Noi cautam bani, pasapoarte pentru strainatate, un loc de munca in Italia, vesminte si bijuterii, ei, insa, nu–si doresc decat sa fie auziti. Noi suntem fericiti doar in ziua cand ne luam salariul sau banii trimisi de rudele plecate peste hotare, ei — doar atunci cand le vorbim...

La prima vedere, Alexandru este un tanar obisnuit. Cei care nu–l cunosc, nici nu presupun ca acesta poarta aparat auditiv si cu greu rosteste sunete. S–a nascut sanatos, dar soarta, fara sa–l intrebe, i–a harazit alt destin. La doar doi anisori, a fost rapus de o raceala cumplita. Datorita neglijentei medicilor, care i–au administrat medicamente prea puternice pentru varsta lui, copilul si–a pierdut auzul. Pentru ca micutul nu scotea nici un sunet, parintii au decis sa–l inscrie la o scoala speciala. La varsta cand semenii lui erau obsedati de internet, filme si jocuri, Alexandru invata cate o litera din alfabet. Chiar si in prezent, matur fiind, continua sa repete alfabetul. Daca nu l–ar repeta, zice el, nu ar mai putea comunica cu cei din jur.

Lumina unui bec pe post de desteptator

Cum ar fi daca ne–am acoperi cu mainile ambele urechi in asa fel incat sa nu mai auzim nimic? Banuiesc ca sentimentul de panica ne–ar cuprinde imediat, deoarece am intelege ca, pur si simplu, nu putem comunica cu lumea din preajma. Singurul avantaj al unui astfel de experiment ar fi ca astfel, poate, am descoperi ca exista si alte moduri in care ne putem trezi dimineata. Atunci cand nu exista cineva care sa–l trezeasca, Alexandru apeleaza la un desteptator special. Soneria acestuia este conectata printr–un fir la lampa electrica din camera. In momentul in care porneste alarma desteptatorului, lumina se aprinde. La fel, ne spune Alexandru, e si in cazul soneriei de la usa.

Alexandru se considera un norocos. Norocul lui sunt parintii care i–au vorbit in permanenta. "Niciodata nu au gesticulat, cel mai mult si–au dorit sa vorbesc frumos, de aceea m–au indrumat sa comunic cu fiecare om pe care il intalnesc, indiferent daca o fac bine, sau rau, important imi ziceau ei e sa nu tac."

A fost nevoit sa invete limbajul gesturilor, pentru ca foarte multi dintre colegii lui de scoala nu auzeau nimic si nici nu stiau sa vorbeasca. "Cel mai rau e atunci cand persoana "vorbeste" prin gesturi si nu poate scoate niciun sunet. In felul acesta pierde vocabularul, ca intr–un final sa inceteze sa mai vorbeasca."

"Buzele" oglinda sufletului

Cand comunica cu oamenii, Alexandru nu–i priveste in ochi. Pentru el, nu ochii "mint", ci buzele. Atunci cand urmareste miscarea lor, isi da seama daca persoana care ii vorbeste spune adevarul sau nu. "Inteleg totul, citind dupa buze." Chiar si in timpul orelor de studii. In acest an, Alexandru a fost admis la facultate, iar acest fapt ii va permite sa–si realizeze visul de a se simti liber in societate. A ales contabilitatea, pentru ca, zice el, nu implica o comunicare prea frecventa cu oamenii. "Tot ce ti se cere, e sa cunosti foarte bine formulele matematice, ca mai apoi sa le utilizezi."

Zilnic poti auzi studenti nemultumiti de volumul mare de cunostinte pe care sunt nevoiti sa il insuseasca in timpul si dupa ore. Dar cum ar fi daca la fiecare lectie, acestia ar merge cu reportofonul pentru a inregistra spusele profesorilor, ca mai apoi, acasa, cineva dintre rude sa transcrie textul pe foaie. Alexandru s–a obisnuit sa lucreze de zece ori mai mult pentru a obtine anumite rezultate. Cel mai greu, la facultate, au fost primele doua luni, cand colegii si profesorii vorbeau prea repede, iar de multe ori ii intorceau si spatele.

"I–am rugat sa–mi vorbeasca in fata pentru a deslusi macar ceva din tot ce incercau sa–mi comunice." La lectii nu scrie nimic. Daca nu inregistreaza cele spuse de profesor, atunci se concentreaza asupra buzelor, pentru "a descifra" cele spuse de ei. "Atunci cand incercam sa scriu, eram nevoit sa stau cu capul plecat, din care cauza nu intelegeam nimic. Concluzia mea a fost ca trebuie sa ma concentrez asupra celor spuse de profesor."

Cand are timp liber, Alexandru citeste in glas pentru ca, zice el, vrea sa–si antreneze si sa–si dezvolte vorbirea. Atunci cand am incercat sa–i explic ca uneori cuvantul jigneste, nu m–a inteles. Pentru el cuvantul este puntea de legatura dintre doi oameni, nicidecum o unealta pentru a jigni si injosi pe cineva. Pentru el cuvantul inseamna libertate.

"Tinerilor hipoacuzici cel mai greu le este atunci cand trebuie sa mearga la facultate, unde, deseori, se ciocnesc de indiferenta profesorilor", ne spune Tatiana Grecu, managerul Centrului de Servicii pentru Studentii cu Disabilitati.

"In fiecare zi, acestia sunt expusi la tot felul de riscuri. Spre exemplu, atunci cand traverseaza strada si nu aud claxonul masinii, pot ajunge victime ale accidentelor rutiere."

Tatiana ne–a spus ca pericolul cel mai mare la care sunt expusi tinerii cu disabilitati este indiferenta societatii. La acest capitol mai avem de lucru.

Potrivit medicului Gheorghe Postaru, cauzele hipoacuziei sunt diverse: de la zgomotul excesiv din intreprinderi sau de la locul de trai, pana la muzica data la maximum in discoteci. In cele mai dese cazuri, insa, hipoacuzia apare in urma complicatiilor unor maladii infectioase, mai cu seama a cazurilor de meningita, scarlatina, rujeola sau parotidita epidemica. "Aceste boli infectioase provoaca inflamarea urechii, de aceea tratarea acestora la timp ar fi si o masura de prevenire a surditatii si hipoacuziei (atunci cand bolnavul aude slab). Daca, in timpul sarcinii, mama sufera de unele boli si primeste medicamente cu efect opotoxic, copilul poate sa se nasca cu semne de surditate innascuta."

Potrivit medicului Postaru, tratarea la timp a bolilor infectioase, calirea organismului si obisnuirea acestuia cu oscilatiile termice din jurul nostru sunt cele mai simple metode de prevenire a hipoacuziei.

Fiecare a cincea persoana cu deficienta in auz este somera

La 1 ianuarie 2006, Asociatia Surzilor din R. Moldova avea 3 553 de membri inregistrati, toti — suferind din cauza deficientei de auz si grai. Din ei, fiecare al saptelea este invalid, iar fiecare al doilea pensionar de varsta. Din numarul persoanelor apte de munca, 40–60% sunt someri.

Daca e sa credem datelor oferite de Asociatie, Alexandru a avut noroc, deoarece in cele mai dese cazuri, absolventii scolilor specializate pentru copii cu hipoacuzie nu isi pot continua studiile in institutiile de invatamant superior. Cei care absolvesc o scoala profesionala tehnica, insusind meseria de cizmar, cusatoreasa sau frizer, dupa examene, de cele mai dese ori, devin someri. Analiza indicilor morbiditatii persoanelor cu deficiente de auz demonstreaza ca circa 65% dintre ei sufera de una sau mai multe maladii concomitent. Indicii morbiditatii sunt mai inalti la persoanele din localitatile rurale, unde accesul la asistenta medicala este mai redus, iar pensiile sunt mai joase. Una dintre cele mai stringente probleme din viata lor este asigurarea cu spatiu locativ. In caminele din Chisinau locuiesc 16% din membrii Filialei Asociatiei municipale. Majoritatea dintre ei sunt pensionari sau someri, din care cauza au datorii la serviciile comunale, acumulate pe parcursul mai multor ani. Potrivit reprezentantilor Asociatiei, avand un handicap specific — surditate, persoanele cu deficiente de auz nu au acces la informatie, la teatru, cinema, radio, fapt care le face viata si mai sumbra. In R. Moldova nu exista centre care ar dispune de utilaj auditiv pentru surzi, asigurate cu translatori mimico–gestuali.

Diana RAILEANU, Nina NECULCE

Articol realizat in cadrul proiectului "Stabilirea unor parteneriate eficiente pentru îmbunătăţirea serviciilor sociale locale", implementat de Asociaţia Presei Independente (API) cu suportul financiar al Secţiei DFID a Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Republica Moldova