La Blesteni, satul de bastina al povestitorului Trifan Balta, a avut loc o intalnire a elevilor gimnaziului cu scriitorii Claudia Partole, Vasile Romanciuc, Ioan Manascurta si cu editori de carte din Chisinau. Emotionati, copiii au recunoscut ca «in sat nu au mai fost scriitori». Tot de la ei am aflat ca nu pot citi scrisul consateanului lor, pentru ca e tiparit in grafie kirilica. Tamara–Galina Istrate, nepoata povestitorului, este si animatoarea ideii de a acorda gimnaziului din Blesteni numele lui Trifan Balta.

— Doamna Istrate, cand ati ajuns la aceasta idee?

— Incercam a–l nemuri pe acel om simplu, povestitorul cu har de la Dumnezeu. L–am cunosc pe mos Trifan prin intermediul unchiului meu, Mihai Istrate, autorul cartii «Vasile Stroiescu si bastina», in care a inmanuncheat povestile pe care mos Trifan Balta nu a reusit sa le publice. Sunt bucuroasa si mandra ca m–am nascut in acest sat, desi ne confruntam si noi cu multe greutati. Conform ultimului recensamant, satul are 1 800 de locuitori. Cei tineri sunt plecati la munca peste hotare, copiii fiind lasati in grija buneilor sau a rudelor. La Blesteni, anual se nasc cate 14 copii, dar mor cate 29 de persoane. Adevarata drama. Satul risca sa dispara.

— Din ce cauza nici pana azi povestile lui Trifan Balta nu au fost editate in grafie latina?

— E trist ca aceste perle nu au imbracat haina fireasca a graiului nostru. S–a intamplat din indiferenta si graba. Acum e momentul potrivit sa–i chem pe toti cei cu dragoste de neam sa tipareasca povestile lui mos Trifan Balta. Cum sa ramana aceasta zestre spirituala imbracata intr–o haina de imprumut?

— Dar cum se descurca un profesor la Blesteni?

— Daca v–asi spune ce salariu am… Vai si amar de capul unui profesor de la tara! Legam tei de curmei, dar tot nu ne ajunge. Daca ar fi gazificat satul, s–ar rezolva multe probleme. Am putea si noi sa ne ingrijim de suflet, sa citim mai mult, sa calatorim, sa mai vedem si noi lumea. Ne–au promis multe. Asteptam inca marea minune.

— Cat de des va permiteti luxul sa cumparati o carte?

— Doar daca imi trebuie pentru proiectul meu, pentru lectiile de limba si literatura romana! Port o geanta mai demodata, o rochie mai uzata, dar nu ma despart de ziare si carti. Din pacate, literatura artistica nu–mi pot permite sa cumpar din salariu. Mai iau carti cu imprumut de la alti colegi.

— Ce nevoi mai au intelectualii de la tara?

— Nevoie de teatru, de arta… Atata am asteptat aceasta intalnire cu scriitorii la Blesteni. Copii de clasa a 8–a nu au vazut pe viu un scriitor, un actor… Timpurile sunt grele, si oamenii de creatie ar trebui sa incerce, prin arta lor, sa ne sustina moral nu doar pe noi, dar si pe copii. Daca ar sti cati sunt ramasi fara parinti, ce drame macina azi sufletele lor fragile. «Pasarile tineretii noastre», " Frumos si sfant«, dupa aceste preafrumoase perle tanjim…

Pentru conformitate, Antonina SARBU

Doritorii se vor putea odihni chiar in vila maresalului Ion Antonescu, fara sa se deplaseze in Romania. Ei vor avea ocazia sa serveasca masa, sa se relaxeze si sa se plimbe in locurile unde candva a fost insusi generalul roman. Acum 65 de ani, maresalul a fost proprietarul unei vile. In prezent, aceasta este situata in oraselul Codru, langa sectorul Botanica.

Oamenii care locuiesc in vecinatate spun ca au aflat de la batrani ca maresalul ar fi cumparat vila de la un boier pe nume Cogan. Maria Negrescu a auzit de la bunica sa ca Antonescu ar fi venit de cateva ori la vila. " De fiecare data cand venea in vizita la Chisinau, generalul se oprea la conacul sau. Aici mai era o casa pentru slujitori, un grajd si o fierarie." Femeia isi mai aminteste ca «in apropriere, erau doua lacuri populate de pasari decorative, iar vila era inconjurata de copaci saditi de insusi maresalul Antonescu.»

Istoricul Iurie Colesnic a confirmat ca edificiul de pe str. Grenoble nr. 136 a apartinut lui Ion Antonescu. El ne–a mai comunicat ca, in anii 1941–42, generalul a venit la Chisinau si s–a oprit la vila sa. In prezent, vila lui Antonescu de la Chisinau nu este recunoscuta de autoritati ca obiect de importanta istorica si nu este inclusa in registrul de stat al monumentelor.

Maria Rudoi, o vecina de 63 de ani, spune ca, in 1972, imobilul a trecut in proprietatea societatii stiintifice de producere Vierul, actualul Institut al Viei si Vinului. «Veneau tineri la lucru din toata Moldova si erau cazati la vila. Mai tarziu, conacul a fost transformat in camin pentru tineret, ca mai apoi sa serveasca drept locuinte pentru familii tinere», isi aminteste femeia. «Dupa cutremurul din »77, am fost alungati din camin si am fost nevoiti sa trecem in niste baraci din vecinatate«, a mai adaugat Maria Rudoi.

Ion Gatlan locuieste in apropiere si spune ca vila a fost serios avariata dupa cutremur, iar societatea nationala Vierul a renovat cladirea si a deschis aici un sanatoriu. Acolo veneau sa se trateze atat angajatii organizatiei, cat si oameni din toata republica. «Dupa »perestroika«, cladirea a fost lasata sa se ruineze. Au fost furate materiale de constructii, mobilier, vila ajungand intr–o stare jalnica», povesteste Ion Gatlan.

Potrivit Mariei Negrescu, din cauza datoriilor acumulate, societatea " Vierul" a fost vanduta la o licitatie de stat. Actualul proprietar al vilei este omului de afaceri Anatol Grosu. Acesta a procurat vila acum 18 ani. El ne–a relatat ca edificiul a fost reconstruit in totalitate, peretii au fost fortificati cu armatura solida, iar constructorii nu s–au abatut prea mult de la proiectul initial. Ei au facut schimbari neesentiale in interiorul vilei. Acum, pe teritoriul acesteia se afla doua case, ambele cu doua etaje, una mare, iar alta mai mica, in care se presupune ca ar fi locuit slujitorii lui Antonescu. Conacul propriu–zis cuprinde circa 20 de odai cu dimensiuni diferite, are doua intrari si un beci mare la parter. Anterior, casa a fost dotata cu un ascensor care se utiliza pentru transportarea bucatelor de la un etaj la altul.

L–am intrebat pe Anatol Grosu de ce, timp de noua ani, reconstructia vilei nu a fost finisata. Businessmanul a raspuns ca, la inceput, avea alte planuri si ca vila a fost o investitie pe termen lung, reconstructia careia necesita foarte multi bani. "Din start intentionam sa transform vila in resedinta firmei pe care o conduc. Aici urma sa avem birouri pentru angajatii firmei, de asemenea sa primim oaspeti din strainatate", ne–a comunicat Anatol Grosu.

In opinia lui, Ion Antonescu a fost o personalitate politica controversata. Desi afirma ca are o pozitie neutra fata de maresal, ideea de a deschide un muzeu a lui Ion Antonescu i se pare atractiva. "Ar fi interesant, numai nu stiu de unde as putea face rost de lucrurile personale ale maresalului. As atrage mai multi turisti in felul acesta", a opinat proprietarul.

Anatol Grosu intentioneaza sa inaugureze un hotel si un restaurant pe teritoriul fostei vile, iar lucrarile vor incepe imediat dupa sarbatorile de Paste.

Doina Munteanu,
studenta, Scoala Superioara de Jurnalism