Pentru unii un apartament in centrul Chisinaului inseamna lux, comoditate si confort. Pentru familia Stratan, singura casa pe care o are, sau mai bine zis peretii daramati care au mai ramas din ea, inseamna nedreptate si zile intregi petrecute in zadar prin salile de judecata.

Nina Stratan, proprietara apartamentului, sustine ca, din cauza lucrarilor de reparatie initiate de vecini in unul dintre apartamentele alaturate, peretii locuintei sale se prabusesc.

Totul a inceput in decembrie 2003, cand unul dintre vecini a dorit sa–si reamenajeze locuinta pe care abia o cumparase. Familia Stratan si–a dat acordul in ceea ce priveste initierea lucrarilor de reparatie, deoarece a fost asigurata ca acestea nu le vor afecta in nici un fel locuinta. Mai mult, li s–a garantat ca, in cazul in care totusi apartamentul lor va fi deteriorat, vor primi o recompensa pentru prejudiciul adus.

«Au inceput a darama acoperisul atunci cand nici eu, nici sotul nu eram acasa. Feciorul nostru, care nu vedea si era invalid de gradul I, a crezut ca au intrat hotii in casa, de aceea m–a telefonat la serviciu si mi–a spus sa vin de urgenta. Cand am venit, le–am zis lucratorilor sa inceteze, pentru ca riscau sa ajunga la mine in casa prin tavan. Am discutat cu vecinul, care mi–a spus sa nu–mi fac griji, pentru ca el imi va repara peretii fisurati. L–am crezut si am incuviintat continuarea lucrarilor. Doar ca, dupa cateva saptaman (timp in care lucrarile in apartamentul vecin continuau, iarna se apropia, iar eu in fiece zi descopeream in peretii casei mele noi crapaturi), am realizat ca suntem purtati cu zaharelul si nimanui nu–i pasa ca riscam sa ramanem pe drumuri», afirma Nina Stratan.

Pensia de invaliditate a fiului, singura sursa de existenta

Sotii Stratan blestema ziua in care au fost de acord cu inceperea lucrarilor de reparatie in apartamentul vecin. De atunci, necazurile s–au tinut lant de familia lor. Pentru ca, din cauza degradarii locuintei, au initiat un proces de judecata, atat Nina Stratan cat si sotul ei sunt nevoiti sa–si petreaca timpul mai mult prin instante decat la serviciu, din care cauza ambii au ramas fara locuri de munca. Pensia de invaliditate a fiului lor, de vreo 300 de lei, era singura sursa de venit. Asta pana in una din zilele lui septembrie trecut, cand baiatul s–a stins din viata pe bratele parintilor sai. «Starea lui de sanatate se inrautatea zi de zi. Nu de putine ori a trebuit sa–l lasam singur acasa. Seara, cand ne intorceam, il gaseam speriat, ne marturisea ca nu a avut liniste toata ziua din cauza bubuiturilor. Ne ruga sa nu–l lasam singur, deoarece ii era frica sa nu cada casa peste el», ne–a spus Nina Stratan.

Patru scanduri batute in cuie in loc de baie

In prezent, locuinta familiei Stratan este deteriorata. Daca pana nu demult se puteau lauda cu un apartament dublu, astazi isi duc traiul intr–o camaruta de vreo 5 metri patrati, fara apa, gaz, si cu patru scanduri batute in cuie in loc de baie. Desi tabloul descris seamana cu o locuinta saracacioasa dintr–un sat uitat, aflat la periferia republicii, l–am descoperit, de fapt, la intersectia strazilor Ismail si Bucuresti din centrul capitalei.

«Am reusit sa ducem o parte din mobila la rude. Restul a fost distrusa de daramaturi. O perioada am locuit la niste cunoscuti. A trebuit sa imprumutam o groaza de bani, pe care nu stim cum sa–i restituim. Ne–am retras aici pentru ca in alta parte nu avem unde sa ne ducem, rudele si prietenii nu ne pot ajuta la nesfarsit. Toti in jurul nostru se mira in ce hal am ajuns din cauza nedreptatii. Iarna inghetam de frig, pentru ca nu avem caldura, toamna stam cu umbrelele in casa, pentru ca ne curge apa in cap, primavara ne este frica sa nu ajungem in pamant, pentru ca se topeste zapada, iar subsolul casei este plin cu apa», ne–a spus Nina Stratan.

Desi sotii Stratan sustin ca toate expertizele pe care le–au efectuat au demonstrat ca lucrarile de reconstructie in apartamentul vecin s–au efectuat cu abateri de la regulamentul in constructii, instantele de judecata dau castig de cauza vecinului care a initiat lucrarile. Femeia ne–a marturisit ca, atunci cand a incercat sa riposteze impotriva hotararii judecatorilor, a fost amenintata ca i se vor pune catuse pe maini, iar daca nu e de acord cu ceva, poate sa se planga lui Papa de la Roma.

Lui Voronin nu ii pasa

Pentru ca e nevoita de cativa ani sa bata pragurile instantelor de judecata, femeia a hotarat sa se adreseze presedintelui Tarii. Afland din presa ca Voronin trebuia sa efectueze, alaturi de fostul primar interimar al capitalei Vasile Ursu, o vizita de lucru la Memorial pentru a vedea cum se desfasurau constructiile, Nina Stratan a hotarat sa–i inmaneze presedintelui o plangere. Femeia a asteptat cuminte pana seful statului le–a permis jurnalistilor sa–i adreseze intrebari. Atunci ea i–a inmanat scrisoarea, rugandu–l sa se implice in solutionarea problemei ori sa mearga la fata locului. Raspunsul lui Voronin a fost unul raspicat: «Dar ce, acum este momentul cel mai potrivit sa te plangi?»

Dezamagita, femeia s–a adresat la CEDO. A trimis spre examinare al treilea set cu documente. Ea spera ca sirul de acte care dovedesc nedreptatile din justitia noastra sa o ajute ca dosarul ei sa fie examinat de urgenta.

Piata de negocieri a destinelor umane

Leonid Mosneaga, vecinul familiei Stratan, cel care a initiat lucrarile de constructie, a declarat reporterului de Garda in holul Curtii Supreme de Justitie ca toate actiunile sale sunt perfect legale, respingand acuzatiile aduse de familia Stratan. «Pot demonstra prin acte ca lucrarile de reamenajare a apartamentului au avut loc fara incalcarea legislatiei.»

Solicitata de Ziarul de Garda, Iulia Deleu, avocata familiei Stratan, a declarat ca  examinarea litigiului pe cauza civila referitoare la avarierea apartamentului familiei Stratan din centrul Chisinaului si incasarea prejudiciului material si moral in beneficiul acestora din contul vecinului care a cauzat avarierea, Leonid Mosneaga, reprezinta un caz grav, iesit din limitele Legii.

«De mai bine de 3 ani, de cand, in justitie, se solutioneaza problema in cauza, acesta a fost protejat de procurori si de judecatori. M–am convins ca la noi in tara nu avem justitie, ci piata de negocieri a destinelor umane.»

Diana RAILEAN