Recent, Vaticanul a publicat lista celor 7 pacate moderne. Monseniorul Gianfranco Girotti, unul dintre apropiatii Papei, a declarat pentru publicatia oficiala a Vaticanului ca «pacatele de moarte, cunoscute dintotdeauna — mandria, invidia, lacomia, desfranarea, mania, avaritia si lenea, au o dimensiune «ceva mai individuala». Noile pacate ii afecteaza si pe cei din jur, au o rezonanta sociala, nu doar individuala, afirma Monseniorul Girotti. Pe lista pacatelor moderne sunt incluse: poluarea, modificarea genetica, experimentele pe oameni, provocarea de nedreptate sociala, de saracie, imbogatirea peste orice limite si consumul de droguri.

Canonul cel Mare

In primele patru zile ale Postului Mare, in Biserica Ortodoxa se citeste Canonul de Pocainta, zis si Cel Mare, al Sfantului Andrei Criteanul, rugaciune prin care crestinii se pocaiesc pentru pacatele savarsite si care reprezinta o treapta spre Ziua Invierii lui Hristos. Canonul cel Mare e cea mai importanta opera a imnografiei despre pocainta. «Toate faptele scripturistice la care s–a facut partas omul — crearea, caderea, alungarea din Rai, intoarcerea, asteptarea, rascumpararea — sunt personalizate. Ele se transforma in faptele fiecaruia dintre noi: crearea mea, caderea mea, rascumpararea mea. Istoria personajelor devine istoria mea, iar eu devin constient de profunzimea ei: «De unde voi incepe sa plang faptele vietii mele celei ticaloase?» Canonul ne introduce in istoria Sfintei Scripturi si ne determina sa constientizam, prin intermediul modelelor de pocainta, greutatea pacatelor noastre si instrainarea fata de Dumnezeu.

Am intrebat mai multi crestini:
— In ce pacate persista lumea de azi?

Gloria, profesoara: Mandria, orgoliul si invidia. In Cartea despre smerenie am citit ce zicea Ava Siluan Atonitul: «Daca oamenii ar cunoaste cat de bland, milostiv si indelung rabdator este Dumnezeu, fata lumii s–ar schimba intr–un ceas«. Lumea de azi traieste in trufie. Cunosc o femeie pironita la pat de o boala incurabila, fosta profesoara de biologie, care si acum spune ca Dumnezeu nu exista. Ateismul continua sa faca victime.

Ion Banari, profesor: Depinde de categoria de oameni. Tinerii staruie in desfrau, iar varstnicii sunt invidiosi…

Constanta, studenta: Lipsa de dragoste, prea multa ura, oamenii calca in picioare alti oameni doar ca sa urce cat mai sus…

Viorica, ziarista: Numai Dumnezeu poate fi drept in a ne judeca pacatele, oamenii gresesc in judecati aspre, relative. Am vizionat o emisiune despre niste naufragiati in munti, modalitatea cum s–au salvat cei 16 supravietuitori m–a speriat. Ei au mancat cadavrele inghetate. Niste pacatosi, dar ei se aflau intr–o stare limita: a fi sau a nu fi? Ce judecati pot fi valabile in acest caz?

Constantin, pensionar: Vorbirea in desert. Omul greseste cu cuvantul, cu gandul si cu poftirea frumusetii straine. Uitati–va mai atent, ca si in biserica unii sporovaiesc ca la piata, nu au cultura. Si nici nu aud daca le spui ca gresesc.

Roman, teolog, doctorand, tata a trei copii: Divortul este marele pacat! Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta — aceasta porunca divina este total uitata de societatea seculara. Dar ma intreb, daca un elev a uitat defini?ia ?i chiar de existen?a legii atrac?iei pamantului, oare aceasta il scute?te de lovitura dureroasa cand pierde echilibru ?i se rostogole?te?!

Elena, educatoare: Iresponsabilitatea in vorbe. Conducerea tarii a promis sa ajute batranii, dar toate au fost vorbe goale. Am cateva vecine, care nu pot sa vina la biserica pentru ca nu au un leu pentru o lumanare. Promisiuni desarte, vorbe goale sau in vant, mare pacat sa minti un batran, dar ei stiu de pacat daca–s cu secera si ciocanul?

Tamara Sunita: Goana dupa bani, oamenii de azi sunt in goana dupa bani, altadata nu era atata alergare dupa bogatie.

Cristian: Mai dificil sa raspund, un pacat naste altul si toate se tin lant. De exemplu, daca cineva spune minciuni mai trage in pacat inca vreo alti zece dupa el… Exista Altcineva care nu greseste cand ne scrie la pacat, El nu va gresi! Am citit ca Vaticanul a mai adaugat la lista pacatelor, trebuie ca altfel lumea uita ca suntem deja in sec. 21, care a fost ca va fi un secol al Credintei sau nu va fi deloc!?

Rodica: Destramarea masiva a familiilor, abandonul copiilor. La liceul unde sunt angajata, in clasa 10 «D« nu exista nici un copil care sa locuiasca cu ambii parinti, jumatate dintre ei sunt singuri, iar alta jumatate au un singur parinte acasa. Mamele sau tatii lor lucreaza si le cumpara apartamente, iar copiii abandonati se imbraca frumos, mananca la restaurant sau la cafenea, asculta muzica, fumeaza. Pe de alta parte, cui ii pasa? Daca omul ar avea aici acasa un loc de munca sigur si un salariu asigurat nu ar lasa casa si masa si ar accepta de buna voie robia la cei bogati…

Viorica Olaru–Cemartan: Grave sunt cele impotriva familiei, familia ca o creatie Dumnezeiasca. Multi tineri nu mai cred in familie, nu mai «risca« sa se cunune sau sa se inscrie, e mai bine »sa ne testam sentimentele«. Se stie ca acolo unde nu e Dumnezeu, nu e dragoste si, deci, nimic nu e. Iar cei care formeaza cetatea lor, familia, se tem sa nasca copii. «E prea costisitor» sau «mai bine ne traim viata cat suntem tineri», declara ei. Dar ce–i o familie fara copii? Apoi intervine saracia si dezastrul din R. Moldova — si cineva din familie trebuie sa plece «sa faca bani». Alt mare pacat al zilelor pe care le traim: lipsurile materiale despart, chiar daca temporar, familiile unde exista viata si iubire. E pacatul nostru, al tuturor, ca suportam si inghitim tot ce ni se «baga pe gat», ca nu avem vointa si curaj sa ne descotorosim de trecutul rosu. Pacatele trebuie spovedite duhovnicului si doar atunci vom putea merge in viitor cu credinta, speranta, dragoste!

Pentru conformitate, A.S.