În ultimele zile, puterea a confirmat public ceea ce, până acum, spunea cu voce tare doar opoziţia. Preşedintele Vladimir Voronin şi speakerul Marian Lupu au făcut declaraţii importante despre prezentul şi viitorul guvernării de la Chişinău.

Mai întâi, Marian Lupu, la Bălţi, şi–a permis o dezvăluire neaşteptat de şocantă, evaluând că «în politic, lucrurile care ies la suprafaţă nu reprezintă decât 10%, restul se face la subsol». Deci, preşedintele Parlamentului a recunoscut public că noi toţi avem acces la informaţie doar în proporţie de 10%, celelalte 90% din noutăţi, probleme, situaţii fiind accesibile doar celor cu trecere liberă la «subsol». Nu ştiu în ce măsură Marian Lupu îşi dădea seama despre ce spune, atunci când dezvăluia că marile politici, în R. Moldova, se fac preponderent la «subsol», un loc închis, cu acces limitat pentru cetăţeni. E mai lesne să ne imaginăm cum, după vreo 4 ani de intrigi de «subsol», în perioadele pre–electorale, în care, de altfel, intrăm acum, hoinarii «subsolului» ies la suprafaţă, istoviţi de dragoste de oameni, pornind să recucerească subiecţii acestor iubiri.

«Subsolul», recunoscut public de cel mai înalt oficial al acestui stat parlamentar, este, de fapt, locul neoficial de reşedinţă al democraţiei, libertăţilor, garanţiilor şi puterii legii în R. Moldova. Acolo, la «subsol», e cât doreşti democraţie şi libertate. Atât de multă, încât unora li se face rău de atâta caviar, heroină, şampanie şi balsamuri, specifice «democraţiei» moldoveneşti.

Nu avem de unde cunoaşte dacă preşedintele Voronin l–a pus la respect pe speakerul Lupu pentru acea declaraţie a sa, inconştient de adevărată. S–ar putea, însă, ca ultimele teze ale preşedintelui să fi fost făcute publice pentru a le demonstra observatorilor străini că nu doar la «subsol» se face politică în R. Moldova.

Ultimele sale declaraţii, făcute în cadrul unei emisiuni TV, scot din «subsol» planurile puterii, cel puţin pentru următoarele câteva luni. Ideea preşedintelui potrivit căreia primarul Dorin Chirtoacă ar trebui revocat din funcţie nu este una nouă, nu este una spontană şi deloc întâmplător a fost lansată tocmai acum. Un referendum privind revocarea primarului constituia unul dintre punctele strategice ale guvernării încă de pe atunci când aceasta a decis că Chirtoacă se va confrunta în ultimul scrutin local pentru Primăria Chişinău cu nimeni altul decât cu Iordan, persoană vădit inaptă să ţină piept unei atare concurenţe. Încă atunci guvernarea a acceptat victoria lui Chirtoacă pentru ca, după un an de beţe în roate, de lipsă de comunicare şi de blocare metodică a oricăror activităţi municipale, să ceară revocarea lui, învinuind astfel, în preajma alegerilor din 2009, opoziţia de toate relele. Încă atunci, în alegerile locale din 2007, comuniştii au ascuns în mâneca stângă acest argument, păstrându–l până acum, când îl scot cu atenţie, fiind orchestraţi şi de o oarecare Asociaţie «Moldova mea» (uneori, confuziile de nume pot fi favorabile jocurilor politice), care, la unison cu preşedintele, planifică acelaşi lucru. Şi în CMC se aud voci favorabile referendumului, toate alimentate din acelaşi «subsol», unde se visează la un electorat cuprins de dezamăgire, care, la următoarele alegeri, ar vota cu oricine sau nu ar vota deloc.

Cât priveşte electorala, în «subsol» a şi fost pregătit buletinul preferenţial pentru 2009. «Partidele serioase care trebuie votate în 2009 sunt: PCRM, pe stânga, PDM, pe centru, şi PPCD — pe dreapta», a spus preşedintele Voronin în cadrul aceleiaşi emisiuni. Aceasta, deci, e componenţa alianţei parlamentare postelectorale, gândită la «subsol». Cine poate reproşa că nu au fost respectate rigorile democratice? Preşedintele a admis tot felul de culori, tot felul de curente politice într–un Legislativ despre care nimeni, în special occidentalii, nu s–ar încumeta să spună că e unul dictatorial şi antidemocratic. Se întreba cineva, zilele trecute, dacă a existat vreo replică din partea PPCD sau PDM privind concubinajul, neaşteptat de transparent, la care îi sorteşte preşedintele Voronin. Nu a existat şi nici nu putea să existe, deoarece Voronin nu a spus nimic nou, indicând doar nominal asupra aceleiaşi echipe care l–a votat acum trei ani, la 4 aprilie.

Subiectele electorale au ieşit şi în continuare de la «subsol», acolo unde au fost «concepute» în eprubete de lux. Unul câte unul, încep să apară răspunsuri la întrebările cetăţenilor, legate de demisia lui Vasile Tarlev, Vladimir Molojen sau Gheorghe Papuc. Aflăm, în sfârşit, că Vasile Tarlev «va merge unitar în alegerile din 2009». Se pare însă că, deocamdată, situaţia lui Molojen este ceva mai bună şi mai responsabilă decât a lui Tarlev. La 30 mai, acesta a fost numit în funcţia de director general al ÎS «Centrul Resurselor Informaţionale de Stat »Registru«, care concentrează principalele baze de date de stat şi coordonează eliberarea celor mai importante documente, inclusiv a actelor de identitate. Cine poate demonstra că această desemnare este întâmplătoare?

Despre Gheorghe Papuc, parcă, nu a spus nimic preşedintele, deşi Guvernul anunţă repetat posibile remanieri de cadre, iar presa scrie că aceste anunţuri prevestesc revenirea ex–ministrului de Interne într–o funcţie foarte apropiată şefei Cabinetului de Miniştri.

Şi Lupu, deşi a dat în bară cu «subsolul», va accepta să lucreze şi de acum încolo «foarte bine» cu preşedintele, deoarece alt partid, mai potrivit pentru el, nu există, deocamdată, în R. Moldova, chiar dacă a încercat să apară.

Preşedintele a mai promis că, în trei, vor desfăşura alegerile după toate regulile democratice, fără a repeta celebra frază «nafig s pleaja», la adresa unor eventuali concurenţi electorali.

Aneta Grosu