«…conform legii suntem infractoare. Dar dreptul de a fi mama nu ni l–a luat nimeni si sentimentele materne sunt la fel de vii. Unele dintre noi nu si–au iesit din minti ori nu si–au pus capat zilelor doar de dragul copiilor. Si acest drag neimpartasit te roade din interior, caci nu–i poti transmite copilului toata dragostea si afectiunea nici intr–o scrisoare, nici in cele cateva minute de convorbire telefonica, nici in cele 3 zile in care putem sta impreuna, nici in zilele de sarbatoare, cand conducerea inchisorii lasa portile deschise pentru cei care vor sa ne vada…» (din filmul «O mama din imparatia umbrelor»).

Este pentru prima data cand o detinuta ne scrie la redactie, cerand ajutor nu pentru ea, ci pentru cea care a ramas la libertate, mama.

Rodica Gheorghita are 50 de ani. Ea isi ispaseste sentinta din noiembrie 2005. Femeia spune ca a fost condamnata in lipsa sa, intr–un dosar falsificat.

«Cand am fost inchisa, tatal meu a decedat in urma unui atac de cord. Am aflat de moartea lui in ziua cand am fost judecata la Curtea de Apel. Mama mea, Alexandra Gheorghita, a fost nevoita sa–si vanda gospodaria si averea agonisita in zeci de ani pentru a acoperi cheltuielile de inmormantare si pentru a–mi angaja un avocat. Intre timp, de cand sunt dupa gratii, am fost lipsita ilegal de apartament, mama ramanand in strada. Pe parcursul unui an, pentru a supravietui, a fost nevoita sa lucreze in calitate de servitoare intr–o casa, insa cand s–a imbolnavit, a fost aruncata in strada, fara sa i se dea vreun ban. Toata viata sa, mama a muncit in calitate de pedagog, a indrumat mii de copii, iar acum este uitata de toti. Si–a pierdut sanatatea pe sub peretii penitenciarului, in cautarea dreptatii. In prezent, starea sanatatii ei s–a inrautatit, sta la pat, nu se mai poate misca. In luna iulie a fost operata la Spitalul Oncologic, i–a fost extirpat un rinichi. Cand am fost inchisa, mama a incheiat un contract cu doi avocati, care i–au cerut 500 de euro ca sa ma apere. Acestia, insa, doar au promis ca totul va fi bine, dar nu au miscat un deget pentru a–mi apara interesele. Din ianuarie curent, ma aflu la tratament la spitalul Pruncul, asteptand o interventie chirurgicala care, din cauza unei boli cardiace, nu poate fi facuta», ne povesteste Rodica Gheorghita in scrisoarea sa.

«Ma adrsez dvs. fiindca nu stiu ce sa mai fac. Cum sa–mi salvez mama? Are nevoie de ajutor. Ajutati–o, va rog!»

Discipolii ei sunt deputati

Dupa ce a fost operata, Alexandra Gheorghita, mama Rodicai, a fost ingrijita de Liuba Sevtova, o femeie absolut straina familiei Gheorghita. Contactata telefonic, ea ne–a confirmat ca batrana profesoara, de 75 de ani, a ramas sa traiasca la ei pentru ca nu mai avea unde locui.

«Nu avem nicio legatura de rudenie cu aceasta femeie, am luat–o la noi pentru ca ni s–a facut mila de ea. A ramas pe drumuri. Cat mai avea puteri, a facut curat la un student, fiul unor bogatasi, care au lasat–o sa traiasca in apartamentul inchiriat pentru feciorul lor doar cu conditia sa spele, sa gateasca si sa faca curat dupa el. A acceptat pentru ca astfel avea un acoperis deasupra capului. Din cate stiu, apartamentul in care locuia fiica sa a fost, pur si simplu, luat de o firma. Le–au aruncat in strada. Cand Alexandra mi–a telefonat si mi–a spus ca de maine nu mai are unde trai, am hotarat sa o luam la noi, macar pana se va hotari problema spatiului locativ. In toata aceasta perioada se simtea foarte rau. Am mers cu ea la spital, medicii i–au pus diagnosticul: cancer. Ii era greu sa mearga. A fost nevoie de o interventie chirurgicala urgenta. Dupa operatie am luat–o din nou la noi, gandindu–ne ca poate isi va reveni, insa starea ei de sanatate se inrautatea. Medicii spun ca, in prezent, este vie doar datorita faptului ca are inima puternica.

In satul sau natal a fost invatatoare timp de 35 de ani. Unii dintre elevii sai ocupa in prezent posturi inalte in conducerea tarii. Daca nu gresesc, deputatii Ion Varta si Serafim Urechean i–au fost elevi. Stiu ca, in Parlament, au fost facute mai multe incercari pentru ca situatia ei sa fie rezolvata, dar fara succes. Fiica sa a fost inchisa din vina avocatilor. Am vorbit cu unul dintre acestia si am inteles ca avocatii iau bani pentru serviciile pe care le presteaza, insa nu garanteaza vreun rezultat pozitiv.

Au fost lipsite de apartament. Fiica sa, Rodica, a fost intemnitata pe nedrept. Femeia a vandut casa din Larga si a venit la Chisinau sa–si ajute fiica. A platit bani avocatilor, insa fara nici un succes. De ati vedea–o! Este o femeie foarte inteligenta, care merita tot respectul din lume.

Se simtea foarte rau, din care cauza am fost nevoiti sa o lasam la rude, la Larga. Ne era frica sa nu se intample ceva si ne–am gandit ca pentru ea e mai bine sa fie alaturi de cei apropiati. Am crezut ca, dupa operatie, va putea merge liber, insa nu a fost asa. A incetat sa se mai miste«, ne–a spus Liuba Sevtova, femeia care, din bun simt si omenie, a ingrijit–o pe mama Rodicai mai multe luni la rand.

Pe drumuri, in doar doua ore

Pe Alexandra Gheorghita am gasit–o la sora sa mai mare din satul Larga. Printre lacrimi, abia vorbind, femeia ne–a spus ca a trecut printr–o operatie foarte grea si ca nu mai are puteri.

«Am ramas pe drumuri si eu, si Rodica. Lasa sa stie lumea ce se intampla. Eu am o biografie foarte buna, am muncit foare multi ani in scoala. Sotul a murit de durere, fiindca Rodica a fost judecata pe nedrept. Stiu ca unii parlamentari au incercat sa solutioneze problema, insa fara vreun rezultat. Sotul Rodicai a fost un bandit, un escroc. I–a luat totul. Eu am vandut tot ce aveam si am venit la Chisinau sa–mi ajut fiica, dar avocatii, cei carora le–am platit, nu au facut absolut nimic. Din cauza lor m–am ruinat complet. Nu mai am nici bani, nici putere. Am ramas pe drumuri. La inceput imi era rusine de situatia aceasta, insa acum imi este indiferent. Timp de un an, am ingrijit de fiul unor oameni bogati, insa dupa ce am fost operata, acestia, in doua ore, m–au scos sub cerul liber. M–au luat niste oameni din Stauceni, carora li s–a facut mila de mine (familia Sevtov, n.r.)», ne–a spus Alexandra Gheorghita.

Sa–si vada mama pentru ultima oara

Batrana este ingrijita de sora sa mai mare, Vera, in varsta de 77 de ani.

«Nu se poate misca, nu poate manca. Sta numai culcata cu fata in sus. Uneori o mai suna Rodica, insa nici aer nu–i ajunge sa vorbeasca. A fost o persoana foarte stimata in sat. Chiar ieri au fost vreo patru profesoare sa o viziteze. Nu s–a purtat rau cu nimeni. Cand s–a intamplat nenorocirea cu fiica ei, a plecat la Chisinau. Era un om sanatos, dar s–a intors bolnava. Cred ca s–a distrus de scarba. Doi ani au fost destui sa o distruga. Ce a facut la Chisinau, nu stiu, dar cand s–a dus de aici a vandut totul: si casa, si pamantul pe care il avea. Ma credeti, acum au ramas pe drumuri si ea, si Rodica. Toate rudele de aici ne miram cum de a ajuns in aceasta situatie», ne spune femeia. Auzind ca suntem de la Chisinau, ne intreaba: «Poate Rodica sa vina sa o vada macar pentru ultima oara pe mama? Intreb si eu, ca omul care are o suferinta. E tare dureros sa nu–ti vezi fiica de atatia ani…».

Diana RAILEAN