«Mai grav decat revolutia
este ceasul cand revolutia
s–a consumat»

Interviu cu Dan Nicu,
elev in clasa a XII–a la Liceul teoretic roman–englez "Ion Creanga", membru al colegiului de redactie a revistei "Clipa Siderala"

— Esti nascut in 1989, anul care a marcat inceputul perioadei de renastere nationala in Basarabia. Ce ti–au vorbit parintii tai despre anul in care te–ai nascut?

— Parintii si bunicii mei au trait cu inima toate marile evenimente ale acestui an, culminand cu 27 august, ziua in care, la Chisinau, a avut loc Marea Adunare Nationala, "Ora astrala a neamului", dupa cum era numit acest eveniment in presa vremii. Atunci romanii din Basarabia au cerut si au obtinut restabilirea statutului de limba de stat pentru limba romana, cat si revenirea ei la alfabetul latin. Totodata, 1989 este anul Revolutiei din Romania. Este un an cu multiple semnificatii pentru poporul nostru. Pot spune ca sunt, intr–un fel, mandru ca m–am nascut in 1989.

— Care a fost primul cuvant rostit de tine?

— Este o intrebare la care nu pot da decat un singur raspuns, acelasi pentru toti copiii. Primul cuvant pe care l–am spus a fost mama.

— De ce te pasioneaza lumea cuvintelor care, deseori, este amagitoare, rea, vulgara, ofensatoare?

— Fiinta umana are inscriptionat in gene licarul ratiunii care ne deosebeste de celelalte fiinte vii de pe Pamant. Ratiunea se manifesta prin capacitatea de a gandi si de a formula cuvinte. Intregul univers interior al mintii umane este format din notiuni care pot fi exprimate in cuvinte. Prin urmare, oamenii si–au dat intotdeauna seama de fascinatia cuvantului, atribuindu–i semnificatii sacre. Vulgaritatea, rautatea, minciuna, ofensa din cuvintele gandite, vorbite si scrise, fac parte din universul si din caracterul uman. Sunt notiuni definitorii pentru noi si poate ca fara ele nu am mai putea exista in starea noastra actuala. De aceea, trebuie sa ne asumam si aceste trasaturi si sa actionam in cunostinta de cauza. Eu, insa, gasesc si altceva in cuvinte. Citind, analizand, jucandu–ne, daca pot spune asa, cu notiunile ce ne inconjoara, putem ajunge la o conditie superioara a fiintei noastre. In acest context, cred ca experientele lui Mircea Eliade din anii adolescentei sale sunt un exemplu de autoperfectionare si dezvoltare prin intermediul lumii cuvintelor.

— Daca ai fi fost din generatia anilor '70, ce ai fi facut tu in 1989?

— Acelasi lucru pe care l–au facut sute de mii de alti romani moldoveni, adica participarea activa la manifestatiile desfasurate in favoarea Adevarului care timp de cincizeci de ani fusese anihilat aici, intre Prut si Nistru. In plus, cred ca as fi incercat sa depasesc stereotipurile si reprezentarile eronate care mi–ar fi fost inoculate in perioada sovietica, si sa iau niste lectii de demnitate. As fi incercat sa ma schimb la nivel psihologic, sa–mi asum noua conditie si sa–mi dezvolt o gandire libera, potrivita cu noile realitati.

— Cum crezi, ce s–a intamplat cu luptatorii din Moldova?

— Din pacate, traim intr–o lume injusta, plina de nedreptate. Cea mai mare parte a luptatorilor de la 1989 au devenit victime ale regimurilor neocomuniste de dupa 1991, cand fosta nomenclatura sovietica rebotezata in "democrati" a reusit sa acapareze baza economica a tarii, s–o distruga, iar apoi sa–i acuze de inrautatirea situatiei pe cei care in 1989 au luptat pentru libertate si democratie. Astfel, luptatorii din 1989 au ajuns in scurt timp subiecte ale dezaprobarii generale, fiind supusi unor replici de genul "Ati vrut limba? Ati vrut alfabet?" Asta, fara indoiala, i–a distrus psihologic pe multi dintre ei. Altii au fost nevoiti sa plece peste hotare, pentru ca aici nu puteau supravietui. Si, in sfarsit, au existat (si mai exista) persoane care au pactizat cu reprezentantii vechii si noii nomenclaturi, schimbandu–si radical opiniile si abandonand, de dragul unor beneficii materiale sau de alt ordin, idealurile pe care le impartasisera.

— "Mai grav decat revolutia este ceasul cand revolutia s–a consumat", scria Mircea Eliade. Neindoielnic, avea dreptate. Sa fie de vina lipsa lecturilor in cazul incapacitatii "revolutionarilor" de la noi de a duce la bun sfarsit o lupta?

— In momentul in care ne–am proclamat independenta, putini dintre noii lideri de la Chisinau erau intr–adevar pregatiti sa faca fata problemelor cu care ne confruntam in interior, cat si provocarilor care veneau din partea fostei metropole. Este foarte greu sa dau un raspuns clar la aceasta intrebare. Lipsa de curaj, tentatiile noii puteri, duplicitatea si lipsa de perspicacitate a unei parti a noilor politicieni basarabeni, combinata cu o anumita ezitare a celor de la Bucuresti, a condus la ratarea ocaziei de a lichida consecintele Pactului Ribbentrop–Molotov pentru noi, romanii de pe ambele maluri ale Prutului, adica revenirea teritoriului R. Moldova in cadrul hotarelor Romaniei.

— Generatia noastra discuta frecvent despre implicatiile Securitatii in manipularea miscarii de eliberare nationala din Basarabia. Generatia ta discuta despre astfel de fenomene?

— Nu cred ca pot da un raspuns categoric. Tot ce stiu e ca tinerii din R. Moldova sunt astazi prea preocupati de problema existentei personale ca sa–i mai intereseze asa ceva. E un lucru logic, daca ne gandim ca pentru orice om necesitatile individuale primeaza. Exista persoane, din generatia mea, cu care discut aceste chestiuni, dar in acelasi timp stiu ca noi, cei care ne gandim la aceste lucruri, suntem o minoritate. Insa, probabil, in toate perioadele istorice a fost asa. Cu trecerea timpului, ne vom maturiza si vom constientiza anumite lucruri. Implicarea Securitatii in manipularea miscarii de eliberare nationala din Basarabia este o problema spinoasa care, fireste, ne va da inca multe batai si dureri de cap.

— Drepturile si libertatile omului sunt o tema aproape ca moderna, dezbatuta frecvent in mass–media de la noi. Esti un om liber? Gandesti liber? Iti poti exprima liber convingerile? Esti sau nu influentat de autocenzura? Apropo, cand si cum apare autocenzura?

— Respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului este cel mai important element al unui regim democratic. Cred in democratie si nu pot tolera sa mi se indice "de sus" ce fel de convingeri sa adopt sau cum sa gandesc. Ma consider un om liber, deoarece am invatat sa–mi formez in mod independent opiniile in temeiul observatiilor personale, chiar daca se intampla ca parerile mele sa fie incorecte. Aceasta capacitate este, cel putin asta cred eu, piatra de temelie a unei gandiri libere. Cand mi se demonstreaza cu argumente ca nu am dreptate, recunosc acest lucru. Desigur, nu–mi pot forma o convingere justa daca nu analizez un eveniment sau o personalitate din mai multe puncte de vedere, uneori total contradictorii. In acest scop, ma documentez inainte de a–mi formula vreo concluzie. De obicei, imi exprim liber opiniile.

Cat priveste autocenzura... Cred ca doar fiecare in parte poate determina si califica aceasta stare. Daca un jurnalist din R. Moldova, bunaoara, nu are curajul sa–si expuna propria parere, care poate sa nu convina autoritatilor, atunci el alege sa se autocenzureze pentru a–si face un adapost in care s–ar ascunde de eventualele represiuni din partea guvernantilor. De asemenea, autocenzura se poate manifesta in urma intentiilor jurnalistului de a "placea" unor persoane sus–puse. Dar mai exista o forma de autocenzura, poate cea mai "benefica", daca putem formula astfel. Este vorba de autocenzura decentei. Aceasta se manifesta atunci cand un ziarist sau un lider de opinie considera indecent sa insulte persoane sau grupuri de persoane prin ceea ce scrie. In esenta, cred ca este vorba de prevederile codului deontologic.

— Scrii in revista CLIPA SIDERALA ca basarabenii ar fi "copiii vitregi ai istoriei". Cand ai simtit tu aceasta vitregie si cum sesizezi pe propria–ti piele efectele ei?

— Cred ca am inceput sa constientizez acest lucru in decursul anului trecut, dar si pe parcursul acestui an. Mi–am dat seama ca, in ciuda consensului national, in privinta integrarii europene, societatea moldoveneasca nu avanseaza deloc in domeniul implementarii mecanismelor democratice. Presa nu este mai libera, ba dimpotriva, presiunile asupra ei devin tot mai intense. In acest an, Moldova a fost caracterizata ca o tara cu presa nelibera, pentru prima data dupa proclamarea independentei. In ultimul timp ia amploare o noua campanie de "moldovenizare" fortata, scopul careia este eliminarea pentru totdeauna a cuvantului "roman" din vocabularul nostru. Situatia actuala nu este de invidiat, si totusi toata lumea tace. Toti sunt multumiti si accepta intr–un mod sau altul umilintele tot mai flagrante la care ne supune guvernarea. Imi pun deseori intrebarea: oare pana unde se va ajunge? Am senzatia ca daca maine s–ar proclama trecerea la alfabetul chirilic sau s–ar interzice tricolorul, nu prea multi ar manifesta revolta in legatura cu acest fapt. Totodata, e greu de constatat cu siguranta ce fel de stari de spirit domina in randurile noastre. Suntem demoralizati si derutati, nu stim in ce parte s–o apucam. E un fel de cerc vicios. Basarabia a trecut intotdeauna, de la 1812 incoace, prin cercuri vicioase de care nu ne putem elibera nici astazi. Chiar daca exista si semnale pozitive, cum ar fi actiunile de protest ale colegilor nostri de la Liceul teoretic roman–francez "Gheorghe Asachi".

— Divergentele de opinii pe care le ai, banuiesc, cu unii profesori sau cu unii dintre colegii tai, cum se manifesta?

— Deseori am divergente de opinii cu unii profesori sau colegi. Rareori aceste dezacorduri vizeaza chestiunile de istorie si politica. Desigur, incerc sa–mi expun punctul de vedere si sa ascult cu atentie parerea opusa. Cred ca intr–o discutie in contradictoriu esential este respectul reciproc. O persoana nu poate fi desconsiderata doar pentru ideile pe care le are, chiar daca aceste idei pot fi, uneori, aberante. Divergentele de opinii sunt un fenomen indispensabil evolutiei. In lipsa lor am stagna. Sunt cazuri cand nu reusesc sa–mi conving interlocutorul de justetea afirmatiilor mele. Este un domeniu asupra caruia mai trebuie sa lucrez.

— Reducerea orelor de istorie a romanilor si de limba romana este o actiune care urmareste…

— ... reducerea vigilentei si a capacitatii de rezistenta a tinerei generatii in fata ofensivei ideologice a guvernarii comuniste. De altfel, sub incidenta acestei "reforme" cad si alte obiecte de studiu. In clasa a douasprezecea nu vom mai studia limba latina, un obiect necesar pentru cultura noastra generala. Am mai auzit ca si disciplina "Noi si Legea" urmeaza sa nu mai fie studiata in clasa a douasprezecea de liceu. In anii precedenti, din programul scolar fusese exclusa filozofia si logica. Putem concluziona ca, in R. Moldova, a fost declansata o lupta impotriva obiectelor scolare care dezvolta capacitatea elevului de a analiza realitatile din societate si de a se proteja de eventuale abuzuri. Cred ca, in lipsa acestor discipline in programele scolare, cetatenii R. Moldova vor putea fi foarte usor manipulati si dominati in continuare de catre oricine ar veni la putere.

— In cine dintre oamenii politici de la noi si din lume ai incredere?

— Din pacate, constat cu foarte multe regrete ca astazi nu avem politicieni care sa poata da o riposta pe masura abuzurilor celor de la guvernare. N–as putea spune ca sunt derutat si ca nu mai sper intr–o schimbare, doar ca se lasa prea lung asteptata aceasta schimbare. Politicieni care urmeaza sa genereze si la noi schimbarea inca urmeaza sa apara.

— Cui ii poti confesa cele mai subtile taine ale tale, daca le ai?

— De obicei, ma autoconfesez. Ma simt cel mai bine asa, imi place sa ma las in largul gandurilor mele si nu am nevoie sa vorbesc cu cineva despre tainele mele. Inca nu am cunoscut persoana care m–ar intelege pe deplin. Dar mi–ar mai apartine aceste taine in totalitate, daca le–as divulga cuiva?

— Ce ai incerca sa le spui celor circa un milion de basarabeni care, in ultimii ani, au plecat la munca peste hotare?

— Nu–i condamn pe acesti oameni. Poate ca as fi plecat si eu, in conditiile in care aici cetatenii (in special tinerii) nu prea au nici un fel de perspective. Stiu ca cei mai multi dintre persoanele plecate nu se simt bine acolo si vor sa revina acasa. Mai stiu ca majoritatea celor de o varsta cu mine vor sa plece cat mai repede de aici. Nu cred ca as indrazni sa le cer sa se intoarca. Ce sa faca aici? Sa asculte discursurile populiste si ultrademagogice ale "clasei politice"? Oricum, pe banii trimisi de ei de acolo se tine acest stat.

— Daca un strain ti–ar solicita sa faci, in 5–7 fraze, o descriere a Moldovei, ce ai sublinia in mod obligatoriu?

— I–as spune acestui strain ca Moldova dintre Prut si Nistru este un pamant frumos, locuit de o parte a poporului roman care, in ciuda tuturor urgiilor pe care istoria le–a abatut asupra noastra, a rezistat in timp, pastrandu–si limba romana, traditiile si obiceiurile aproape intacte. Oamenii din Moldova sunt blanzi si ospitalieri. De aceste calitati ale noastre s–au folosit multi. Avem cantece unice in lume si o cultura populara autentica. Pamantul nostru este cea mai mare bogatie materiala pe care o avem, de aceea suntem atat de legati de glie si parasim cu greu aceste meleaguri si suferim cand stam departe de casa.

— Cum arata un portret al generatiei tale?

— As vrea sa cred ca generatia mea s–a debarasat de prejudecatile si de complexele care fusesera cultivate in perioada sovietica. Este o generatie care, in anumite privinte, mai este ostatica generatiilor de dinaintea noastra, dar care nu intotdeauna reuseste sa mosteneasca de la cei mai in varsta capacitatile si dragostea de munca a acestora. Cred in generatia mea, cred ca avem toate sansele sa inchidem odata si pentru totdeauna ranile care inca ne slabesc, si sa avansam. Depinde doar de noi. Suntem la inceput de drum si e firesc sa fiu optimist, insa urmatorii zece–douazeci de ani vor arata daca am dreptate sau nu.

— Ce le lipseste cel mai mult tinerilor de la noi?

— Cred ca le mai lipseste increderea in propriile forte. Am observat, in repetate randuri, acest fenomen si as vrea foarte mult ca el sa dispara.

— Cum explici faptul ca tinerii cu inalte studii facute in strainatate nu au ce face in R. Moldova?

— Functiile care li se cuvin acestora, pentru care ei s–au pregatit din greu, sunt de foarte multe ori ocupate de persoane incompetente, dar care, cum se spune la noi, au pe cineva in spate. Tinerilor nostri li se inchid toate usile, ei nu–si pot pune capacitatile in miscare pentru aceasta tara si aleg sa plece peste hotare, unde munca lor este apreciata la justa ei valoare.

— Saracia si coruptia au un taram comun. Cine, totusi, este vinovat de nivelul de coruptie de la noi: cei care dau mita sau cei care o accepta?

— In egala masura sunt vinovati atat cei care dau, cat si cei care accepta mita. Probabil, este o traditie a poporului nostru inca de pe vremea fanariotilor, o traditie care trebuie eliminata. Este vinovat si statul, deoarece inca nu se iau masuri concrete pentru eradicarea coruptiei, nu se adopta legi mai aspre pentru functionarii corupti, asa cum se face acum peste Prut, in Romania. Daca nu luam noi insine aceste masuri, ele ne vor fi oricum impuse din exterior nu peste mult timp, daca pretindem ca dorim sa ne integram in Uniunea Europeana.

— Exista sau nu coruptie in invatamant?

— Coruptia este un fenomen generalizat in societatea noastra. Existand in structurile administratiei publice, ea nu poate sa nu existe si in invatamant.

— E ziua mortii lui Eminescu… Poetul Nicolae Dabija se confesa intr–un poem ca demult nu l–a visat pe Eminescu. Ti s–a intamplat sa–l vezi vreodata in vis pe marele poet?

— Mi s–a intamplat, dar mai important decat sa–l vad in vis a fost sa–i citesc publicistica si opera poetica. De altfel, publicistica eminesciana m–a impresionat si m–a determinat sa cercetez chestiunile despre care vorbeste Eminescu. Este adevarat ca opera sa este actuala, si nu stiu daca este bine sau mai putin bine. Daca societatea noastra are astazi aceleasi metehne ca si acum un secol si ceva, inseamna ca nu am prea progresat in aceasta perioada. Mihai Eminescu trebuie citit si apreciat in continuare, intrucat odata cu trecerea timpului opera sa capata noi conotatii.

— Cum ar fi posibil ca si la noi clasa politica sa tina cont de cerintele intelectualitatii?

– Intelectualitatea ar trebui sa dea dovada de coeziune, pentru ca doar astfel poate genera curente noi de opinie si revigora societatea civila. In aceste conditii, clasa politica nu va putea neglija doleantele intelectualitatii.

— Ce cariera iti doresti?

– Cred ca voi urma o facultate de jurnalistica. E ceea ce–mi doresc, deoarece constat ca in acest domeniu am cele mai multe abilitati.

— Daca ai avea posibilitatea sa faci un bine astazi, care ar fi acesta? Pe cine si cum ai ajuta?

— As face o donatie de carte unei biblioteci scolare din vreun sat. Stiu ca, in scolile din provincie, exista foarte putine carti de literatura artistica in limba romana cu alfabet latin, si consider ca este regretabil acest fapt, la saptesprezece ani distanta de la revenirea la alfabetul latin.

— Iti multumim pentru interviu.

Un interviu de A.G.