Satul Holercani numara aproximativ 4500 de locuitori. Vreo zece familii inlocuiesc becul electric cu lumanarile, deoarece nu dispun de curent electric. In 25 de case, bucatele sunt preparate la plita cu lemne, deoarece nu beneficiaza de gaze naturale. Intr-o jumatate din numarul de familii un parinte este plecat peste hotare, la castig. Aproape tot tineretul a parasit satul, fiind captivat de viata de la orase. Mai putin de jumatate din numarul locuitorilor acestui sat au participat la alegerile noului primar.

La prima vedere, acest sat pare la fel ca altele din R. Moldova. Un lucru, insa, il face deosebit. Aceasta localitate gazdueste, la odihna, functionari de rang inalt, chiar si pe presedintele R. Moldova. In satul Holercani, raionul Dubasari, se afla cunoscutul pansionat si vilele «oamenilor mari».

In ultimele luni, la Holercani au demarat lucrarile de reparatie a Primariei si Casei de cutura. Este planificata restaurarea monumentului din centrul satului, mandria holercanenilor, pe care este inscriptionat «SLAVA TRUDU». In urma alegerilor, intr-o lupta dura, «ciocanul si secera» au frant «trandafirii» si s-au pozitionat la carma satului Holercani.

«Primarul satului, Tudor Tanasiev (PCRM), si ajutorii sai sunt oaspeti sistematici ai acestui pansionat. Daca nu in fiecare saptamana, atunci peste una, ne odihnim acolo, alaturi de presedintele V. Voronin. In pansionat sunt create conditii de odihna extraordinare, cu adevarat luxoase. Pentru a nimeri pe teritoriul acestuia, insa, trebuie sa dispui de o invitatie speciala. Oamenii simpli nu au acces la o astfel de odihna», afirma Sergiu Carnat, ajutorul primarului de Holercani.

Dar cum se odihnesc oamenii simpli din Holercani, cei care au ales primarul ce are parte de o odihna analogica cu cea a presedintelui?

«Toata viata am lucrat cu secera in mana, pe campul de tutun. Mi-am intoxicat toate organele. Odihna mea a fost pe masa de operatie. Am atatea operatii, incat pe abdomenul meu poti sa joci sah. Cu pensia pe care mi-o da statul, nu mai am parte de odihna. Incearca de te odihneste cu 540 lei in buzunar. Aceasta nici macar pentru viata nu-ti ajunge», se plange matusa Maria.

Satul Holercani intra si el in lista satelor afectate de viciul plecarii peste hotare. In trecut, omul de la tara, primavara, vara si toamna, lucra in camp, iar iarna se odihnea la soba. Acum lucrurile s-au schimbat.

«Candva, la Holercani, erau 750 proprietari de pamant. Am ramas doar 70. Taranului ii este rusine sa lucreze pamantul si sa aiba un venit, in medie, de 200 euro pe luna si parte de odihna omeneasca, decat sa stea in genunchi in fata unui strain si sa-i indeplineasca toate necesitatile, fiind rasplatit pentru toate aceste injosiri cu 300–400 euro. Revenind acasa dupa cateva luni sau cativa ani de "robie", omul nostru nu se odihneste, ci ia ciocanul in mana si se apuca de reparatie si constructie», se indigneaza Ana Sarghi, secretar la Primarie de 30 de ani.

Majoritatea oamenilor se conduc dupa principiul: muncesc cat sunt tanar, iar la batranete ma voi odihni. Felul in care se odihnesc oamenii in etate din Holercani este unul putin spus trist.

«Toata viata am carat cu spatele saci grei, plini cu tutun. Am crescut 7 copii. Mosneagul meu a lucrat 36 de ani in calitate de sofer. Cu ce ne-am ales la batranete? Cu o pensie mizerabila. Toti copiii au plecat peste hotare, iar noi, in loc sa ne odihnim, crestem nepotii. A ajuns basarabeanul nostru de rasul lumii. Ar fi bine ca macar leacurile sa ni le ofere fara bani, pentru a ne mai lua din dureri si sa putem munci mai departe», se roaga batrana M. Moisei.

Fiecare isi are locurile sale preferate de odihna. Unii prefera muntii, altii marea, tertii stau la dubii ce sa aleaga: insulele Canare sau Venetia. Holercanenilor le este mai simplu. Ei nu se odihnesc. Ceea ce numesc ei odihna e cu totul altceva.

«Tare mult as da sa ma culc noaptea in pat si sa dorm cu adevarat, un somn adanc, cu visuri placute. Am avut o viata foarte grea si acum, la batranete, nu pot dormi ca oamenii. Cred ca o odihna adevarata a fost cand am stat in inchisoare. Atunci imi parea foarte mult, acum imi pare rau ca am fost privat de libertate doar un singur an», relateaza Todor Savovici, un mos care, traind 70 de ani in satul menit pentru odihna, s-a odihnit un singur an, si acela in penitenciar.

Catusi de putin, dar in satul unde se odihneste presedintele, locuitorii au si ei parte de odihna si distractie. In Casa de cultura, pe care Voronin a promis ca in curand o va repara, in fiecare zi de joi este demonstrat un film. 5 lei intrarea. Iar in fiecare miercuri si duminica, se organizeaza discoteci, contra 3 lei intrarea. Locuitorii din Holercani se intreaba cat o fi costand intrarea in pansionatul «oamenilor mari». Un holercanean de rand poate nimeri pe teritoriul pansionatului doar in calitate de personal de deservire, dereticatoare, bucatareasa sau maturator.

«La fiecare sarbatoare sunt organizate concerte cu participarea artistilor locali. Avem doua fanfare, una mare si alta mica. Instrumentele sunt inca din perioada sovietica. Atunci colhozul a alocat bani pentru procurarea a doua seturi, de care ne folosim pana in prezent. Locuitorii satului Holercani, as spune, sunt prea alintati la tema odihnei», considera Sergiu Paslari, directorul Casei de cultura.

Conducerea pe care o alegem ne reprezinta. Holercanenii au simtit pe pielea lor semnificatia acestor cuvinte. Asurziti de muzica fanfarelor, locuitorii satului se «odihnesc» anul imprejur cu secera si cu ciocanul in mana si admira cu mandrie frumusetea monumentului din centrul satului. Monument care nu este altceva decat silueta unei femei care sta cu mana intinsa. Candva, aceasta tinea o paine in mana, insa in urma unei furtuni cu descarcari electrice, un fulger a spintecat painea si a transformat femeia muncitoare cu painea in mana intr-o femeie care «cerseste». Titlul a ramas neschimbat: Slava muncii.

Svetlana PANTA

P.S.  Persoanele aflate la carciuma satului Holercani, adepti ai comunistilor, se odihnesc in pansionatul pentru "oameni mari«, iar intre timp se gandesc cu ce sa inlocuiasca painea din mana femeii: poate va fi un porumbel, poate va fi un ciocan sau o secera, un lucru este ferm: ca acest obiect nu va fi »Trandafirul«.