sa interioar�. A f�cut tot felul de munci �n �ara de peste ocean: a fost �ofer, instructor pentru cei care doreau s� �ofeze, a reparat automobile. A realizat portrete la comand�, de familie �i individuale. A �nve�nicit fe�e ale unor iubite, iubi�i, p�rin�i, copii din Fran�a, India, Rusia, Italia, Venezuela. A pictat cu ulei pe p�nz�, f�c�nd copii dup� c�r�i po�tale, m�n�stiri din Basarabia, cea de la Japca, de exemplu, �i biserici din Rusia, satisf�c�nd comenzile unor oameni boga�i, proveni�i din aceste p�r�i de lume, care duc dorul patriei lor de origine. Cum dorul de p�m�ntul ��rii nu are leac, ei comand� lucr�ri de 2×2m pentru a re�nvia amintirea, a o avea �n fa��. «Uneori te g�se�ti �i tu �n acest dor de patrie», spune Andrei �n timp ce r�sfoim un portofoliu cu imagini dup� proprile–i lucr�ri. �mi atrage aten�ia cea care reprezint� Clopotni�a din parcul Catedralei, surp�ndu–se, �n c�dere. M� leg de lucrare �i �l �ntreb dac� are vreo idee de o lucrare similar�, �n acela�i subiect, realizat� de Petru Jireghea.

1. Andrei poveste�te un tablou

Am pictat acest tablou, poate mai mult o schi��, c�nd aveam 16 ani. �ntr–o noapte de decembrie, 1963, am fost la o domni�oar� pe care o iubeam. Am stat p�n� diminea��. C�nd m� �ntorceam, am trecut prin parcul Catedralei �i am v�zut plec�nd un camion �nc�rcat, ultimul. Clopotni�a disp�ruse. M–am oprit �i am privit cu aten�ie �n jur, eram sigur c� am halucina�ii, nu puteam �n�elege ce se �nt�mpl� cu mine, credem c� poate am r�t�cit, dar �n spate era Catedrala… Pe 30 decembrie, Clopotni�a a fost dinamitat�, iar pe 31decembrie, pe locul unde se �n�l�ase Clopotni�a, a fost �mpodobit Pomul de Cr�ciun. Era la r�scrucea anilor 1963–1964. Am venit acas� �i, pe o bucat� de carton, am fixat imaginea–emo�ie. Eram foarte emo�ionat.

2. Amintiri despre tata

— Ce rela�ii ai avut cu tat�l, Emilian Bucov?

— Am �ncercat s� nu m� prea bag �n ochii lui, de�i era mereu ocupat… El a pl�tit tribut timpului s�u, a fost un om foarte controversat…

— Este adev�rat faptul c�, �n 1977, el �i–a spus c� ve�m�ntul firesc al limbii pe atunci moldovene�ti este grafia latin�?

— Adev�rat, dar discu�ia a fost una privat�, �ntre tat� �i fiu, dar iat� c� o aud �i de la altcineva.

— Cineva dintre istoricii literari mi–a spus c�, prin 1950, Bucov i–ar fi scris personal o scrisoare lui Stalin, suger�ndu–i c� ar fi binevenit s�–�i mai revad� odat� p�m�nturile �nstr�inate din Sudul Basarabiei. Ce i–a r�spuns Stalin?

— Tata �tia multe secrete. El a avut �i o biografie �ncurcat�, plin� de evenimente care l–au marcat, dar �i pe noi, cei din familie. Rareori se confesa, poate doar cu mama vorbea. Mama era polonez�, din Crasnic, n�scut� Mona, pe 30 mai 1915. A studiat la Paris. La 18 ani era adev�rat� fran�uzoaic�. C�nd a venit �n Rom�nia, nu �tia deloc rom�na. La Chi�in�u a predat rom�na, la �coala nr. 37, cea mai bun� pe atunci, dar pentru c� mama vorbea rom�ne�te curat, limpede, frumos mereu era �ntrebat� de c�tre unii: cui �i trebuie aceast� limb�? Ea r�spundea c� va fi necesar�, neap�rat.

— Cunoa�te�i povestea de tinere�e a p�rin�ilor?

— Da, au f�cut cuno�tin�� �n Bucure�ti, �n parcul din Calea Victoriei. Tata rememora uneori, �i pl�cea. El era student la filosofie, mama la limbi moderne. O poveste ca toate pove�tile de dragoste. Tata t�n�r, recita, c�nta, avea o voce excelent�, era un om de factur� nou�, revolu�ionar �ndr�gostit de Louis Aragon �i Vladimir Maiakovski. A stat �i la Doftana, dar lucrurile au avut implica�ie politic� �i eu nu iubesc politica, care–mi atinge ni�te teritorii dureroase. Politica a privat Basarabia de ie�irea la Marea Neagr� �i multe alte nedrept��i, nedrepr��ile istoriei care a trecut peste destinele oamenilor, a destr�mat o �ar� unic�, frumoas�…

— Cine erau prietenii p�rin�ilor ?

— Andrei Lupan, Bogdan Istru, George Meniuc, Liviu Deleanu, Samson �leahu, Volturin venea uneori, pictorii Gamburdt, cu care tata a fost prieten, i–a f�cut �i un portret, mai treceau pe la noi, �n casa noastr� de la Lac, Igor Vieru, Mihai Grecu, Lazar Dubinovschy, Gleb Sainciuc…Venea foarte mult� lume, tata iubea s� aib� anturaj, cred c� �i el era un personaj interesant pentru ceilal�i.

3. Despre pictur�, via�� �i pasine

— A�i debutat cu prima expozi�ie la Chi�in�u. Am v�zut mul�i oameni de la edituri, mul�i graficieni, un alt public dec�t cel care vine cu regularitate la vernisaje…

— Da, aici am f�cut prima expozi�ie, dar am avut �n Jaakcsonville c�teva, mai restr�nse, apoi la Sant Augustine am expus �n spa�ii mai mici. De�i am f�cut tot felul de munci �n SUA, nu m–am desp�r�it de pensul� �i creion. Am f�cut �i portrete la comand�, �i biserici �i flori, peisaje cu z�pad� ca �n Rusia, pentru a–mi c�tiga onest existen�a, dar m� consider artist, �mi place foarte mult pictura, artele �n general �i sper s� pot aduce lucr�rile pictate �n Florida, pentru a le expune la Chi�in�u. �n America po�i rezista doar dac� ai un serviciu, cine munce�te — rezist�, acolo «arti�ti liber creatori» nu prea am �nt�lnit. Nu mi–a fost u�or nici mie, am doi copii, fiul Gleb, de 16 ani, �i fiica Ecaterina, de 6 ani�ori. Am muncit pentru cas�, studii, existen��. Uneori so�ia mea nici nu m� �n�elegea, �mi arunca, pur �i simplu, culorile, p�nzele, �ndemn�ndu–m� s� m� ocup de lucruri serioase �i nu de pasiuni. �n SUA am plecat pentru c� o iubeam �i voiam s� fiu fericit.

— Ce v–a�i dori acum?

— Pentru mine — s� fiu l�sat s� pictez, iar pentru tata — s�–i pot tip�ri �n grafie latin� poemul «Andrie�». �n 2009 vor fi 100 de ani de la na�terea lui.

— P�stra�i biblioteca, manuscrisele, colec�ia de tablouri?

— Desigur, sora mea, Victoria, care a r�mas s� locuiasc� �n casa p�rin�ilor, a avut grij� s� p�streze tot. �ti�i c� manuscrisele tat�lui meu sunt scrise �n grafie latin�? Iar eu, p�n� la 6 ani, nu �tiam niciun cuv�nt �n rus�, dar c�nd am mers la �coal� am dorit s� fac �coala rus�? Toate lecturile mele au fost �n ru�e�te, de�i vede�i c� vorbesc bine rom�na. Am o veri�oar� la Bucure�ti, cu ea discut�m �n rom�n�, am nepo�i, rude, la Bucure�ti, acolo–i demult Europa.

— Revenit aici, a�i g�sit ceea ce a�i abandobnat atunci?

— Nu vom discuta �n niciun caz despre politic�, nu m� intereseaz�. Nu privesc �i nu judec dup� principiul alb–negru, este un principiu gre�it. Iubesc oamenii �i nu am niciun pic de ur� fa�� de cei de alte na�ionalit��i. �n America am plecat dup� o mare dragoste. A�a am fost educat �i nu m–am schimbat. S�r�cie, foarte mult� s�r�cie am �nt�lnit la fiece pas aici. �n ora� mai exist� semne ale unei vie�i bune, da la �ar�–i jale. Moldova poate exista de una singur�, se poate dezvolta, eu cred �n viitorul acestei ��ri, dar deocamdat� nici nu pot s�–mi imaginez prin ce miracol s–ar ridica. M� bucur c� cei care stau departe, vor s� se �ntoarc� acas�…

— V� mul�umesc �i v� doresc primenire l�untric� �n c�utarea st�rii de pace.

Un interviu de Antonina S�RBU