Ion Pantaz este primar, proaspat ales pentru al doilea mandat in 4 sate: Jora de Jos, Jora de Sus, Jora de Mijloc si Lopatna. Populatia acestor sate este de 4000 de oameni.

Duminica, pe 8 iulie, Ion Pantaz s–a aratat bucuros sa primeasca oaspeti. El participa, alaturi de sute de oameni, la festivalul folcloric «Nistrule, pe malul tau», organizat la Jora de Mijloc, raionul Orhei. L–am intrebat ce are pe agenda, in ordinea prioritatilor, sa realizeze pentru locuitorii celor patru localitati. A urmat monologul primarului.

Oamenii nu trebuie manipulati

In 2003, cand am devenit primar, am inceput sa implementam proiectul «Bransarea comunelor la conducta de gaze». Am dispus de o finantare de 300 mii de lei, desi costul proiectului este estimat la 3 milioane. Cautam bani. Speram ca in 2008 sa fie gazificate cele patru sate. Peste doua saptamani vom avea proiectul. Caut tot felul de variante mai putin costisitoare. Urmeaza sa finalizam biserica din Jora de Sus, care a fost inaltata deja. Cautam bani pentru acoperis. Pe malul Nistrului se amenajeaza un teren de fotbal, avem un proiect pentru o baza de odihna pe malul raului. In 4–5 ani, ar putea deveni internationala. Scoli, gradinite, biblioteci — incercam sa le sustinem. In fiecare comuna exista cate una.

Daca e nevoie, ma urc si la volanul ambulantei

Parintii mei, pe 6 iulie 1947, au fost dusi in Siberia. 10 ani au muncit acolo. Au inceput de la zero, dar omul de vita buna scoate apa si din piatra seaca, din gheata Siberiei indepartate. Traiesc aici cu grijile oamenilor. Daca e nevoie, ma urc si la volanul ambulantei. Cand cineva are vreo problema, ies la orice ora de zi si noapte din casa si merg la cel cu nevoia. Stampila o am intotdeauna in geanta sau in buzunar, sa nu fac oamenii sa umble pe drumuri. Azi nu mai tin vorbele goale, promisiunile facute in vant de persoane iresponsabile. Oamenii s–au trezit. Ei te voteaza, dar cer sa le faci viata mai buna, sa le aduci schimbarea. A inceput revolutia mintilor. Unii, insa, mai practica stilul vechi, fiind activi pana la alegeri, iar dupa alegeri uitand tot ce au promis. Astazi un primar trebuie sa fie sustinut, sa existe o colaborare stransa cu formatiunea pe care o reprezinta. Altfel, riscam sa le omoram de tot speranta oamenilor, daca vorbim una si facem, precum la 4 aprilie 2005, alta. Invinuim oamenii ca parasesc R. Moldova. Ei pleaca pentru ca li s–a lehametit de minciuna si de manipulare.

Pleaca si nu se mai intorc

Din cele 4 sate, 600 de cetateni sunt plecati. Unii isi iau si familiile. Cateva s–au stabilit pentru totdeauna in Spania, Franta sau Portugalia. Au plecat, au luat acolo credite, si–au procurat case, si–au chemat copiii. Ce sa faci daca la noi viata–i grea? Trebuie sa lupti din toti bojocii pentru existenta. In vest viata e ademenitoare, mai usoara poate. Mai avem insa si copii ramasi in grija buneilor. Incercam impreuna sa nu–i lasam fara supraveghere. Am avut un caz mai complicat, al unei familii in care copiii ramasesera doar in grija mamei. Am perfectat toate actele si i–am plasat la scoala–internat din Orhei. Poate nu–i cea mai buna solutie, dar stiu ca acolo nu vor indura foame. Exista 6 familii care primesc cate 100 de euro de la niste familii din Germania. O organizatie de acolo aduce si ajutoare umanitare. E o traditie constituita pana la venirea mea la Primarie. Oamenii comunica, se ajuta, se intalnesc, fac fotografii, scriu scrisori sau isi trimit mesaje prin Internet.

Biserica din Lopatna

Biserica de la Lopatna este impresionanta, asezata intr–un loc care ademeneste, chiar pe malul Nistrului. Lopatna e o localitate mica, cu oameni putini. Preotii care au pastorit biserica cu hramul «Sfantul Dumitru» nu prea prind radacini, pentru ca o biserica are nevoie si de intretinere, iar venitul oamenilor este foarte mic, si atunci e mai greu sa poti sa–i convingi pe preoti sa ramana in sat. Avem o cerere de la locuitorii din Lopatna sa suplimentam salariul parohului si sa–l ajutam sa se stabileasca cu traiul in sat. Cred ca reusim. Celelalte sate au preoti. Nu obijduim omul aflat in cautarea Luminii.

Cei bogati se veselesc cu Kobzon si cu Kirkorov. Noi cantam de dor

Festivalul «Nistrule, pe malul tau» e la a doua editie. Il vom mentine, pentru ca atata bucurie le pot face oamenilor de aici. Din 2 in 2 ani, gasesc bani, ne mobilizam si artistii sunt invitati pe scena de la Jora de Mijloc pentru a intra in competitie. Le dam premii banesti. Cam modeste, dar ei au alta scara de apreciat inaltimea: bucuria sufleteasca si cantecul folcloric care umple valea Nistrului. Festivalul este asteptat ca si hramul satului, ca o nunta sau o cumetrie. Inima omului vrea sa se si veseleasca, ca daca o lasi sub povara sapei, a lipsei de bani, a secetei — imbatraneste. Cei bogati se veselesc cu Kobzon si cu Kirkorov, noi cantam melodii de dor, care ne fac sa uitam, chiar daca si pentru o zi, de toate greutatile…

Pentru conformitate,
Antonina SARBU