Perspectiva guvernarii locale in R. Moldova, alaturi de pregatirile pentru turul doi de scrutin, au fost momentele–cheie care au dominat scena politica de la Chisinau in saptamana de dupa primul tur de scrutin.

Comunistii sunt in mare panica daca au ajuns sa scoata de la naftalina «lupta de clasa» ca arma electorala in turul doi de scrutin pentru Primaria Chisinau. Greu de imaginat, intr–un alt secol si mileniu, dar spiritul post–revolutionar 1917 se incearca sa fie inspirat chisinauienilor prin foi volante care cheama cu text deschis (abuzand electoratul) «sa ne aparam orasul impotriva dusmanilor statalitatii R. Moldova» (alias poporului). «Sotialisticeskoie otecestvo v opasnosti. Vse na boribu s…» — va amintiti, la V.I.  Lenin, apelul la lupta impotriva dusmanilor poporului: Denikin, Kolciac etc.? Constienti ca si–au epuizat resursele, comunistii insista, prin aceasta cazuistica bolnava si dogmatica, sa provoace in societate o stare de psihoza generala, in speranta ca pe valul ei ar putea cumva amana falimentul politic, care uite ca sta deja nu sub peretii Presedintiei, ci chiar la aceeasi masa cu presedintele Voronin. Pierderea, intr–o singura zi, a puterii locale in 30 de raioane din cele 32 este un act sinucigas pentru un partid aflat la guvernare. Chiar daca premierul Tarlev se va pupa de acum incolo cu copiii din toate gradinitele republicii, chiar daca presedintele Voronin se va intoarce din vizitele sale in strainatate mai decorat decat pleaca, chiar daca «Moldova Suverana» sau Televiziunea si Radioul «public» se vor zbate pentru imaginea de–jure a partidului comunistilor mai mult decat pentru imaginea de–facto a R. Moldova, oricum aceasta imagine se desumfla. Comunistii pierd, fatal si meritat, partida politica–2007. Si asta nu pentru ca ar avea concurenti politici mai tari decat ei, ci pentru ca au transformat in concurenti electoratul.

Alegerile–2007 au creat, in urma votului din 3 iunie, o noua situatie politica pentru R. Moldova. Desigur, semnele de intrebare prevaleaza deocamdata asupra raspunsurilor vizavi de ceea ce va fi. Deocamdata este clar ca haul in care se prabusesc comunistii se adanceste. Ramane, insa, neclar cine si in ce mod va prelua puterea in teritoriu? Aliantele post–electorale nu au mers mai departe de aprobarea verbala din partea liderilor partidelor necomuniste iesite in finala scrutinului. Ce vor face aceste partide in continuare? Ce comportament vor adopta? Vor intra intr–un nou inceput sau vor cauta sa repare niste greseli mai vechi de tactica si strategie?

Scriam acum o saptamana ca lucrul cel mai posibil (nu si primordial) pe care vor incerca sa–l faca «partidele castigatoare» va fi solidarizarea lor pe poli doctrinari. Uite ca social–democratii, la nivelul a trei partide (PSD, PDS si UC), au si facut primul pas. Un apel similar la solidarizare a lansat si AMN pentru polul social–liberal. E bine, e rau? Nu e rau ca s–a intamplat, este rau ca s–a intamplat inainte de vreme, pana la constituirea aliantelor necomuniste in consiliile locale. Daca din perspectiva alegerilor–2009 coalizarea partidelor pe poli doctrinari este un pas motivat, apoi el este mai putin motivat din perspectiva imediata a guvernarii locale. De ce? Pentru ca fiecare pol va cauta sa traga jaraticul la turta sa, va incepe o lupta pentru intaietate, imagine, iar acest lucru nu poate fi facut decat prin concurenta cu alti poli. Loialitatea in politica este o chestiune arbitrara si temporara. S–ar putea intampla, precum s–a mai intamplat, ca, in functie de situatie si caz, lupta in teritoriu sa se dea pe parcursul urmatorilor ani intre social–democrati, social–liberali si democrati, ori intre acestia si PPCD sau intre toti patru, comunistii urmand, ipotetic vorbind, sa profite de situatie din perspectiva anului 2009. Si nu doar comunistii. Sa nu uitam ca presedintese PD, D. Diacov, desi a salutat ideea de unificare a social–democratilor, ramane, deocamdata, in afara acestui proiect. Sa nu uitam, de asemenea, ca D. Diacov are o idee mai veche vizavi de reorganizarea partidului comunistilor prin fuzionarea PD cu PCRM si crearea unui partid social–democrat de tip european. In 2005 Voronin a refuzat ideea lui Diacov, considerandu–se inca tare pe piata politica. Azi, insa, Voronin nu prea are pe ce sta. PCRM e in convulsie. Ce–i drept, s–ar putea intampla ca la ziua de azi sa nu mai convina acest lucru nici lui Diacov, tinand cont de prestatia foarte proasta a comunistilor pe piata politica interna, dar si externa. Greu de spus. Nu putem afirma, dar nici infirma o posibila «surpriza politica» de acest gen. Mai ales ca, periodic, acelasi mesaj vine catre Voronin si din partea analistului occidental Vl. Socor. Cine stie? Un singur lucru nu–l putem exclude: in cazul in care Voronin va accepta ideea (lucru pe cat de putin probabil pe atat de nesemnificativ deja), trebuie sa ne asteptam la alegeri parlamentare anticipate. Iar pana atunci, mai avem de trecut turul doi al localelor–2007.

Presa comunista si neocomunista face si va face inca multa zarva in jurul candidatului necomunist D. Chirtoaca. Alegatorul, insa, are de facut un singur lucru: sa nu se lase manipulat, sa stranga pumnii, sa scrasneasca din dinti, sa scuipe in toate si sa mearga inainte.

Optiunea ex–concurentilor necomunisti din cursa pentru Primaria Chisinau este una pro–Chirtoaca. Partidele necomuniste, participante la scrutin, sunt cu el. Forul Democrat al Romanilor din R. Moldova a subsemnat aceluiati demers duminica in cadrul Primului sau Congres.

Daca vrem sa dejucam scenariile sinistre ale puterii si sa spunem odata si odata «nu» jocurilor politice de culise, trebuie sa mergem in aceste alegeri pana la capat si sa ne respectam optiunea: D. Chirtoaca. Mai mult ca niciodata, avem acum obligatia morala si crestina sa fim taria si puterea lui, sa–i fim scut si lance si, prin solidarizarea cu el, sa–i redam certitudinile anului 2005, mergand alaturi de dansul pana la capat, orice «surprize electorale» ar cauta sa ne impuna puterea. Desigur, conteaza foarte mult daca vrea si D. Chirtoaca acelasi lucru, daca este el gata sa–si asume, ca povara morala, gestul public de solidaritate cu el.

Petru AMARIEI