Fuga moldovenilor in strainatate nu mai este o problema de «uz intern» pentru R. Moldova. Iesita total de sub controlul statului, migratiunea, ca fenomen etno–social si politic, a ajuns sa preocupe astazi mai mult institutiile internationale decat autoritatile de la noi. Desi problema nu e noua, Chisinaul nu dispune inca de o statistica certa privind exodul moldovenilor in strainatate. Potrivit expertilor straini, nu exista o statistica clara in acest sens nici in noile state de resedinta, preferate de moldoveni. Stupiditatea situatiei are o singura explicatie: ilegalitatea procesului migrational a depasit limitele legalitatii lui. Ceea ce se stie cu siguranta e ca fenomenul este in dinamica si in extindere, inclusiv ca arie geografica. Greu de spus azi, care ar putea sa fie continentul si tara unde s–ar intampla sa nu aflam moldoveni in pribegie, cauzele exodului fiind, in fond, aceleasi: proastele conditii de viata si lipsa de garantii, in primul rand sociale, aici, acasa.

Preocupata la modul serios de aceasta problema, Misiunea din R. Moldova a Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM), in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene, organizau marti la Chisinau o «masa rotunda» cu participarea sectorului guvernamental, nonguvernamental, organizatiilor internationale acreditate la Chisinau, reprezentantilor comunitatilor externe si a presei. Ce–i drept, numarul participantilor nu a intrunit nici pe departe numarul invitatilor de pe lista, iar parte dintre cei prezenti la eveniment au parasit, din obisnuinta, «masa rotunda» imediat dupa cuvantul de salut sau la prima pauza de cafea. Pana si presa, cu mici exceptii, n–a avut curajul sa reziste Programului, desi mass–media si rolul lor in depasirea crizelor de relatie cu comunitatile externe au facut subiect comun de discutie in cadrul «mesei rotunde». Sintetizand programul evenimentului, vom remarca individualitatea acestuia, tinand cont de viziunea absolut noua de abordare a problemei — lucru devenit posibil gratie studiului propus de cercetatorul Raviv Schwartz din Israel. Tinta discutiilor a fost nu atat problema migratiei, cat a migrantului propriu–zis. S–a incercat o personalizare a fenomenului. Discutiile s–au concentrat asupra statutului moral, etno–psihologic, social si chiar politic al migrantului din R. Moldova. Autorul proiectului de cercetare, prin ceea ce a prezentat, a lasat sa se inteleaga, fara dubii, ca garantiile sociale, organizarea si consolidarea comunitatilor externe in noile state de resedinta, starea lor de spirit si calitatea acestor comunitati depinde, integral, de interesul pentru aceste comunitati din partea R. Moldova, ca stat de origine. Potrivit dr. Schwartz, R. Moldova dispune de un potential enorm, in cazul comunitatilor externe, dar acest potential nu este deocamdata valorificat nici ca factor de imagine in exterior si nici ca sansa de amplificare a relatiilor cu statele de adoptie a migrantilor din Moldova. Studiul, prin faptul ca alaturi de analize da si solutii, este o buna tema pe acasa pentru oficialii R. Moldova, cu conditia ca acestia vor vrea cumva sa invete tema.

Prezent la «masa rotunda», viceministrul de Externe si Integrare Europeana, V. Ostalep, a remarcat ca ministerul pe care–l reprezinta va incheia, in perspectiva imediata, acorduri de reglementare a fluxului fortei de munca cu statele de preferinta maxima pentru conationalii nostri. Impactul? Legalizarea procesului migrational si asigurarea garantiilor sociale emigrantilor din R. Moldova, inclusiv recunoasterea statutului de migranti pentru acestia. Paralel, potrivit viceministrului, vor fi deschise noi centre consulare si diplomatice in strainatate si la Chisinau pentru a simplifica procedurile de emigrare si a favoriza relatiile cu noile comunitati externe. Desigur, ar fi ceva. Numai ca in politica de la Chisinau distantele de la vorba la fapta sunt prea mari. Un singur exemplu. Chisinaul a semnat, in perioada 1993–1997, trei acorduri principiale cu Kievul, prin care si–a asumat angajamentul de a se implica in protejarea «drepturilor si intereselor moldovenilor din Ucraina». E vorba de Tratatul politic de baza si de doua acorduri de colaborare in domeniile invatamantului si culturii. Rezultatele? Mai proaste decat pana la semnarea acordurilor. Oficialitatile R. Moldova, cu exceptia primei guvernari de dupa 1990, s–au distantat esential de la obligatiile initiale. Mai mult decat atat, au admis, prin complicitate cu Ucraina, politizarea excesiva a statutului acestor comunitati. Iata de ce semnarea acordurilor cu statele de resedinta ale noilor comunitati nu scoate problema acestor comunitati. R. Moldova trebuie sa–si regandeasca relatiile cu comunitatile externe, iar pentru aceasta ea are nevoie de o conceptie vizionara si de o abordare pragmatica a acestor relatii. Asa cum face Rusia. Sau, cel putin, Ucraina. Cu regret, Chisinaul s–a pomenit si de data aceasta depasit de imprejurari. Relatiile cu comunitatile externe si politica acestor relatii in R. Moldova este trecuta, inexplicabil, pe seama (?!) Biroului Relatii Interetnice, care nu face decat sa limiteze relatia cu aceste comunitati la aspectul lor strict cultural, si acela, de multe ori, ocazional. Lipsa unei structuri viabile si competente in acest sens, la nivelul guvernului sau Ministerului de Externe si Integrarii Europene, nu va face decat sa lase problema in continuare pe seama migrantilor si statelor lor de resedinta. Sau pe seama organismelor internationale.

Sintetizand discutiile la final, Martin Wiss, seful Misiunii OIM la Chisinau, sugera, de fapt, cea mai plauzibila solutie pentru R. Moldova in problema migratiunii. «Fenomenul migrational nu este unul nou pentru R. Moldova. El a existat si in perioada sovietica, numai ca in conditiile de atunci era mai putin dificil, pentru ca era conceput ca un proces in cadrul aceluiasi stat, nelimitat de frontiere. La momentul in care granita UE nu va mai fi pe Prut, migratiunea va deveni si pentru R. Moldova un proces firesc si lipsit de dificultati», concluziona M. Wiss. Pragmatica idee. Dar, spre regretul nostru, ea prinde, deocamdata, foarte greu la Chisinau. Iar pana atunci, R. Moldova continua sa ramana statul cu «moldoveni de acasa» si «moldoveni de dincolo», adica de prin lume.

Petru AMARIEI