Satul Schinoasa, raionul Calarasi, populat in exclusivitate de rromi, este una dintre localitatile rurale din R. Moldova inexistente pe harta geografica.

«Beau apa din rapi» cu gunoaie si nisip

«Locuiesc in Schinoasa de 27 de ani. Am o familie numeroasa, cu 5 copii. In fiecare zi incercam sa facem fata la o sumedenie de probleme, deoarece locuim intr–o comuna foarte saraca. Avem o singura fantana, tocmai in centrul satului. Oamenii de la periferii merg zilnic in centru dupa o caldare de apa. Chiar daca exista izvoare, nu avem bani ca sa sapam alte fantani», povesteste Maria Rotaru, o localnica din Schinoasa. Maria spune ca a baut toata viata doar apa cu nisip si cu mal. Unul dintre copiii sai a fost operat la rinichi. Medicii au constatat ca problemele au fost cauzate de calitatea proasta a apei potabile. Acum are grija de o nepotica. «Fiindca nu am apa, e tare greu sa o spal zilnic. Nu avem nici bani pentru sapun», explica ea.

«Am copii mici, pe care trebuie sa–i scald in fiecare zi. Ma trezesc dimineata devreme ca sa aduc apa din centru. Unii localnici aduc apa din padurea de la marginea satului. Am auzit ca s–au alocat bani pentru constructia unei fantani, dar nu mai stie nimeni ce s–a facut cu ei, cine si pentru ce i–a folosit», spune Zinaida Vornicoi, din acelasi sat.

«Aduc o caldare cu apa si ma gandesc ce sa fac cu ea: sa pregatesc de mancare sau sa spal rufele», spune Nina, fiica Zinaidei. Pensionara Pelaghia Ciobu se plange ca bea apa din rapa, amestecata cu gunoaie si cu nisip.

In sat nu avem primarie

«Daca lucrez cu ziua, mananc si eu, si copilul meu, daca nu lucrez — nu mananc. Ne ducem pe jos prin satele vecine, unde muncim la pamant. Oamenii ne rasplatesc cu niste faina, cu niste untura, iar noi venim acasa si hranim copiii. Locuim trei generatii intr–o casa cu doua camere. Sotul meu a fost nevoit sa plece la munca peste hotare. Din toamna, nu mai am nicio veste de la el. Acum nepotul e mic, maica–sa il alapteaza, iar cand va creste mai mare, va trebui sa muncesc cu ziua si pentru el, ca sa–l hranesc. Am imbatranit si obosesc repede. Desi traim in saracie si mizerie, nu cersim, avem maini, picioare si suntem in stare sa muncim pentru o bucata de paine. Nu lucrez pentru bani, ci pentru mancare. Ieri, am trudit pentru faina. Azi am copt prajituri pentru copii si nepoti. In sat nu avem primarie, aceasta e la Tibirica», povesteste Maria Rotaru.

«Am lucrat cu ziua, dar nu mai pot. Au profitat de faptul ca sunt batrana si m–au mintit, si–au batut joc de mine. La varsta mea, am muncit degeaba. As vrea sa lucrez in sat, dar nu am unde, ca oamenii sunt tare saraci», spune o alta localnica.

La scoala din satul vecin «ne bat cu pietre»

In casa unui om din sat este o scoala. Aici elevii absolvesc doar patru clase, dupa care isi pot continua studiile la Tibirica. «Acolo, insa, e imposibil sa inveti. Toti ne batjocoresc si ne insulta, ne bat cu pietre pentru ca suntem rromi», spune Mariana, eleva in clasa a 4–a.

«Am absolvit doar trei clase. Stiu sa scriu si sa citesc. Am vrut sa–mi continui studiile la Tibirica, dar copiii de acolo ne bateau si ne insultau pentru ca suntem tigani», isi aminteste Elena, absolventa a scolii din sat.

«La Tibirica, am fost batuta chiar in prima zi de scoala, dupa care nu am mai frecventat lectiile», spune Lilia Vornicoi.

«Copiii din scoala primesc manuale de la Tibirica. Parintii nu au bani sa–i asigure cu rechizite. Sunt elevi care nu au bani nici macar pentru stilouri», spune profesoara Silvia Corcodel. Tot ea explica din ce cauza frecventa la ore este redusa. «Parintii pleaca la munca peste hotare, apoi isi iau si copiii. Sunt copii care nu vin la lectii fiindca nu au ce imbraca si ce incalta. Copiii din sat au posibilitatea de a invata doar patru clase, dupa care ar trebui sa mearga la Tibirica. Acolo e mai greu, deoarece e departe, iar elevii nu sunt asigurati cu transport. Sunt copii capabili, care ar putea sa–si continue studiile, dar aceasta depinde si de atitudinea parintilor. Unii dintre ei sunt interesati de soarta copiilor lor, altii, insa, par indiferenti», a continuat profesoara.

«Recent m–a vizitat tatal unei fetite din sat, care m–a rugat sa–l invat a citi si a scrie… la 30 de ani. El spune ca nu cunoaste alfabetul si ca ii este greu. Toti il mint, caci nu poate face nici calcule elementare. Am in clasa un elev care nu vine la scoala pentru ca nu are haine. Una dintre fetite spune ca sora ei a plecat la scoala in satul vecin, dar a fost batuta si nu mai invata», povesteste Silvia Corcodel.

Un singur telefon, doua masini si o ambulanta tocmai de la raion

«In sat avem doar doua masini, dintre care una e defectata. Nu exista sat mai sarac decat al nostru. Avem doar curent electric. Sunt cativa oameni care au televizor si la care se aduna mai multi sateni, la film», spune Mihai. «Avem un singur telefon, iar daca i se face rau cuiva, contactam Serviciul de Urgenta de la Calarasi. Agonisisem niste lemn, pentru gard, dar l–am vandut din lipsa de bani», spune Maria Rotaru.

«In sat nu ai unde lucra. O parte din pamanturile care apartineau comunei au fost repartizate satelor vecine. Am ramas doar noi. Pentru a exista, lucram cateva luni pe la Voronej. Cu banii obtinuti, cumperi aici faina, "sa–ti tii gura". Oamenii traiesc tare greu in acest sat ratacit», povesteste Boris Cozma.

«Satul nostru a fost vizitat de foarte multa lume, dar degeaba. Am avut parte doar de promisiuni. Ne–au spus ca ne vor ajuta. Toti vin si se duc. Nu avem nici fasole, nici cartofi, nici faina. Nu avem ce manca. Un copil mai mare intelege, iar cel mic se trezeste dimineata si cere de mancare. Trebuie sa–l hranesc cu ceva. Despre ce fel de scoala poate fi vorba daca traim atat de greu? De indata ce creste si poate lucra, copilul este trimis in camp. Unul dintre copiii mei a inceput sa munceasca la 11ani. Era mic, dar nu aveam alta solutie», spune Zinaida Vornicoi.

Fara magazin alimentar

Alexandru Cozma, un tanar din sat, spune ca in comuna nu exista nici macar o alimentara. «Pentru lucrurile strict necesare locuitorii se deplaseaza la Tibirica. Mancam ce creste prin gradina, fasole si cartofi. Ne permitem sa cumparam doar crupe. In sat nu avem nici drum, nici gradinita, iar multi oameni sunt analfabeti», continua el.

In prezent, in satul Schinoasa locuiesc 292 de oameni. 36 de persoane sunt plecate din sat la munca. 95 dintre ei sunt copii de pana la 16 ani. La scoala din localitate sunt inregistrati 20 de elevi. Alti 20 de elevi de la Schinoasa isi continua studiile la scoala din Tibirica. La Schinoasa, doar o singura persoana a absolvit scoala medie. In localitate sunt inregistrati 15 pensionari, 3 persoane invalide, dintre care un copil.

Recent rromii din R. Moldova au creat o coalitie nationala, incercand sa spuna ca sunt gata sa traiasca dupa regulile unei societati moderne. Acum, ei asteapta ca si Guvernul sa–i ajute sa scape de saracie. Rromii spera sa se debaraseze de stereotipurile care ii prezinta drept hoti, lenesi si mincinosi. Ei vor sa fie priviti altfel, oriunde in Moldova, si sa nu mai ajunga subiecti ai unor cazuri de discriminare pe criterii etnice.

Svetlana TURCU