Pe data de 9 iunie 2007, in preajma poligonului militar de langa catunul Floresti, comuna Cobusca Veche, raionul Anenii Noi, numit impropriu «poligonul de la Bulboaca», a fost omorat un om, cetatean al R. Moldova, Dumitru Comanac. In momentul impuscarii, Comanac se afla langa cireada de vaci a locuitorilor din Floresti. Avea 30 de ani, era casatorit cu Liuba Comanac, invalid de gradul II. In urma decesului a ramas vaduva cu un copil de patru ani.

Conform art. 87 al Constitutiei, presedintele R. Moldova este si comandant suprem al fortelor armate. In urma tragicului eveniment, nici presedintele Vladimir Voronin, nici altcineva de la Presedintie nu s–a dus la familia indoliata sa–si ceara scuze pentru cele intamplate, sa–i ofere o sustinere morala si materiala. Mai mult decat atat: unele persoane oficiale, de grad mai neinsemnat, au mustrat–o pe Liuba Comanac, insinuand cum ca ea «se face vinovata» de stirile aparute in presa privind asasinarea sotului ei. Si ca cretinismul de stat al R. Moldova sa fie deplin, acestea au declarat fara a clipi cum ca, pentru declaratii, ea ar fi luat bani de la reprezentantii presei.

Am fost personal la locul unde a fost omorat Dumitru Comanac. De aici pana la poligonul militar sunt circa 2 km. Cum a fost posibil ca, la o asemenea distanta de la locul tragerilor, sa fie omorat un om? Cum manuiesc arma incredintata de popor ostasii fortelor militare ale R. Moldova?

Nu departe de locul cu pricina se afla o stana. Am vazut tractorul cu geamul din spate spart de un alt glonte tras de pe poligonul militar. Citim in ziar: «…la o stana [din preajma poligonului — aut.] un tata cu fiul au gasit armament de la poligon si au batut cu ciocanul sa scoata ceva din acesta. Armamentul a explodat si ambii au decedat. Cei din Cobusca Veche mai spun ca, anul trecut, a fost impuscata si o vaca, tot in timpul tragerilor de la poligon» (Jurnal de Chisinau, 2007, 15 iunie). Se lasa impresia ca bravii soldati trag din arme in toate directiile, inclusiv in Luna si–n stele. La o eventuala alunizare, cand vor gasi gloante, astronautii americani sa stie ca acestea sunt de la poligonul de langa satucul Floresti, raionul Anenii Noi.

Din ziar mai aflam ca in institutii precum Ministerul Apararii este prevazut «un anumit procent de eventuale victime». Sa citesti in 2007 asa ceva e de groaza. Explic de ce. Am facut serviciul militar obligatoriu in armata sovietica in anii 1972—1974, in Districtul militar Caucazul de Nord, am participat la trageri, la manevre militare, la marsuri cu automobilele etc. Inca in acele timpuri ofiterii ne avertizau: nici o victima nu este admisibila! Se vorbea de perioada stalinista sau de timpul cand maresalul URSS Gheorghii K. Jukov era ministrul Apararii (1955—1957): atunci, se zicea, autoritatile de la Kremlin admiteau 3 % pierderi umane din contingentul militar, aflat in exercitii, fara a trage la raspundere comandantii. Dar sovieticii s–au dezis de aceste «norme» sinistre. Iata, insa, ne este dat sa aflam ca in fortele militare ale R. Moldova, neutre si pasnice, autoritatile comuniste admit moartea unui numar de ostasi fara ca cineva sa poarta raspundere pentru asta. Repet mai raspicat, mai ales pentru parintii care au feciori buni de armata: conducerea R. Moldova admite ca din 100 de militari in termen, de exemplu, sa moara trei si nimeni nu va purta raspundere pentru aceasta, iar autoritatile Statului R. Moldova nu–si vor cere scuze pentru o eventuala pierdere umana, nu vor participa la inmormantare si nu vor plati compensatii.

Totusi, in cazul Comanac, este vorba de un civil care, in mod pasnic, isi facea munca in folosul comunitatii. El nu poate fi incadrat in nici un caz in cele trei procente ale mortii.

Am vorbit cu Liuba Comanac. La implinirea a patruzeci de zile de la omor, femeia nu are bani sa oficieze o slujba de pomenire, este nevoita sa bata pragurile diverselor institutii pentru a–si dobandi documente doveditoare. Este inca o mostra a batjocurii regimului Voronin fata de cetatenii tarii pe care o conduce. Nu poate fi delegat oare un ofiter al Armatei Nationale care ar ajuta–o pe vaduva lui Comanac in confruntarile cu sistemul birocratic de la noi?

Cine este asasinul? Nu este usor sa raspunzi la intrebare. Asta pentru ca procurorii militari sunt subalterni ai ex–ministrului Apararii, Valeriu Plesca, si nu superiorii acestuia. In mod firesc, cel care trebuia sa efectueze cercetarea cazului urma a fi superiorul lui Plesca, Vasile Tarlev, sau Vladimir Voronin. Au oare acestia timp pentru astfel de «fleacuri»? Ati uitat oare cazul cand escorta guvernamentala a premierului Tarlev s–a facut vinovata de un grav accident rutier soldat cu moartea catorva persoane? Cine a fost tras la raspundere?

Iata de ce este nevoie de schimbarea actualei guvernari pe o echipa de conducatori capabili sa introneze spiritul dreptatii in societate.

P.S.  Marti, 10 iulie, i–am trimis presedintelui Vladimir Voronin un demers din partea Miscarii Actiunea Europeana in care am cerut interventia sa directa in vederea acordarii unui spatiu locativ Liubei Comanac si fiicei acesteia, deoarece intretinatorul familiei a fost omorat de unul dintre ostasii sau ofiterii Armatei Nationale, comandant suprem al careia este chiar V. Voronin, precum si acordarea unei pensii copilului pana la atingerea majoratului, asa cum prevede legea R. Moldova.

9 iulie 2007

Anatol PETRENCU, presedinte al MAE