Aneta Grosu

Acum cateva zile, niste cititori cuminti ne–au pasit pragul redactiei, rugandu–ne sa incercam cumva a face lumina asupra unei teme mai putin discutate, deocamdata, in presa si in societatea de la noi. Pentru ca erau de o varsta inaintata, pentru ca, recunosteau chiar ei, nu aveau garantii ca vor ajunge in viata pana in 2009, vizitatorii nostri s–au declarat nerabdatori sa afle ce va fi sau ce se va intampla cu noi toti pana atunci. Oaspetii nostri nu–si doreau o poveste cu elemente de idila. Ei insistau sa afle niste raspunsuri exacte la intrebarile lor. Cum va evolua pana atunci viata politica, prabusita intr–o acalmie demna de a deveni subiect al unor studii neuropsihiatrice? Ce se va intampla cu sistemul nostru osos si cu coloanele noastre vertebrale, supuse astazi unor presiuni greu de imaginat? Cati dinti s–ar putea sa ne mai ramana prin gura pana atunci, in conditiile de avitaminoza si subalimentare, provocate de gaurile de ozon, de inundatii, seceta si aviara? Cati copii isi vor uita definitiv parintii, plecati la munca prin familii italiene sau cate moldovence vor mai fi descoperite in stare de putrefactie prin muntii Balcani, fugind clandestin din Moldova in oricare alta tara a lumii?

Adunate impreuna, aceste intrebari dificile pareau, pentru oaspetele nostru american, tanarul Colin Venettis, o provocare organizata special de cineva pentru a ne demoraliza. Colin e de doua saptamani in Moldova si nu are de unde sti ca intrebarile oaspetilor nostri nu sunt trimise de pe alta planeta.

Noi, cei de aici, le–am luat in serios si am zis ca ar fi interesant sa cautam niste raspunsuri, chiar daca deloc simpla aceasta sarcina. Deci, intr–o zi obisnuita, Colin si Irina au plecat la doctor, sa afle ce se va intampla cu sanatatea cetatenilor catre anul 2009. Dupa ce au deschis zeci de usi, de la mai multe institutii medicale, Colin si Irina au reusit sa afle cateva raspunsuri la intrebarea cititorilor (cititi pagina 2). Ce–i drept, dupa acea escapada, oaspetele nostru din America a mai adunat cateva nedumeriri la bagajul sau de voluntar in R. Moldova. El ar vrea sa inteleaga, cel putin pana la sfarsitul misiunii sale, din ce cauza cetatenii de aici se tem sa vorbeasca deschis cu ziaristii. De ce medicii trebuie sa–i trimita pe ziaristi la sefii de spitale, pentru a obtine o permisiune de dialog? Oricum, misiunea colegilor nostri a reusit, astfel incat, in ajunul sarbatorii lucratorilor medicali, ocazie buna pentru a adresa felicitari tuturor celor care nu obosesc, zi de zi, sa imbrace halate albe, am aflat ca, pana in 2009, sanatatea va continua sa degradeze, vom suferi din cauza hepatitelor, stresul si bolile de nervi se vor acutiza din ce in ce mai mult si ca, pe noi toti, ne paste pericolul miopiei. Medicii oftalmologi spun ca fiecare dintre noi ar putea purta ochelari. Speram ca nu de cai.