Interviu cu Nicu Popescu, cercetator la Centrul de Studii Politice Europene (CEPS) din Bruxelles si doctorand la Universitatea Central–Europeana din Budapesta

La CEPS, Nicu Popescu este responsabil de politicile UE fata de conflictele din spatiul postsovietic si de relatiile UE cu Moldova, Rusia si Caucazul de Sud. Este bursier al programului Inernational Policy Fellowship al Institutului pentru o Societate Deschisa. A tinut cursuri la Colegiul "Matei Corvin" din Budapesta si la Universitatea Central– Europeana. A fost cercetator la Institutul UE pentru Studii de Securitate (ISS EU) de la Paris. Editeaza revista on–line Eurojournal.org, dedicata relatiilor R. Moldova cu UE. In calitate de analist politic colaboreaza cu Radio BBC si Radio Europa Libera. Publica periodic articole in presa. Este consultant la Freedom House si Jane's Information Group. A semnat peste 20 de publicatii academice.

— Dle Popescu, din 2007, s–ar putea ca R. Moldova sa aiba frontiera comuna cu UE. Care sunt avantajele acestei vecinatati?

— Unele dintre aceste avantaje sunt deja vizibile. Semnarea planului de actiuni, desemnarea reprezentantului special UE pentru Moldova, deschiderea unei delegatii a Comisiei Europene la Chisinau sunt niste consecinte ale extinderii UE. Deci, primul avantaj este faptul ca R. Moldova a fost plasata deja pe agenda UE, urmand si o serie de actiuni politice. Totodata, aceste actiuni politice urmeaza a fi valorificate. Va mai dura, insa, ceva timp pana cand beneficiile vor fi sesizate. Ar mai trebui sa intelegem ca acest tip de avantaje nu apar peste noapte. Pana in vara, bunaoara, va fi lansat un dialog privind facilitarea vizelor, insa semnarea si ratificarea unui astfel de acord va mai dura 2–3 ani. Si extinderea sistemului autonom de preferinte comerciale, asa–zisul comert asimetric, s–ar putea produce la un anumit interval de timp, deoarece, deocamdata, produsele moldovenesti sunt incompatibile cu standardele europene. Pe de alta parte, produsele noastre nu vor putea corespunde standardelor europene daca industria autohtona nu va beneficia de investitii straine. Potentialii investitori, insa, evita Moldova din cauza lipsei unui sistem judiciar independent si din cauza atacurilor statului asupra unor oameni de afaceri. Cazul Pasat dezvaluie mai multe adevaruri despre justitia din Moldova, iar cazul Turcan si "Victoriabank" — reflecta climatul de afaceri de la noi. Cu astfel de actiuni, R. Moldova se indeparteaza de potentialele avantaje pe care le–am putea obtine in urma vecinatatii geografice cu UE.

— Dar care ar fi eventualele consecinte negative?

— As evidentia doua dintre acestea. Introducerea vizelor de catre Romania pentru cetatenii R. Moldova, este prima problema. Din momentul aderarii Romaniei la UE nu va mai exista nici un stat la vest de R. Moldova in care vom putea calatori fara vize. E un fapt foarte serios care, insa, nu este abordat in Moldova. Toti se calmeaza sperand ca acesta va fi un regim facilitat, fara a discuta subtilitatile acestui regim. O simpla intrebare: Unde vor obtine vize cetatenii R. Moldova care vor dori sa plece de la Cahul la Galati? La Chisinau? In plus, trebuie sa ne gandim si la faptul ca, dupa aderarea la UE, Romania va demara procesul de aderare la zona Schengen, iar atunci vizele "facilitate" pentru Moldova vor fi si mai greu de obtinut. Nu pot sa remarc ca, in prezent, Romania pare mai ingrijorata de problema vizelor decat R. Moldova. A doua problema sunt relatiile comerciale cu Romania. Actualmente, intre R. Moldova si Romania functioneaza un regim de liber schimb. In momentul aderarii la UE, insa, Romania se va retrage din acest regim, fiind nevoita sa aplice in raport cu R. Moldova regimul de comert european. Aceasta inseamna ca aderarea Romaniei la UE suspenda regimul de liber schimb dintre aceste doua state si deconecteaza Moldova de piata de liber schimb din cadrul Pactului de Stabilitate. Este timpul ca oficialii de la Chisinau sa discute cu oficialii UE si din Romania cum ar putea fi minimalizate consecintele negative ale aderarii Romaniei la UE pentru comertul nostru. Acum cateva zile, Romania a propus un nou tip de acord care ar putea diminua impactul aderarii sale la UE. Si, iarasi, este simptomatic ca nu Moldova a batut alarma, de parca nu producatorii si exportatorii moldoveni ar avea de suferit in urma noilor reguli de comert cu Romania.

— Si UE promite facilitarea regimului de vize pentru cetatenii R. Moldova. Cum s–ar putea produce acest lucru?

— Curand, UE va lansa un dialog cu Moldova privind facilitarea vizelor. Deocamdata, doua state sunt inaintea noastra in acest tip de dialog: Rusia si Ucraina. Rusia a finalizat negocierile in octombrie. Urmeaza semnarea acordului. Ucraina a demarat negocierile in noiembie. Pentru Moldova, regimul va fi mai mult sau mai putin similar celor existente. De exemplu, Rusia a obtinut urmatorul regim de vize pentru calatoriile de scurta durata: ambasadele trebuie sa dea un raspuns in decurs de 10 zile, numarul de acte solicitate fiind redus, iar anumite categorii de cetateni vor putea obtine vize cu multiple intrari pentru perioade de pana la 5 ani. Vor beneficia de acest regim oameni de afaceri, jurnalisti, studenti, profesori, oameni de stiinta, soferi de TIR–uri, diplomati. Vizele pentru Rusia vor costa 35 de euro, dar studentii si persoanele cu dizabilitati vor fi scutiti de plata pentru viza. Este posibil ca regimul oferit Ucrainei sa fie ceva mai favorabil. In fond, regimul facilitat nu va afecta decat cateva procente din populatia R. Moldova. Un semn bun este si faptul ca dialogul privind vizele pentru cetatenii nostri demareaza inaintea statelor din Balcani, Albania, Serbia, Bosnia–Hertegovina, Macedonia, chiar daca au o perspectiva de aderare la UE, inca nu au inceput un dialog privind facilitarea vizelor. Deci, in unele privinte UE este destul de deschisa in raport cu R. Moldova.

Si Moldova, insa, ar trebui sa intreprinda anumite actiuni pentru a demonstra o mai mare deschidere fata de UE. In primul rand, ar trebui eliminate vizele pentru cetatenii UE care viziteaza tara noastra. In prezent, R. Moldova este singurul stat care doreste aderarea la UE si care mai cere vize pentru cetatenii UE. Ucraina, Georgia si statele din Balcani au eliminat demult vizele pentru UE, chiar daca UE inca nu le–a oferit posibilitatea de a avea vize facilitate. R. Moldova, Belarus si Rusia sunt singurii vecini UE care cer vize pentru europeni. Moldova ar trebui sa elimine si oportunitatea de a inregistra la autoritatile locale, in decurs de 3 zile, cetatenii UE care vin in vizite pentru perioade scurte de timp. De ce un moldovean care sta in Franta mai putin de 3 luni nu trebuie sa se inregistreze, iar un francez, venit in Moldova, trebuie sa se inregistreze in decurs de 3 zile? Moldova ar trebui sa dea dovada de o cat mai larga deschidere catre UE, la toate nivelurile.

— Cooperarea, in special din ultimul timp, a Ucrainei cu regiunea separatista transnistreana pune in pericol strategiile UE pentru R. Moldova. Ce solutii exista pentru aceasta situatie de criza?

— Eventualele progrese ale Ucrainei in dosarul transnistrean s–ar putea produce in urma disponibilitatii Kievului de a se apropia de UE. Trebuie sa recunoastem, insa, ca oferta UE pentru Ucraina nu este, deocamdata, foarte clara. De aceea interesele pe termen scurt ale Ucrainei prevaleaza in politica sa externa, inclusiv in raport cu problema transnistreana. Ucraina face afaceri cu regiunea transnistreana si nu toate aceste afaceri sunt criminale sau corupte. Exista si un interes obiectiv ca aceste afaceri sa continue, deoarece ele creeaza locuri de munca, aducand venituri la bugetul Ucrainei. Modificarea regimului de comert cu Transnistria va impune anumite costuri Ucrainei — costuri politice, economice si financiare — atat pentru bugetul ucrainean, cat si pentru anumite interese corupte. Aceste costuri devin si mai mari in perioadele electorale. Bineinteles, interesul de stat pe termen lung al Ucrainei este solutionarea problemei transnistrene, insa, in prezent, Iuscenko este prea slab din punct de vedere politic ca sa gandeasca si sa ia decizii pe termen lung. Astazi Iuscenko se afla in razboi pe toate fronturile interne si externe. Deocamdata el bate in retragere. Curand, insa, Iuscenko va trebui sa decida in ce directie va merge Ucraina.

— Sprijinul pe care Ucraina il acorda economiei transnistrene poate mentine inghetat conflictul, impiedicand actiunile de integrare ale R. Moldova in UE? Cum si cine ar putea determina Ucraina sa se dezica de politica sa duplicitara in problema transnistreana?

— Este adevarat ca Ucraina are afaceri cu Transnistria. Dar si Moldova, si Rusia, si UE, si Romania au afaceri cu regiunea transnistreana. Se pare ca Moldova prefera sa cada intr–o extrema ce ii permite sa acuze intreaga lume ca sprijina separatismul transnistrean, autoprezentandu–se drept un cavaler nobil pe cal alb, cinstit, cu mainile curate, dar care sufera din cauza vecinilor perfizi care, zi si noapte, uneltesc cum sa sprijine Transnistria. Cam aceeasi tactica o aplica si Georgia. Este o abordare lipsita de autocritica. In fond R. Moldova, la fel ca si Ucraina sau Rusia, constituie unul dintre factorii care mentin Transnistria in starea sa actuala. Situatia este departe de a fi transparenta si clara, dar atat timp cat Moldova este indecisa, Chisinaul nu poate cere claritate deplina din partea UE sau a Ucrainei.

Apropo de duplicitate. In iunie 2005, Moldova si Ucraina au inceput sa subscrie declaratiilor UE de politica externa. Aceasta inseamna ca R. Moldova si Ucraina sunt singurele state care nu fac parte din UE, nu sunt inca potentiali candidati la aderare, care semneaza impreuna cu UE declaratiile de politica externa. Moldova, insa, care se declara proeuropeana, chiar mai europeana decat Ucraina, nu semneaza declaratiile UE in privinta Belarusiei si Rusiei, in timp ce Ucraina le semneaza. Chiar acum cateva saptamani UE a lansat o declaratie privind situatia ONG–urilor din Rusia. Aceasta a fost semnata de Ucraina, dar nu si de conducerea de la noi. Deci, in momentul in care R. Moldova cere de la Ucraina ca aceasta sa se asocieze politicii UE fata de Transnistria, inclusiv privind restrictiile de calatorie impuse liderilor transnistreni, fara a respecta aceleasi conditii, apar mai multe intrebari in privinta sinceritatii Moldovei in proeuropenismul sau. Chisinaul nu–i poate cere Kievului sa accepte politica UE fata de Transnistria, atata timp cat Moldova nu se asociaza politicilor UE fata de alte state.

— Potrivit unor analisti, Transnistria este o regiune mai importanta decat pare pe harta. Cine sunt cei care fortifica importanta acestei regiuni?

— Sigur, Transnistria nu se vede pe harta, insa existenta acestui conflict nesolutionat afecteaza un teritoriu mult mai mare decat teritoriul controlat de autoritatile separtiste. Din cauza Transnistriei, sunt afectate cel putin Moldova si Ucraina. Acest impact tine inclusiv de retelele corupte din regiune care beneficiaza de existenta Transnistriei. Efectele acestui conflict sunt mai largi decat ar sugera dimensiunile acestei regiuni. Oricum, solutia problemei ar trebui sa vina simultan din doua directii: separatismul ar trebui sa devina cat mai putin atractiv pentru grupurile de interese din zona, iar R. Moldova ar trebui sa fie cat mai atractiva pentru oamenii de afaceri, cetatenii de rand, dar si functionarii de acolo. Presiunile nu vor putea solutiona niciodata problema. Constrangerile ar trebui imbinate cu niste oferte in urma carora ar avea de beneficiat persoanele din regiunea transnistreana. Moldova ar trebui sa ofere acces cat mai larg transnistrenilor la beneficiile cooperarii cu UE, sprijinind europenizarea elitelor transnistrene. Ar trebui finantate cursuri despre UE in universitatile transnistrene, trebuie deschise centre de informare europeana in Transnistria, dar si in principalele orase din Moldova. Ar mai trebui deschis un post de radio, absolut independent, care ar emite informatii obiective in Transnistria. Deci, ar trebui sa investim intr–un viitor comun cu Transnistria. Moldova a beneficiat de 15 ani de democratizare, avand si sustinere din exterior, bani si atentie politica, rezultatele, insa, nu sunt atat de eficiente. In Transnistria democratizarea va dura cel putin la fel de mult. Noi nu putem astepta pana cand Rusia isi va retrage trupele, iar mgb–ul se va "evapora". Deja astazi ar trebui sa actionam la nivel de societate. Desigur, nu e usor, dar democratizarea niciodata nu este prea simpla. Sa nu ne limitam doar la presiuni. Serbia sau Belarus s–au aflat cate un deceniu sub presiuni externe, dar acestea nu isi au rostul atata timp cat oamenii nu vad o perspectiva mai buna.

— Din ce cauza, totusi, misiunea UE la granita Ucraina — R. Moldova a avut un impact mai neinsemnat decat cel asteptat?

— De fapt, nu impactul a fost neinsemnat, ci asteptarile au fost exagerate. Trebuie sa intelegem ca nu exista o solutie magica ce ar rezolva problema transnistreana in doi timpi si trei miscari. Nici macar evacuarea lui Smirnov in Siberia nu ar conduce la solutionarea automata a conflictului. Interesele in aceasta regiune s–au constituit in decurs de 10–15 ani si nu pot sa dispara peste noapte. Nici misiunea UE de asistenta la frontiera (EU BAM) nu este o solutie magica. Efectele ei nici nu pot fi vizibile in 2 luni, mai ales ca misiunea a devenit pe deplin operationala la 15 ianuarie, avand un mandat de 2 ani, cu posibilitatea extinderii pentru inca un an. Trebuie sa gandim pe termen mediu, dar sa nu asteptam senzatii in doar doua saptamani.

In plus, logica abordarii UE este diferita de dorinta Moldovei de a vedea niste actiuni spectaculoase si rapide. Prin actiunile sale, UE doreste sa creeze un set de conditii care ar reduce beneficiile economice ce fac posibila mentinerea regiunii separatiste in starea actuala. Introducerea restrictiilor de calatorii pentru liderii transnistreni, sistemul de control dublu al exporturilor de otel din Transnistria, EU BAM — toate sunt niste caramizi din aceeasi constructie prin care UE incearca sa reduca viabilitatea regimului separatist. Cu o caramida nu construiesti o casa. Cu mai multe caramizi — s–ar putea. Bineinteles, trebuie asigurata si participarea vecinilor, in cazul dat a Ucrainei, la aceasta constructie. Din pacate, insa, vecinii sunt prea impotmoliti in certuri interne ca sa poata fi utili.

Oricum, e timpul sa ne gandim ce va urma dupa expirarea mandatului misiunii UE de la frontiera. Va pleca misiunea si atat? R. Moldova, UE si Ucraina ar trebui sa se gandeasca la o solutionare pe termen lung a problemelor legate de frontiera. Fortificarea capacitatii R. Moldova privind controlul propriilor frontiere este singura o solutie in acest sens.

— Cum crezi, de ce Rusia, recunoscand oficial ca teritoriul Transnistriei este parte a R. Moldova, nu isi pedepseste cetatenii sai — lideri ai unui regim separatist cu pasapoarte ale Federatiei Ruse — care comit mari ilegalitati?

— Pentru ca Rusia este un actor care beneficiaza economic si strategic de situatia creata.

— Crezi ca CEDO si Consiliul Europei in intregime mai detin careva instrumente pentru punerea in aplicare a deciziei cu privire la eliberarea celor doi detinuti politici din Transnistria?

— CE si CEDO per se nu au in general instrumente de punere in aplicare a deciziilor lor. Ambele pot conta doar pe bunavointa statelor membre in implementarea deciziilor.

— Din ce cauza nici o forta politica nu mai condamna activ si argumentat politicile Guvernului comunist de la Chisinau? Este o guvernare buna sau o opozitie proasta?

— Este o opozitie inexistenta si lipsita de credibilitate si o guvernare care are in permanenta tentatia de a controla tot mai mult. In fond, particularitatea democratiei din Moldova consta in faptul ca rolul de societate civila la noi il are UE, SUA si CE, nu societatea si nici ONG–urile. Atunci cand au loc abuzuri, ambasadele straine de la Chisinau preiau functia controlului democratic al autoritatilor si ies cu declaratii. Da, in Moldova exista cateva ONG–uri bune si active, dar acestea sunt foarte putine. De fiecare data cand apare o declaratie semnata de 50 de ONG–uri, toti stiu ca din acestea in realitate exista numai 5.

In general, in spatiul public exista foarte putine discutii si dezbateri. Acum doi ani, s–a ajuns la asa–zisul consens in problema transnistreana. De atunci monitorizarea sau atitudinea critica fata de actiunile Guvernului practic au disparut. Toti s–au concentrat pe critica Rusiei, Ucrainei, SUA, OSCE, UE. Actiunile Moldovei, insa, sunt foarte putin analizate. Insasi Guvernul pierde din cauza acestei lipse de analiza, pentru ca nu poate descoperi la timp potentialele greseli. In conditiile unui abuz de propaganda, o analiza eficienta lipseste cu desavarsire. Acelasi lucru se intampla si in cazul procesului de integrare europeana. S–a ajuns la un consens in privinta integrarii europene. Atat. Nici societatea civila si nici partidele de opozitie nu detin o expertiza si nici capacitatea de a monitoriza implementarea planului de actiuni, Guvernul fiind intransparent, decis sa prezinte lucrurile in roz. Putini cunosc cu exactitate ce se intampla in realitate. Dezbaterile sunt la un nivel foarte general — "tu esti cu noi, sau impotriva", si este foarte usor sa prezici cine si ce va spune despre reglementarea transnistreana sau integrarea europeana. Exista critica de dragul critiii, si exista lauda de dragul laudei. Ramane sa vedem si critica sau lauda de dragul rezultatelor. Dar astazi nu exista deocamdata un mecanism de monitorizare independent al procesului de integrare europeana. Iar acest mecanism independent trebuie sa evidentieze si lucrurile bune, si cele rele.

— Cum se poate integra un tanar din R.Moldova in institutii europene? Care sunt "mostenirile" locale de care trebuie sa se lepede?

— Nu stiu cum se poate integra. In fond cred ca caracteristicile "personale" ale cuiva intotdeauna conteaza mai mult decat presupusele caracteristici "nationale". De aceea nu cred ca as putea generaliza care sunt "mostenirile" de care trebuie sa ne debarasam. Totusi, un lucru care este caracteristic nu doar Moldovei, ci in general mai multor state din Europa de Est, este tendinta de considera ca propria parere trebuie neaparat luata ca criteriu de baza pentru a decide ce este bine si ce este rau, si apoi aceasta parere trebuie impusa altora. Un fel de "daca nu esti cu noi, esti contra noastra". Anume din aceasta cauza in Moldova nu exista discutii si dezbateri publice in ziare, conferinte, reviste, televizor. Toata lumea vrea sa se faca auzita, dar nimeni nu vrea sa asculte. Repet, nu este o problema care exista doar in Moldova, dar totusi.

— Cum reactioneaza lumea moderna cand le spui ca esti din Moldova?

— Reactiile sunt diverse. Chiar acum cateva zile am intalnit pe cineva care m–a intrebat "Pai ce, Moldova exista ca stat? Nu e parte a Romaniei?" De fapt aceasta persoana stia de regiunea Moldova din Romania, dar idee nu avea de statul Republica Moldova. I–am facut o mica introducere in istorie si am plecat. Totodata, in Europa de Vest nu conteaza foarte mult de unde esti sau daca esti strain. Oamenii sunt mult mai obisnuiti cu straini, in special in orase mari. Si de cele mai multe ori nu exista nici o reactie. "Din Moldova? Ok! N–am mai intalnit pe nimeni din Moldova." Atat. Fara reactii, intrebari sau asteptari exagerate. Situatia este diferita in Europa Centrala sau cea de Est. De exemplu, in Ungaria, Serbia sau Moldova reactiile sunt diferite. Sunt mult mai putini straini, acestia au aparut mult mai recent pe strazi si, prin urmare, si interesul este mai mare.

— Cum apreciezi politica de cadre a MAE de la Chisinau?

— Nici mai buna, nici mai rea decat politica de cadre din intregul Guvern care, la randu–i, este o reflectie a societatii in care traim, o societate lipsita de transparenta si fara salarii atractive.

— Care sunt sursele tale de informatii despre Moldova, cat timp dedici zilnic informarii?

— Sursele deschise. Primesc un buletin foarte bun de stiri de la Misiunea OSCE din Moldova. Citesc "Moldova Azi" si "Infoprim–neo". Citesc si ziare, dar mai putin. Informarea ocupa practic cea mai mare parte a zilei mele. Cel putin 2–3 ore, dar de cele mai multe ori vreo 4 ore. Zilnic urmaresc ce se intampla in UE, Rusia, Ucraina, Georgia, si cu regularitate, chiar daca nu zilnic — Belarus, SUA, Armenia, Azerbaidjan, Caucazul de Nord. Saptamanal citesc "The Economist" si "European Voice" ca sa stiu ce se intampla in lume... si trebuie sa recunosc ca se intampla mult prea multe decat pot asimila. Citesc si carti — mai putine carti academice decat acum un an, dar incerc sa tin pasul si cu dezbaterile academice din domeniul studiilor europene, studiilor conflictelor si a democratizarii. Printre cartile foarte interesante, citite recent, este Olivier Roy "Globalised Islam" si Monica Toft "The geography of ethnic violence". De fapt, in lumea teoriilor sunt o sumedenie de lucruri foarte interesante si relevante pentru viata zilnica.

— De cat timp te afli in Europa? La ce lucrezi acum?

— De aproape 8 ani. Am stat la Moscova, Budapesta, Paris si acum la Bruxelles, cu escale regulate la Chisinau. Deseori este obositor, dar este alegerea mea, deocamdata. La Bruxelles sunt la Centrul de Studii Politice Europene (CEPS) care lucreaza foarte demult pe problemele din vecinatatea UE — atat cea estica, cat si cea sudica. La ce lucrez? Chiar zilele acestea scriu un studiu despre politicile si interesele Rusiei in Abhazia, Osetia de Sud si Transnistria. Acum o saptamana am terminat un articol despre noul sentiment de "incredere in sine" al Federatiei Ruse, care are un impact vizibil asupra politicii sale externe. In martie voi scrie un studiu despre misiunile de securitate a UE in spatiul postsovietic — EUJUST Themis in Georgia si EU BAM in Moldova si Ucraina. In plus — foarte multe intalniri, interviuri si conferinte.