In fiecare dimineata detinutele penitenciarului nr. 7 de la Rusca vad soarele printre gratiile reci si groase de la fereastra. Administratia inchisorii este multumita de schimbarile care s–au produs in ultima perioada pe teritoriul penitenciarului, insa «o cusca, chiar si de aur, tot cusca ramane», imi spune Alina, detinuta din detasamentul nr. 3.

260 de condamnate isi ispasesc pedeapsa in inchisoarea de la Rusca. Sapte dintre ele sunt minore, tot sapte sufera de HIV/SIDA, una este oarba de 10 ani, insa condamnata pentru trafic de fiinte umane. Unele detinute recunosc ca au comis un omor sau au furat, altele ne spun ca au fost condamnate doar pentru ca nu au achitat la timp facturile pentru energia electrica.

Discutand cu cateva detinute, am realizat ca au aceleasi vise si planuri ca si celelalte femei, femei care la Rusca sunt numite «de la libertate».

Termenul cel mai mic de condamnare este de jumatate de an, cel mai mare — de 25 de ani. In jur de 16 femei isi vor ispasi pedeapsa in inchisoarea de la Rusca un sfert de secol.

Gheorghe Chirila, seful penitenciarului, ne–a spus ca unele dintre femeile din inchisoare au posibilitatea sa munceasca. Printre detinute, cele care sunt angajate se considera mai privilegiate, pentru ca, pe langa faptul ca sunt remunerate, li se mai reduce si din termenul de detentie. In plus, au parte de acelasi program si conditii de munca ca si lucratorii altor intreprinderi din R. Moldova.

Rata somajului, inalta si in inchisoare

«Primesc salarii intre 1000 si 500 de lei. Sunt angajate dupa abilitati si dorinta. Din pacate, doritoare de a munci sunt mai multe decat locurile de munca pe care le putem oferi. Potrivit noului cod de executare, din salariul pe care il primeste, condamnata nu plateste pentru intretinere ca inainte. Este insa obligata sa plateasca paguba materiala si titlul executoriu. Totusi, netinand cont de marimea pagubei pe care trebuie s–o achite, potrivit legii, 25 % din salariu ii este garantat. Multe dintre ele trimit acesti bani copiilor de acasa sau, daca sunt fete tinere, isi cumpara cele necesare din magazinul penitenciarului. Multe isi doresc sa lucreze pentru ca astfel li se scade din termenul de detentie. Daca detinuta indeplineste norma de munca doua zile la rand, o zi i se scoate din termen», sustine Gheorghe Chirila.

Din pacate insa, dintre cele 260 de condamnate, nici jumatate nu sunt angajate in campul muncii. In jur de 45 lucreaza la sectia de croitorie a Intreprinderii de stat «Rusca», in cadrul careia sunt cusute uniforme militare, 20 in sfera deservirii inchisorii, la bucatarie sau ca dereticatoare, iar alte 30 — in sectorul agricol, cultiva pamantul care apartine penitenciarului.

Cand am intrat in blocul de producere, unde se cos uniforme militare, condamnatele au insistat sa nu fie filmate fara acordul lor. «Isi cunosc si cer sa li se apere drepturile mai bine decat cei de la libertate», ne spune seful penitenciarului.

«Da zdravstvuet stroiteli comunisma!»

Administratia institutiei este mandra de faptul ca conditiile de detentie din cadrul inchisorii se ridica la standardele europene. Cu toate acestea, uneia dintre condamnate, care am inteles ca era sef de brigada a cusatoreselor, i–a fost conferit titlul de «Lutsaea sveia» cu indemnul «Da zdravstvuet velikii sovetskii narod — stroiteli comunisma!»

O parte a cladirii pentitenciarului de la Rusca a fost renovata la finele anului trecut, cealalta parte se afla in prezent in reconstructie. Potrivit lui Gheorghe Chirila, lucrarile de renovare sunt posibile datorita suportului financiar oferit de Biroul de Cooperare Elvetian. In cadrul proiectului, si guvernul R. Moldova participa cu… 1% din totalul de cheltuieli.

Galina are 47 de ani si este condamnata la 4 ani si opt luni pentru furt. Zice ca la anul va parasi inchisoarea.

Acasa o asteapta cinci copii, patru baieti si o fata, cel mai mare are 28 de ani, lucreaza la Moscova. «Nu ii chem sa ma viziteze. I–am chemat o data si nu au venit, dar mai bine asa, pentru ca, daca aveau sa vada cum traiesc aici, sunt sigura ca–mi reprosau: "Mamica, de atata ne lepezi si te tragi acolo, pentru ca ai de toate si nu ai grija de noi."Mi–am facut cruce si l–am rugat pe Dumnezeu sa nu mi–i aduca pe niciunul. Mi–i dor de ei, dar ce sa fac, nu sunt ei cei care m–au trimis aici. E vina mea, trebuie sa sufar. Am furat in nenumarate randuri, de aceea am fost judecata. Mi–au dat mai putini ani pentru ca ma asteapta copiii acasa», recunoaste Galina.

Femeia este multumita de conditiile din puscarie. «Inainte locuiam cate 70 de persoane intr–o incapere. Acum e mult mai bine, veceul e pe loc, apa e alaturi. E foarte placut sa stai. Acasa, poate, nu ai ce pune in ceaun, dar aici ne hranesc bine», zice Galina, care este si angajata penitenciarului.

Pentru ca face curat pe doua etaje ale cladirii, primeste 300 de lei. Ar vrea sa munceasca mai mult, deoarece, zice ea, unele condamnate care au de ispasit pedepse mai usoare pot iesi chiar in afara inchisorii sa lucreze pamantul.

«Cu ziua», insotite de gardieni

Potrivit sefului penitenciarului, femeile sunt scoase la munca in afara inchisorii doar insotite de gardieni. Insa numarul acestor condamnate este limitat, deoarece scopul administratiei este sa creeze locuri de munca in interiorul institutiei. De obicei, cele care pot lua o «gura» de libertate muncind cu ziua sunt detinutele care au o pedeapsa mai mica de ispasit.

Daca unele condamnate nu au reusit sa insuseasca o meserie «la libertate», li se ofera posibilitatea sa deprinda anumite abilitati in inchisoare. La ore pot studia engleza sau computerul, in functie de interese. «Studentele» sunt foarte multumite, pentru ca, zic ele, aceste cursuri le dau speranta ca la libertate se vor angaja. Din cele spuse de Gheorghe Chirila, am inteles ca unii colaboratori ai penitenciarului care nu stiu sa utilizeze computerul frecventeaza si ei orele de studiu, important e ca sunt multi doritori!

Detinuta A. este minora, este multumita de cursuri, pentru ca, zice ea, are sa aiba nevoie de un post de munca la libertate. Cand am intrebat–o pe ce articol a fost condamnata, mi–a raspuns ca pe unul… dificil, cert este faptul ca va trebui sa–si petreaca urmatorii patru ani in inchisoare.

Gheorghe Topa, in vizita la Rusca

Detinuta nr. 2 este si bibliotecara penitenciarului. De la ea am aflat ca cel mai des detinutele solicita literatura juridica si romane. In fiecare zi biblioteca deserveste peste 70 de cititori.

Cat ne–am aflat la Rusca, inchisoarea a fost vizitata de Gheorghe Topa.

«Am fost aici cu un concert, le–am promis fetelor un DVD si acum l–am adus. Doar vreo cativa artisti au mers cu un concert prin penitenciare. Sunt artisti care se lauda ca au cantat 30–35 de ani pe scena si nu au fost niciodata la Rusca», a remarcat Topa.

Detinuta E.P.  are 67 de ani si este originara din Donduseni. Spune ca a fost condamnata pentru ca nu a achitat facturile pentru energia electrica. Atunci cand discutam cu ea, batrana era fericita, pentru ca in trei zile urma sa iasa la libertate. «Nu am de ce sa ma plang. Conditiile de aici sunt bune. Tineretul nu ne prea asculta si de lucru nu prea este. Sunt femei care au de platit paguba materiala si daca nu lucrezi nu poti sa intorci datoria si nici nu ti se opreste din termen. Pe multe le asteapta copiii prin internate.» Femeia spune ca in inchisoare nu se face diferenta intre detinute. «Aici sunt si femei batrane care si–au omorat barbatii si minore care si–au omorat parintii. Suntem toate la fel.»

Gulinara are doar 14 ani, provine dintr–o familie de romi. Parinti nu are, doar trei surori si patru frati. A fost inchisa pentru furt. Intrebata de ce a furat, mi–a raspuns ca doar asta stie sa faca.

1 iunie, zi de sarbatoare pentru detinute

Psihologul penitenciarului, Tatiana Plamadeala, ne–a spus ca femeile din inchisoare apeleaza des la serviciile ei. «Multe dintre ele sufera din cauza faptului ca sunt nevoite sa rupa relatiile cu cei apropiati. Pe unele le mustra constiinta ca si–au lasat copiii singuri acasa sau pe la internate si nu are cine sa–i ingrijeasca. La 1 iunie, in penitenciar a fost organizata ziua usilor deschise, au venit multi copii din orfelinate sa–si viziteze mamele. Atunci o detinuta si–a revazut copilul dupa sase ani. La sfarsitul intalnirii, nu–i puteam desparti», ne–a declarat psihologul.

Potrivit lui Gheorghe Chirila, rudele apropiate au dreptul sa le viziteze pe detinute de cel putin 12 ori pe an — vizite de scurta durata — si de cel putin 4 ori pe an — vizite de trei zile.

In cadrul vizitei organizate la Rusca, Clubul International al Femeilor le–a oferit la 50 dintre tinerele detinute pachete cu produse igienice, atat de utile si necesare femeilor indiferent de locul aflarii lor.

Diana RAILEAN