Sambata trecuta, la poligonul Ministerului Apararii de la Bulboaca, 28 de ziaristi
Ministrul se aratase mandru de eveniment sa ai la mana 28 de jurnalisti si jurnaliste, care renunta la pixuri si microfoane, si iau cate un Kalasnikov e ceva. Ei si ce daca a murit un om? Pana in seara ministrul a vizitat familia omului impuscat in frunte si a promis toata sustinerea pentru tanara vaduva si fetita de 4 ani, acum orfana de tata. Dar, in fond, evenimentul a reusit, si castigul e mare tacerea si loialitatea a 28 de jurnalisti face mai mult decat un om impuscat.
Zilele acestea, in SUA, a fost inaugurat un monument al victimelor comunismului. Au fost comemorati cei circa 100 000 000 de morti rapusi de acest sistem politic diabolic. Conducerea Moldovei nu a reactionat in niciun fel la acest eveniment, caci castigurile personale de pe urma instaurarii regimului comunist sunt mult mai aproape decat pierderile pe care
Ieri, in fata Guvernului comunist de la Chisinau au iesit cateva sute de victime ale deportarilor comuniste, ca sa aminteasca lumii despre tragedia sutelor de mii de cetateni ai Moldovei pierduti in gulaguri. Toti ministrii erau intruniti in sedinta la Casa Guvernului, dar nimeni din Executivul comunist nu a iesit sa vorbeasca cu batranii care mai poarta in priviri lacrimile neplanse in Siberia. Ministrii nu au iesit, deoarece cei cazuti in Siberia, fie chiar parinti si bunici ai actualilor ministri, nu inseamna nimic in comparatie cu marele succes ideologic al regimului sovietic comunist: prin deportari, Basarabia a fost curatita de preoti, invatatori, de intelectualii romani in ansamblu.
Ei si ce daca
Alina Radu