La 1 iunie, de ziua Inaltarii Domnului, Ziua Eroilor, la romani, va avea loc inaugurarea Cimitirului Romanesc de Onoare de la Tiganca.

Potrivit unui comunicat de presa al Ambasadei Romaniei la Chisinau, din delegatia oficiala romana, care va participa la ceremonii, vor face parte Maiestatea Sa Regele Mihai, Principele Radu de Hohenzollern–Veringen, dl Teodor Atanasiu, ministrul Apararii nationale al Romaniei, dl Sergiu Tudor Medar, consilier prezidential pentru aparare si securitate nationala, si dl Marius Balu, secretar de stat si sef al Departamentului pentru Relatii cu Parlamentul, Armonizare Legislativa si Relatii Publice.

Cronica Cimitirului romanesc de la Tiganca

"A fost o ploaie torentiala cu grindina, care a facut mult rau, astfel ca si terenul ocupat de cimitir, fiind in panta, a fost scormonit probabil de sivoaiele de apa care s–au scurs din deal, deci, acest teren trebuie neaparat sa fie consolidat fie cu piatra, fie cu un zid protector, care sa abata apele ce se scurg din ploi."

Iulie 1941, nevoia unui cimitir de campanie

In contextul cresterii pierderilor inregistrate in luptele de la Capul de Pod de langa Tiganca (4–19 iulie 1941), autoritatile militare romane au fost nevoite sa constituie "din mers" cimitire de campanie, cel mai adesea in interiorul sau in apropierea cimitirelor parohiale din localitati.

In timpul luptelor, la marginea de nord a localitatii Tiganca, a fost realizat un astfel de cimitir, in care au fost inhumati militarii cazuti pentru cucerirea Dealului Epureni si a altor obiective importante din zona.

Faptul ca dramatismul luptelor si tributul de sange ce urma sa fie platit de catre trupele romane nu a fost presupus de la bun inceput, rezulta din dimensiunile mai mult decat modeste ale acestui cimitir cu o suprafata de 700 mp.

Comparand aceste date cu prevederile "Regulamentului pentru aplicarea in timp de campanie a Legii asupra regimului mormintelor si operelor comemorative de razboi" din 1941, rezulta ca in cimitir puteau fi inhumati pana la 200 de eroi.

In fapt, pana la incheierea luptelor de la Tiganca, aici au fost inhumati peste 300 de militari, iar in urmatorii 2 ani numarul victimelor dublandu–se, astfel incat, in iulie 1943, cifra militarilor inhumati in acest cimitir de campanie ajunsese la 1 020. Eroii inhumati in Cimitirul de la Tiganca erau din regimentele 1/2 si 2/9 Vanatori de Garda, 6 Infanterie Garda, 3 Artilerie Garda, 1, 11, 12, 17, 21 si 24 Infanterie, 5 si 30 Artilerie, 3 Artilerie Grea, 8 Calarasi, 5 Pionieri, Compania 40 Anticar si Flotila 1 Vanatoare.

Cei mai multi soldati romani inhumati, din totalul celor 830 identificati cu sprijinul Serviciului Istoric al Armatei si Centrului de Studii si Pastrare a Arhivelor Militare, au apartinut regimentelor 24 Infanterie (237 militari), 12 Infanterie (184 militari), 11 Infanterie (179 militari), 1/2 Vanatori de Garda (95 militari), 6 Infanterie (72 militari), 21 Infanterie (18 militari) si 2/9 Vanatori de Garda (17 militari).

O parte dintre eroii cazuti in luptele de la Tiganca nu au fost inhumati in cimitirele din stanga Prutului, ci au fost transportati in tara si depusi in cavourile familiilor din care proveneau sau in cimitirele de onoare din garnizoanele de dislocare a unitatilor din care au facut parte.

Dinamica luptelor si cresterea de la o zi la alta a numarului pierderilor inregistrate la Capul de Pod au facut ca cei peste 1 000 de militari romani sa fie depusi in 9 gropi comune, cel mai adesea pe 2, 3 sau chiar 4 randuri suprapuse.

Pe masura ce frontul a avansat spre est, Asezamantul National "Regina Maria" pentru Cultul Eroilor a preluat ingrijirea si intretinerea cimitirelor de campanie, intre care si cel de la Tiganca. Prima descriere a acestuia este facuta la mijlocul lunii ianuarie 1942, de catre plutonierului major Mihai Vasile, delegatul Asezamantului. Din raportul pe care acesta il intocmeste la 20 ianuarie 1942 rezulta ca in "satul Epureni, pendinte de comuna Tiganca, este un cimitir de eroi format din 7 gropi comune lungi de cate 14–15 m (...). Cimitirul este situat pe izlazul satului Epureni, pe o coasta, este imprejmuit cu 2 randuri de sarma ghimpata, are cruci de lemn de brad, instalate de catre un locotenent din Regimentul 12 Dorobanti, pe care este scris numele ostasilor... Cimitirul este asezat pe o pozitie foarte frumoasa, unde poate fi amenajat definitiv".

Din aceeasi arhiva aflam si despre primele actiuni distructive inregistrate la Tiganca. Astfel, la 23 iunie 1942, locotenent–colonelul Fotescu Stefan raporta directorului general al Asezamantului ca "a fost o ploaie torentiala cu grindina, care a facut mult rau, astfel ca si terenul ocupat de cimitir, fiind in panta, a fost scormonit probabil de sivoaiele de apa care s–au scurs din deal, deci, acest teren trebuie neaparat sa fie consolidat fie cu piatra, fie cu un zid protector, care sa abata apele ce se scurg din ploi. Dealminteri, cimitirul este asezat intr–o pozitie admirabila, pe izlazul satului Epureni".

Adeseori, cand in cimitir n–au mai putut fi inhumati militari gasiti in zona, ramasitele pamantesti ale acestora au fost aduse in apropierea cimitirului de campanie de la Tiganca. Plutonierul Panait Nicolae descria o asemenea situatie constatata la 24 octombrie 1942: "in afara de cimitir, in partea de est, la 5 m. Intr–o rapa se afla un mormant cu 2 cruci, pe una dintre ele — o inscriptie, executata in creion avand textul: "Erou sublocotenent necunoscut", iar pe cealalta este sapat: "Ramasitele pamantesti, soldatul Bonteanu Craciun, Reg. 3 Art. Garda, comuna Cucuruz Vlasca".

Comandantul Regimentului 12 Dorobanti, colonelul Mavrichi Eugen s–a ocupat ca, in iulie 1943, la 2 ani de la dramaticele lupte de la Tiganca, in acest loc sa fie instalata o troita "ridicata cu contributia benevola a ofiterilor si subofiterilor Reg. 12 Dorobanti la cota 110 de pe Dealul Epureni".

O descriere mai detaliata a cimitirului apartine preotului capitan Alexandru Galea, confesorul garnizoanei Tecuci, care elaboreaza o prima schita a acestuia, precum si un plan al zonei. Din raportul intocmit aflam ca: "In cimitir s–au asezat cruci de stejar de catre Regimentul 24 Infanterie. La trei randuri de gropi, cate 10 cruci de fiecare groapa. A asezat si Reg. 12 Dorobanti, la celelalte gropi cruci de brad, multe si fara vreun criteriu. S–a facut, insa, o mare greseala: pe fiecare cruce, acest regiment a scris numele unui erou din acel regiment, astfel ca cine merge astazi acolo, poate banui ca sub anume cruce, este numitul erou, ceea ce este complet fals. Sunt singurul preot din Divizie care, din prima zi si pana la ultima, am fost acolo, avand santul de adapost chiar langa cimitir. Sa se dispuna stergerea acestor nume, pentru a nu duce in eroare familiile Eroilor, ei fiind ingropati in comun si numele lor pastrat in registru. Imprejmuirea acestui cimitir lasa foarte mult de dorit: s–a facut o imprejmuire cu sarma ghimpata, atarnata de niste bete care, rupandu–se, vitele de pe izlaz calca mormintele, ceea ce constituie o impietate".

La 16 mai 1943, preotul paroh al Bisericii "Sfanta Treime" din Tiganca a obtinut aprobarea distribuirii catre cimitirele civile din zona a crucilor din lemn, in urma inlocuirii acestora cu altele din beton. Solicitarea a fost avizata de delegatul Asezamantului National "Regina Maria" pentru Cultul Eroilor.

Terenul pe care s–a amenajat cimitirul de campanie de la Tiganca a apartinut localnicilor Mihalcea Tiron si Stefan Comarzan, ambii din comuna Tiganca. Acestia au donat, cu titlu gratuit, o suprafata de 3.150 mp comandantului Regimentului 12 Dorobanti Barlad "in scopul de a ridica pe el o troita in amintirea colonelului Niculescu, a ofiterilor si trupei cazuti in lupta". Donatia a fost transcrisa la grefa tribunalului Cahul in Registrul de transcriptiuni cu numarul 306/31 august 1942.

Reconstructia Cimitirului

Proiectul de reconstructie a Cimitirului de Onoare de la Tiganca a fost lansat pe data de 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor, cand a avut loc o ceremonie oficiala de comemorare a celor cazuti in prima luna de campanie a Armatei Romane pe Frontul de Est. Ceremonia a fost asigurata de catre o garda de onoare a Armatei R. Moldova, dovada a preocuparii celor doua state pentru cinstirea, in spiritul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949, militarilor care au cazut in timpul ultimei conflagratii mondiale.

In urma unei licitatii internationale, incheiata la 26 octombrie 2005, executarea lucrarilor a fost adjudecata de firma FPC "REVETAN" SRL din Chisinau, condusa de inginerul Ion Hanganu. Reconstructia cimitirului respecta intocmai amplasamentul initial si dimensiunile pe care acesta le–a avut la infiintarea sa, in urma cu 65 de ani.

Imprejmuirea dinspre latura de nord este realizata printr–un gard din fier forjat, cu inaltimea de 2,2 m, realizat in stilul specific asezamintelor monahale si locurilor de inhumare a eroilor.

Fundatia din beton confera trainicie acestui loc de odihna al eroilor, iar placarea cu piatra de Cosauti confera imprejmuirii maiestuozitate si grandoare.

Cele 9 gropi comune sunt delimitate de o bordura din beton armat, placata cu piatra si respectand intocmai amplasamentul lor initial.

In groapa comuna dinspre intrarea principala au fost reinhumate, la 6 mai 2006, in cadrul unei ceremonii crestine, ramasitele pamantesti care fusesera scoase de catre suvoaiele ce le–au risipit in toata valea sau au fost descoperite, in timpul sapaturilor efectuate pentru reconstructia cimitirului.

Pe laturile de est ale gropilor comune sunt amplasate 143 de insemne de capatai (cruci crestine).

Intrarea in cimitir se face printr–o poarta traditionala romaneasca, sculptata de mesterul popular Ilie Benta din Barsana, Maramures. Acesta a realizat si troita monumentala, cu inaltimea de 4,0 m, care strajuieste cimitirul din cea mai inalta parte a acestuia, ea fiind amplasata spre rasarit, asemeni altarelor din bisericile ortodoxe, ca simbol al credintei in invierea din viata de apoi. La intrare au fost dispuse cele 11 placi comemorative realizate (de catre firma SC "MARMUR ART" SRL din Slatina, jud. Olt) din granit negru de Baia Mare; fiecare dintre ele are forma unei casete paralelipipedice inclinate spre vest.

Pa laturile de N si S ale cimitirului au fost construite aleile de acces, fiecare din acestea avand cate 27 de trepte.

Doua catarge, cu inaltimea de 8 m fiecare, strajuiesc troita crestina, iar pe acestea vor fi arborate in permanenta drapelele de stat ale Romaniei si R. Moldova.

Iluminatul general al cimitirului este completat de reflectoare orientate spre placile comemorative si troita, iar crucile si gropile comune sunt puse in evidenta prin corpuri de iluminat joase. In fata fiecarei cruci a fost plantat cate un trandafir, laturile cimitirului au fost incadrate de arbusti ornamentali, iar spatiul verde a fost gazonat. Cimitirul dispune de sistem de alimentare cu apa, care va permite ca vegetatia din interiorul acestuia sa fie ingrijita si mentinuta in demnitate, pe intreaga perioada a anului. Pentru odihna si reculegerea celor ce vor ajunge in cimitir, s–au instalat bancute.