De curand am vizitat ceea ce este considerat mandria unei tari, adica muzeele. Muzeele din Chisinau ne fac imaginea, acolo merg in primul rand turistii straini. Am privit aceste institutii cu ochii lor si m–am intristat. Nu e vorba de bogatia placuta a exponatelor si a vestigiilor care ne amintesc despre faptul ca poporul roman are o istorie nemaipomenit de frumoasa si de tragica. E vorba de tristul peisaj care arata grija statului fata de aceste muzee...

Pe str. 31 august, in inima orasului Chisinau se afla unul dintre cele mai mari, nu doar ca spatiu, ci si ca valoare, muzee de la noi, adica Muzeul National de Istorie a Moldovei.

Acesta s–a constituit in anul 1938. Acest imobil este monument istoric si de arhitectura din secolul al XIX–lea.

In fondul muzeului sunt depozitate circa 300 000 de piese, provenind din activitatea de cercetare, din achizitii si donatii. Mai sunt si colectii bogate de documente ce vizeaza diverse evenimente politice, sociale si culturale, viata unor personalitati marcante, perioada regimului comunist, inclusiv represiunile din anii 1940– 1949. Un loc distinct in arhive il ocupa actele ce fac cronica primului deceniu de independenta a R. Moldova. Si toate acestea le puteti vedea, luand un bilet de doar 2 lei! Dar daca sunteti elev sau student, atunci nu veti investi mai mult de un leu in aceasta vizita. Pare ridicol in situatia in care preturile la orice au luat–o razna in Moldova. Dar omenii, sa stiti ca nu se duc acolo unde se ofera multe cunostinte la un pret foarte mic. Natalia Popovici, sefa Sectiei relatii cu publicul din cadrul acestui muzeu, mi–a zis ca lucreaza de 8 ani acolo si ca vizitatorii fideli ai acestei institutii sunt de regula oamenii de arta si liceenii, studentii sunt tot mai putini. Concluzia care vine in acest context — de aceste valori nu se mai intereseaza oamenii, de muzee nu prea are nevoie nimeni azi.

Tinerii fug de muzee, dar nu din cauza exponatelor

Vizitand muzeele noastre, am simtit ca sufla vantul. Ma refer la lucratori si la specialisti. Tinerii care absolvesc institutiile superioare de invatamant, specializati in istorie, arheologie, nu doar ca nu vin in vizite de studii, dar nu accepta nici sa se angajeze aici. Unii mai curajosi se angajeaza, dar in curand se retrag si ei. Nu ca s–ar teme de exponatele istorice, de imaginea razboaielor sau a pieselor preistorice. Pur si simplu, nu pot exista din salariul mizer pe care il primeste un muzeograf. Astfel, spun angajatii muzeelor, tinerii vin, acumuleaza ceva experienta si pe urma o iau drept spre tarile europene, unde nu se mai folosesc de diploma lor de studii, nu mai fac cercetari stiintifice, nu mai ingrijesc exponate istorice, dar spala vreun batran si isi fac de paine.

O situatie putin mai buna la capitolul vizitatori am sesizat–o la Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala. La usa m–a intampinat o doamna in varsta. Privea cu nesat orice vizitator si il intalnea cu o satisfactie nemaipomenita. Maria Buralaca lucreaza deja de 20 de ani la acest muzeu, vinde bilete si tot ea face bilantul vizitatorilor. "In jumatate de an am avut 31 354 de vizitatori dintre care 1392 sunt turisti straini. Cand pleaca, ii intreb mereu ce parere au si ei imi raspund ca suntem un popor cu traditii exceptionale si ca nu au mai vazut niciodata asemenea frumuseti... Pacat ca nu vad asta si cetatenii nostri", a remarcat cu tristete doamna Maria.

Aceleasi ganduri le–a impartasit si Silvia Saranuta, o colaboratoare a acestui muzeu care munceste aici de peste 40 de ani. Ea a participat la elaborarea a zeci de expozitii, brosuri tematice si a devenit muzeograf emerit a R. Moldova. Pentru tot acest efort se pare ca e rasplatita cu un salariu de 300 de lei si cu o pensie si mai mizerabila: "Lurez aici practic de la inceput si nu imi vad viata fara acest muzeu. Daca am pleca noi, cine ar ramane ? Caci acest muzeu, are numai o generatie,adica noi pensionarii, ca tineri nu prea avem ... Sunt atatea probleme, incat nici nu mai vreau, nu mai am putere sa vorbesc despre ele. Muzeul supravietuieste din ceea ce ne aloca Ministerul Culturii si din banii care vin din vinderea biletelor..."

Muzeul National de Etnografie si Istorie Nationala, cel mai vechi din R. Moldova, poseda peste 125 000 de piese de o incontestabila valoare stiintifica si patrimoniala. Multe dintre ele ne–au dus faima in diferite tari ale Europei, Americii, Asiei si Africii.

Cel mai trist tablou, la Muzeul de Arte Plastice

Una dintre cele mai grave situatii este totusi la Muzeul National de Arte Plastice, situat pe str. 31 August. E chiar in Centru, dar mii de oameni trec zilnic pe langa usa acestuia, fara sa ii treaca pragul. Paulina Grindea, responsabila de relatii cu publicul, cauta vreo indreptatire pentru nevizitatori: "Multi nici nu stiu ca aici e muzeu, altii cred ca aici e cafenea, sau ca e pur si simplu o cladire parasita... Dar de unde sa stie lumea, daca noi nu avem macar, o inscriptie normala afisata, (as vrea sa remarc ca intrarea in muzeul dat e prin spate, si ca cea oficiala se afla in reparatie, pe o perioada nelimitata). Am pus in discutie problema aceasta de atatea ori, dar nu s–a rezolvat nimic. "

M–am interesat la toate muzeele daca se ocupa cineva de promovarea imaginii acestor institutii. "Sunt cateva posturi de radio sau ziare care mai publica sau difuzeaza cate ceva, dar asta e mult prea putin, si practic nu ne ajuta cu nimic..."

Liuba Maxim, pentru Ziarul de Garda