Povestea celor patru copii din familia Micu!

Veronica, Ecaterina, Eugenia si Stefan sunt patru copii orfani, care locuiesc in comuna Balabanesti din raionul Criuleni. In anul 2001 a decedat tatal copiilor, Stefan, in urma unui atac de cord. In anul 2005, o criza renala a pus–o in mormant pe Maria Micu, mama lor. Stefan si Maria aveau cate 36 de ani cand au parasit aceasta viata. Ridicasera o casa chiar sub padure si aveau in grija patru copii! Intr–o clipa un buchet de vise a murit! Clipa nefasta a ucis si bucuriile celor patru copii, care au ramas singuri intr–o casa nefinisata. La spital, in agonia mortii, Maria Micu a poruncit sa vina urgent fiica cea mai mare, Veronica. Fetita avea 13 ani! «Ultimul cuvant al mamei a fost o porunca pentru mine. «Sa–i tii gramajoara,. Sa va cresteti unul pe altul cu blandete si dragoste!». La numai 13 ani, inca frageda, Veronica stia sa duca gospodaria, invatase atunci cand mama–sa era bolnava si pe umerii ei ramanea tot greul. Azi marturiseste ca a luat porunca mamei ca si pe ultimul cuvant si incearca sa–l respecte. Din capul locului internatul sau casa de copii se excludeau! Copiii au declarat ca nu se duc din casa parintilor. A sarit in ajutor matusa lor, Iulia, sora Mariei Micu, care a acceptat sa fie un fel de tutore al copiilor, asumandu–si responsabilitatea de a–i supraveghea. Cei mandatati sa–i institutionalizeze au renuntat.

Acu doua saptamani am venit la Balabanesti sa ma intalnesc cu Veronica, Eugenia, Irina si Stefan. Irina si Stefan se jucau cu alti copii pe toloaca. Celelalte doua surori plecasera la Chisinau sa consulte medicul stomatolog si chirurgul. Casa era aproape pustie. In una din camere nici macar nu aveau lumina mai bine de doua luni. Frigiderul era gol, nu functiona. Irina si Stefanel mancasera in acea dimineata o supa si atat. Era mult trecut de pranz. Asistentul social Lidia Bulgari ne–a marturisit ca ajuta si statul, dar ajutorul este modest, raportat la drama acestor orfani. «Recent le–am procurat un aragaz, la sarbatori le–am adus cadouri. Cand am posibilitate, intai vin la casa de sub padure. Desigur ca au nevoie de mult mai multe , dar acum e greu si noi ajutam dupa posibilitati«. Saracia si necazurile intrase in casa celor patru copii. Irina, care are numai 11 anisori, a spus ca au nevoie de bani sa repare gardul, sa schimbe geamurile, ca sunt vechi si iarna sufla vantul ca afara. Ea nu a spus niciun cuvant despre produse alimentare sau despre caiete si carti. A rostit cu nesiguranta in glas ca i–ar prinde bine o pereche de pantofiori, ca «incaltamintea acum se rupe repede».

Am repetat vizita sambata, in speranta sa le intalnesc pe Veronica si Eugenia. Ele au vorbit despre gard si geamuri. Veronica, care face bugetul familiei, a recunoscut ca «toate rezervele s–au terminat, nu au nevoie de frigider pentru ca nu au nimic de mancare». Copiii au pomenit de cateva ori numele parintelui Gheorghe, care le aduce paine, bomboane si lemne din padure! «Parintele ne–a cumparat televizor!», a spus Stefanel, baiatul de numai 9 anisori, unicul barbat, care aduce lemne din padure si apa de la fantana.. «Taca Veronica le face pe toate!», raspundea Irina la intrebari. Fata ne–a spus ce i s–a intamplat Eugeniei. «Taca Eugenia venea de la scoala, iar omul cu masina venea — de la munca. Era obosit la volan si a lovit–o, nu a putut sa tina frana!I–a fracturat picioarele. Dar el nu poarta nicio vina, era obosit.» Ne privea in ochi sa se convinga ca ceea ce ne spune e adevarat. De obicei, oamenii se cearta, arunca tot felul de blesteme, iar Irina arata indulgenta pentru un om pe care l–a rapus oboseala». Fetita–i mult prea matura pentru cei 11 ani cati ii are. Si celelalte doua , Eugenia si Veronica, au iesit din copilarie mult prea devreme…

Un apel telefonic de la Olga Sarbu, presedinta Organizatiei neguvernamentale «Egida« din Chisinau, care ne–a indemnat sa incercam sa ajutam cei patru copii, o stire pusa pe post de colegii de la Pro TV, cu care am mers impreuna la Balabanesti, si firea caritabila a unor oameni a schimbat, intr–un fel, viata copiilor. Luni am discutat cu Eugenia si Veronica, care se aratau emotionate, ele inca nu realizeaza ce li s–a intamplat. Multi oameni au reactionat si au venit cu ajutoare. «Imi vine greu sa spun de ce am avea nevoie…acum avem multe!», spune cu vocea tremuranda Veronica Micu.. «Poate ca ne–ar fi necesara o masina de spalat! Dar multumim tuturor celor care ne–au intins mana!» Si Eugenia este multumita ca profesorii vin pe rand acasa si o ajuta sa–si continue studiile. Despre medicul care o trateaza, Anatol Curca, a gasit cele mai calde cuvinte. Dar problemele copiilor nici pe departe nu s–au rezolvat. Ajutoarele materiale sunt binevenite, dar cei patru orfani au nevoie de o grija permanenta. Tot ieri am discutat cu asistentul social din sat, Lidia Bulgari, care s–a aratat surprinsa de reactia oamenilor: «Lumea nu e fara oameni buni. Prin interventia oamenilor viata acestor copii s–a schimbat. O ajutam pe Veronica sa–si faca buletin de identitate ca sa deschida un cont bancar. Copiii sunt realisti, ei vor sa puna banii pe cont si sa poata sa–i foloseasca atunci cand vor face studii. Greutatile i–au invatat multe…».

Merg cu Stefanel spre poarta. Il intreb daca i se arata in vis mama Maria si tata Stefan. Baiatul raspunde simplu: « O visez vie…»

Antonina Sarbu

P.S.  Organizatia «Egida» din Chisinau anunta pe toti cei care ar dori sa ajute cei patru copii orfani din Balabanesti ca o pot face prin intermediul lor, contactandu–i la tel.