*MAICILE DE LA MANASTIREA FRUMOASA

Din 15 pana in 28 august, la manastirea Frumoasa, s–a desfasurat o scoala de vara "Arta pictarii icoanelor pe sticla si floristica". 25 copii din satele Raciula, Harbovat, Harjauca, Bravicea si Frumoasa au invatat sa picteze si sa faca buchete din flori de camp. Maicile Benedicta, Andreea, Maria, Eustafia le–au oferit masa, cazare, dar si dragoste crestineasca. Aceste alese Mirese ale Domnului cantau cu voci angelice:"Miluieste–ma Dumnezeule dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor tale, sterge faradelegea mea". Pe 28 august, de Adormirea Maicii Domnului, copiii au participat la targul organizat in preajma manastirii. Buchetele de flori si icoanele pictate au fost expuse pe standuri chiar la deschiderea targului. Atatea fete de copii fericiti au vazut cei care au ochi sa vaza! Ideea organizarii scolii de vara, a targului mesterilor populari de la Frumoasa apartine doamnelor Svetlana Lazar, Varvara Buzila si Rodica Saratean.

* DRAMA LUI VASILICA

Un american de la Corpul Pacii, care face voluntariat in raionul Orhei, imi povesteste istoria unui copil si ma roaga sa o public pe prima pagina. Vasilica S. e foarte bun la scoala. Profesoara a decis sa–l trimita in vacanta la o tabara de odihna. Trebuia sa ceara acordul parintilor. Dar, mama fiind plecata in Spania, a venit sa discute cu tatal baiatului. Acesta era beat si striga in gura mare ca nu permite copilului nici sa iasa din curte. "Negocierile" au esuat, iar invatatoarea pleca intristata. Mergea cu cetateanul strain si discutau despre soarta copiilor lasati in grija rudelor sau batranilor de catre parintii plecati in lumea mare. Nu au observat cand, de dupa colt, a aparut Vasilica care, stergandu–si lacrimile de pe fetisoara arsa de soare, a spus "Doamna Lidia, veniti, va rog, maine dezdedimineata, pe la sapte. Atunci tata nu e beat, iar cand nu bea e tare bun si o sa–mi dea voie sa plec la tabara. Va rog, veniti dezdedimineata, maine..."

*CASE FARA STAPAN

Vecinii nostri, in sfarsit, s–au inteles sa curate fantana lui mos Luca. Privesc si ma minunez cum niste oameni, la o adica, renuntand la toate supararile, lasand grijile proprii, infruntand arsita, fac lucruri mari. Necazul lor vine din alta parte: nu prea are cine participa la claca. Cei mai tineri sunt plecati la munci. "Ei, daca nu ar fi banii lor, trimisi prin "calauza", la risc, sau prin "Westernul Uniunea lor", ce ne–am face? Prapad ar fi din pamantul nostru", spune mos Timofte, morarul. Tot de la el aflu ca la Duruitoarea Noua 110 case au lacate ruginite de asteptare. Unele au ramas definitiv fara stapan, altele — au pe cineva, dar stapanii vin foarte rar, poate o data in an...110 case fara viata...

*VICTORIA

Victorita Branza e din Malaiesti. Are 7 anisori si e ruda prin alianta cu noi. In iarna, i–am promis ca o voi invita la oras. Iata ca avem in casa un copil–minune! Seara, cand mergem sa cumparam inghetata, bucuroasa, fetita imi spune, ca din senin: "Aurel Scobioala da cate o mie de lei copiilor care invata bine si ne–a adus carti multe!". O intreb: "Dar de ce face dl Scobioala acest gest?" "Pentru ca el e om bun si iubeste satul... Si Aurel Ciocanu ne–a adus carti..." . Vreau sa–i mai fac o bucurie si o invitam impreuna cu Sebastian la McDonald "s. Copila se uita curioasa la tot ce i–am pus pe tava. "Ce fel de mancare mai e si asta? Nu–mi place." Noi cu Seby privim nedumeriti. "Dar ce fel de bucate iti plac tie, Victorita?"– o intreb. "De la noi de acasa, cartoafe cu ceapa prajita, mamaliguta cu fripturica, cate un ousor, tu ai mancat vreodata zama cu smantana?"

*CONTROVERSELE TATIANEI POPA

Am intalnit–o pe 23 august la manastirea Raciula. Tatiana este directoarea muzeului "Casa parinteasca" din Palanca, raionul Calarasi. In 1949, parintii ei au fost deportati in Siberia. Atunci i–au deposedat de casa, de tot ce adunasera de–a lungul vietii. Cu eforturi supraomenesti, Tatiana si–a redobandit casa parinteasca pe care comunistii o transformasera in soviet satesc. Pentru a ocroti memoria parintilor, a facut un muzeu. Intreaga viata a muncit intru binele oamenilor. O cunoaste mai toata Moldova, o sufletista, o luptatoare pentru cauza romanismului! Pe 23 august Tatiana era la o rascruce. A doua zi, era invitata la presedintie pentru a i se inmana prima distinctie in viata ei, ordinul "Meritul civic". "Cum sa ma duc sa primesc un ordin tocmai de la cei care mi–au nenorocit parintii? Dar, pe de alta parte, ma gandesc ca e o recunostinta pentru intreaga mea viata, pentru tot ce am reusit sa fac, promovand spiritul neamului meu? Ce paradoxala situatie, ce lectii iti serveste viata! Atatia ani au trecut si nimeni, nici o data, nu si–a amintit de mine"...