Anul 2006 a inceput cu un conflict de proportii, provocat de problema asigurarii R. Moldova cu gaze naturale. Desi Guvernul a semnat un acord temporar cu conducerea "Gazprom", este clar ca aceasta problema atarna in aer. In general, problema gazelor trebuie abordata sub mai multe aspecte: geopolitic, economic si social.

Destramarea URSS, tranzitia la relatiile de piata, au redus potentialul militar si economic al Rusiei si influenta sa pe plan mondial. Conjunctura favorabila ca urmare a cresterii preturilor la resursele energetice ofera Moscovei noi posibilitati pentru satisfacerea ambitiilor sale imperiale. Rusia detine 30% din rezervele mondiale de gaze si 10% din rezervele de petrol. Volumul extragerii gazelor si a petrolului in tarile europene se reduce din an in an. In prezent, UE importa din Rusia 25% din consumul total de gaze naturale. Se estimeaza ca peste cativa ani Rusia va asigura 50% din necesitatile europenilor. Aceasta perspectiva ofera Rusiei parghii puternice de influenta asupra vecinilor. Evenimentele din sectorul energetic al Rusiei, produse in ultimii ani (re–nationalizarea companiei "Iukos", consolidarea pachetului de actiuni ale statului in "Gazprom", procurarea "Sibnefti" de catre "Gazprom", extinderea RAO EAS in Europa de Est), au aratat ca Putin este dispus sa utilizeze din plin aceste parghii.

Un exemplu de aplicare in practica a acestei strategii este cazul Belarusiei, dar si al celorlalte tari ex–sovietice. Daca o guvernare nationala permite amplasarea armatelor rusesti pe teritoriul tarii sale, daca ofera statut special limbii ruse si comunitatilor rusofone, daca faciliteaza accesul capitalului rusesc pe piata interna, atunci aceasta tara va avea un tarif preferential la importul de gaze, comparabil celui de pe piata ruseasca. In caz contrar, tariful poate creste in formula "standardelor europene". Afirmatiile lui Lukasenko despre felul in care a negociat tariful de sub $50 pentru bielarusi, dar si cele facute de Ciubais, privind "ajutorul acordat lui Voronin la rezolvarea problemei gazelor" sunt mostre de influenta politica a "fratelui mai mare".

Solicitarile "Gazprom"–ului de a revedea pretul de import al gazelor pentru fostele republici sovietice, implicate in "revolutiile portocalii", au fost calificate de catre guvernele acestor tari drept presiuni politice exercitate de Rusia. Astfel in Declaratia comuna a presedintilor R. Moldova si Ucrainei, adresata UE, se mentioneaza: "conducerea R. Moldova califica situatia creata drept presiune extraeconomica din partea Federatiei Ruse, orientata spre schimbarea politicii Moldovei atat in problemele reglementarii transnistrene, cat si in privinta perspectivelor optiunii sale europene."

Pe de alta parte, SUA si UE afirma ca acest conflict trebuie solutionat de catre guvernele statelor "beligerante", dupa principiile economiei de piata. Mai mult decat atat, solicitarile "Gazprom"–ului de ajustare a tarifelor sunt calificate drept actiuni adecvate cerintelor inaintate fata de Rusia de diverse organizatii internationale. Bunaoara, una dintre conditiile intrarii Rusiei in OMC este eliminarea acordarii subsidiilor la formarea preturilor pentru resursele energetice.

Dupa ce Ucraina a cedat Rusiei, acceptand pretul de $230, R. Moldova a ramas singura in fata monstruosului gigant. Disputele privind oportunitatea "trecerii la relatiile de piata", "stabilirea unui tarif adecvat conjuncturii pietei" nu au nimic in comun cu economia de piata. Conform definitiei clasice, piata este locul de intalnire a cumparatorului cu vanzatorul. Pretul de piata este cel pe care vanzatorul il vrea pentru marfa sa, iar cumparatorului nu–i ramane decat sa accepte sau nu acest pret. Care sunt argumentele economice ca pretul pentru Ucraina sa fie de $230, pentru Belarus — $47, pentru Tarile Baltice — $110–120, pentru Georgia si Armenia — $110, iar pentru Moldova — $160? Raspunsul e unul simplu: pretul este determinat de realitatile politice, nu de cele economice.

Obiectiv vorbind, actuala guvernare este prima care s–a opus ambitiilor imperiale rusesti. Pana in prezent, nici un guvern — frontist, agro–socialist, aderist, komsomolist sau comunist — nu au avut nici vointa politica, nici elementara onoare pentru a proteja interesele poporului. Sectorul energetic, in general, si cel al gazelor, in particular, constituie domeniul celor mai zgomotoase cazuri de criminalitate si coruptie. Este suficient sa consultam materialele Curtii de Conturi. Pana in prezent, nici un demnitar, ministru sau manager, nu a fost pedepsit pentru crimele de proportii comise in acest domeniu. Mai mult decat atat, multi dintre acestia reprezinta si astazi interesele Rusiei in disputa cu R. Moldova.

Tabelul 1: Structura capitalului social “MoldovaGaz”
	mln MDL	% din actiuni
S.A. “Gazprom”	666,45	50%+1actiune
Guv Moldovei	470,92	35,33%
Transnistria	179,14	13,44%
altele	16,39	1,23%
Total	1 332,9	100%

Se pare ca cea mai mare greseala strategica, comisa de guvernele anterioare, este cedarea pachetului de control partii rusesti in capitalul social al societatii "MoldovaGaz" (vezi tabelul 1). In 1998, cand se privatiza "MoldovaGaz", mai multi experti, inclusiv straini, recomandau Guvernului sa nu ofere "Gazprom"–ului un control excesiv asupra transportarii si distribuirii gazelor. Greseala a fost mult mai grava si datorita faptului ca "Gazprom" a preluat controlul asupra "MoldovaGaz", avand in capitalul social o "contributie proprie", egala cu valoarea traseelor magistrale pe teritoriul R. Moldova prin care tranziteaza gazul spre Europa. Conductele au fost transmise cu generozitate de guvernantii moldoveni contra datoriilor din perioada tranzitiei salbatice. Valoarea "de piata" a acestei contributii a fost determinata de compania de buzunar "Extremum". Pe timpuri, cand am insistat ca transmiterea magistralelor in proprietatea Rusiei este o greseala, valoarea lor fiind cu cel putin $100 de milioane mai mare, mi s–a raspuns ca as dauna relatiilor "fratesti". Am incercat sa aplic si "modelul baltic", or, "Gazprom" nu detine in societatile similare din Tarile Baltice mau mult de 25%, propunand atragerea unui investitor strain, din afara Rusiei, la privatizarea "MoldovaGaz". Am fost de doua ori la Bucuresti, unde impreuna cu deputatul Ion Neagu am avut cateva intalniri private cu conducerea "Romgaz" si "Petrom". Regretabil, dar nu au fost de gasit cele $60 de milioane necesari. Nici Chisinaul nu a fost incantat de proiectul propus de mine, eliminandu–ma din grupul de lucru, pe motiv de "incompetenta" si "vederi unioniste". Insistenta "Gazprom"–ului de a acapara 75% din capitalul social al "MoldovaGaz" dezvaluie ca proiectul propus acum 7 ani, dar respins cu atata usurinta, era benefic atat pentru R. Moldova, cat si pentru Romania.

Se stie ca greselile politice nu pot fi reparate. A venit timpul sa platim pentru ele. Potrivit calculelor estimative, in 2006, R. Moldova trebuie sa plateasca de 2–2,5 ori mai mult decat in 2005. Valoarea totala a gazelor importate poate depasi jumatate de miliard de dolari, aproape un buget national anual. Paradoxal, dar impactul cresterii pretului la gaze nu afecteaza direct economia, pentru ca ponderea ei in consum este destul de mica. Totodata, efectele indirecte legate de sporirea costului energiei electrice si termice, pot afecta considerabil competitivitatea marfurilor autohtone pe piata interna si externa. Acestea vor fi costurile independentei noastre.

Tabelul 2: Cheltuielile lunare pentru consumul de gaze ale gospodariilor casnice
	Consum (m3)	$80	$110	$160
Apartamente cu incalzire centralizata	15	17	23	34
Apartamente cu incalzire autonoma	150	205	282	411
Locuinte separate	500	705	970	1410

Scumpirea gazelor va afecta mult populatia, in special, cea din spatiul rural (vezi tabelul 2). Cele mai bune prognoze arata ca o familie de la tara va trebui sa cheltuie pentru gaze peste $100 pe luna, ceea ce este insuportabil pentru majoritatea cetatenilor. In acest context, presiunile Guvernului asupra ANRE de a urgenta ajustarea noilor tarife la gaze proportional pretului de import, sunt iarasi din afara economicului si a cadrului legal. Se stie ca ultimele tarife, aprobate la sfarsitul anului 2003, din motive obiective si subiective, au favorizat "MoldovaGaz". Calcularea tarifelor la cursul de 14,5 si majorarea cu 50% pentru consumatorii casnici a permis "MoldovaGaz" sa acumuleze supraprofituri de peste $10 milioane. Aceste supraprofituri nu au fost indreptate spre investitii (constructia gazoductului Causeni — Chisinau sau a statiilor de control, amplasate in Ucraina), fiind "consumate pentru necesitatile societatii". Anterior, guvernantii declarau ca aceste acumulari vor fi suficiente pentru mentinerea tarifelor. Insa, cum des se intampla, politicienii au o opinie la televiziune si alta in birouri, cand iau decizii.

Guvernul va trebui sa continue negocierile dificile cu "Gazprom"–ul. Daca in urma acestor negocieri pretul va ramane cel actual, am putea afirma ca Chisinaul a obtinut un succes pe acest front. Contractul trebuie negociat pe termen mediu sau lung, cu stipularile respective privind responsabilitatile partilor in cazurile de sistare a livrarilor. Ar fi gresit sa cedam 2/3 din capitalul social. "Gazprom"–ul trebuie sa plateasca pentru spatiul ocupat de conductele de gaz care tranziteaza R. Moldova. Transmiterea cotei partii transnistrene ar trebui corelata de anularea datoriilor regiunii separatiste, acumulate cu vointa Rusiei. Totodata, trebuie urgentate actiunile de dezvoltare a retelei de conducte, mai ales legate de asigurarea securitatii aprovizionarii si conectarii la reteaua europeana (conducta Drochia–Ungheni–Iasi). In acelasi context, ar trebui elaborate si realizate planurile nationale si locale de conservare si economisire a energiei. Trebuie sa mobilizam societatea ca aceasta tranzitie la noile relatii sa nu fie catastrofala pentru populatie.

Este cert ca viitorul politic al actualei guvernari depinde de modul in care vor fi gestionate problemele energetice de la noi. Daca Chisinaul va ceda in fata Moscovei, guvernarea va fi sanctionata pentru inconsecventa si tradare a intereselor nationale. Daca nu vor fi admise cedari, atunci guvernarea, cu riscul pierderii alegerilor viitoare, va contribui la consolidarea independentei R. Moldova. Afirmatia renumitului Winston Churchill, potrivit caruia politicienii se gandesc la alegerile viitoare, iar oamenii de stat — la generatiile viitoare, este actuala si demna de memorat.

Mihai Roscovan, doctor in economie