"In fiecare an, circa un milion de oameni emigreaza in SUA", a declarat recent George Bush, in cadrul unui discurs adresat natiunii sale. Se pare ca in fiecare zi cel putin un cetatean al R. Moldova pleaca in SUA, majoritatea la studii, stagieri, conferinte, in ospetie, dar si la munca ilegala sau emigreaza pentru totdeauna. Fiecare dintre ei descopera legendara democratie americana, nascuta pe cateva secole de coruptie si crima organizata. O democratie vaccinata si stabila.

In ziua in care un grup de jurnalisti din Moldova plecau la o stagiere la cea mai veche facultate de jurnalism din SUA (Universitatea Missouri va implini in curand 100 de ani), reprezentantii unei organizatii a politistilor crestini tineau si ei cursul spre Atlanta. L–au salutat respectuos pe ministrul Apararii, Valeriu Plesca, aflat in acelasi avion, care facuse o escala la Frankfurt pe cateva zile, inainte de a traversa Atlanticul pentru summitul ministrilor Apararii. Si jurnalistii, si politistii, si ministrii din Moldova merg in SUA pentru a studia democratia. Un fenomen nascut din propria cenusa.

Primul pas in America se face descult. Fie iarna sau vara, orice persoana care pretinde sa treaca in zona de securitate aeroportuara pentru a lua un loc in avionul transatlantic, isi scoate incaltarile si trece desculta prin scanerul antitero. Pantofi de lux, mocasini sau bocanci moldovenesti — tot ce ai deasupra ciorapilor este pus pe un conveier care trece prin cabina cu raze Roentgen. Sute de agenti de securitate privesc sute de ecrane care arata filmul neregizat al lumii miscatoare, redat prin forma incaltarilor si continutul bagajelor radiate. Abia dupa ce iti sunt scanati pasii si gandurile, prin scurte interviuri despre scopul vizitei, usile salii de asteptare se deschid si geamurile care dau in "curtea aeroportuara" prezinta tabloul mobilitatii mondiale — avioane decoland si aterizand continuu.

Provocarile terorismului global au introdus corectarile sale in regulamentele aeroportuare. La fiecare 5 minute un anunt cu urmatorul continut rasuna in fiecare colt de aeroport "toate bagajele fara supraveghetor vor fi sechestrate din motive de securitate".

Politicile de securitate aviatica au ajuns intr–un impas sever acum. Cu cateva zile in urma, un pasager a fost impuscat mortal in avion pe Aeroportul din Miami, pentru ca a declarat ca are o bomba. Investigatiile ulterioare au stabilit ca nu avea nimic, era doar un barbat cu psihicul deviat care nu luase pastila la timp, si pentru aceasta a platit cu viata.

In aceeasi zi, un alt articol de presa a demonstrat comportamentul neordinar al americanilor in fata provocarilor de ultima ora. O familie de americani, a pozat pentru prima pagina a ziarului "USA Today" in depozitul casei, umplut cu de toate, pentru cazul unei epidemii de gripa aviara. Capul familiei a declarat pentru presa ca a pregatit si armele "ca sa isi apere familia in cazul unor revolte sociale", survenite in timpul unei epidemii.

Aceste scenarii de stres par total absurde in ochii unui cetatean al Moldovei aflat intr–un oras american. Orasele americane sunt mai mult decat cuminti, sunt curate si linistite, oamenii zambesc obligatoriu oricui, politia nu se vede, iar daca se vede, nu te priveste decat pentru a–ti zambi de asemenea. Inainte de a trece pe langa tine, un cetatean american isi cere de regula scuze.

Cetatenii americani sunt in general o intruchipare a bunei conduite. Fiind presati de rigorile unei lumi bazate pe concurenta acerba, unde marimea salariului pare sa fie unitatea de masura a tuturor valorilor, inclusiv a celor spirituale, americanii raman culti, corecti, educati. Chiar daca practic fiecare cetatean al SUA aspira la afacerea cea mare, care presupune concurenta necrutatoare si un drum trasat peste mormintele afacerilor mici, cetatenii SUA cunosc si respecta legile. Scandalurile de coruptie, care inflameaza deseori buletinele de stiri ale posturilor tv, apar, se pare, nu pentru ca in SUA ar exista mai multa coruptie decat altundeva, ci pentru ca presa americana a trecut demult toate bolile copilariei jurnalismului de investigatie si acum demonstreaza cel mai solidar comportament in dezvaluirea functionarilor corupti. Acestia nu trebuie in mod obligatoriu sa fure cu sacul ca sa ajunga "vedete negre". Functionarii americani, cei care sunt salarizati din banii publici, sunt criticati pentru ca au amante, pentru ca ofera contracte avantajoase prietenilor, pentru ca acorda atentie "de stat rudelor", chiar daca bugetul nu suporta prejudicii directe din aceste ocupatii obisnuite pentru functionarii de pretutindeni.

"Nu asteptati sa vedeti cum gangsterii se impusca pe strazi pentru a–si regla conturile. Coruptia si crima organizata si–au schimbat aspectul, au devenit elevate, nu mai pot fi gasite in spatii tenebre. Ei au evoluat, au oficii de lux si nu mai fac uz decat de arma inteligentei", ne–a declarat Kent Collins de la Universitatea din Missouri, in timpul unei promenade pe strazile orasului Chicago — patria gangsterilor din intreaga lume. Profesorul Kent Collins s–a nascut si a copilarit la Chicago, si comparand vremurile, crede ca epoca lui Al Capone s–a cam stins.

Istoria spune ca primii gangsteri americani s–au nascut din piratii secolelor trecute, pomeniti la traversarea oceanelor pe un pamant nou si plin de sperante de imbogatire. De la 1800, istoria a fost scrisa din cazurile James Banditul si Billy Copilul. Mai tarziu, clanuri identificate pe natiuni au umplut preriile americane, incepand cu gruparile irlandeze Whyos, Iepurii Morti si Stecherii Urati, sau gruparile evreiesti cum ar fi Calugarul din Est. Orasele mari ale Americii au fost create de clanurile mari de gangsteri imigranti, spun expertii lumii criminale.

Astfel, "reprezentantii poporului italian", Paolo Antonini Vaccarelli, cunoscut de asemenea ca Paul Kelly, si adjunctul sau Johnny Torrio, au fost cei mai vestiti stapani ai strazilor americane, de la care s–a inspirat mai tarziu chiar si Cosa Nostra.

In acest anturaj al criminalitatii in stil italo–american, in 1899 la Williamsburg, Brooklyn, s–a nascut un baietel, care a fost numit Alphonse Capone. In 1919, avand conexiuni cu un omor produs la New York, Alphonse, devenit acum Al Capone, s–a mutat la Chicago, unde in cativa ani a si devenit cel mai violent si mai prolific bandit, care nu a mai putut fi capturat de autoritati. Al Capone a fost arestat de cateva ori, dar a tot scapat basma curata cu cate un an de detentie sau amenzi platite pentru infractiuni marunte de genul: incalcarea legislatiei fiscale, insulte publice sau comportament indecent. Asta in cazul in care mainile lui Al Capone erau pline de sangele a zeci sau a sute de oameni, omorati pentru ca ii faceau concurenta. Similaritatea acestor pedepse cu cele aplicate "autoritatilor criminale" din Moldova actuala ne limpezeste mai bine aceasta situatie.

Intre timp, noile comunitati de imigranti din SUA — africane, asiatice, hispanice si–au creat propriile clanuri de gangsteri, cercetate pana azi de sociologi si antropologi. Mai tarziu, bandele care stapaneau orasele americane au trecut de la principiul gruparii pe natiuni, la cele "profesionale" — stapanii drogurilor, ai tranzactiilor valutare etc.

Analistii americani au scris mai multe carti cu privire la situatia gruparilor de gangsteri. Ultimele prezinta situatia clanurilor cele mai recente. In anul 2000, bandele de strada din SUA au ajuns sa contina circa un milion de membri. Comunitatile lor au evoluat mult de la etapa lui Al Capone. Pe langa filmele produse la inceputul secolului trecut despre marii hoti ai acestei tari, acum clanurile strazilor americane au case de discuri si o cultura audio–video, care este recunoscuta oficial. Orasul Chicago are baruri numite cu numele celor mai mari gangsteri, precum si o ruta turistica a locurilor in care s–a faurit istoria criminala a magnificei asezari de pe malul lacului Michigan. Sociologii considera ca in noul mileniu stilul gang va avansa printr–o noua cultura.

America stie sa respecte istoria si sa traga concluzii, fara sa incerce sa se dezica de paginile sale negre. La Capitoliul din Jefferson City (parlamentul statului Missouri), exista o sala de pictura murala in care este redata intreaga istorie a statului, in care predomina cele mai rusinoase pagini. Pictorul care a creat acest tablou enorm, a acceptat sa o faca doar in cazul in care nici unul dintre politicieni nu ii va trece pragul inainte ca toti peretii sa fie pictati. La momentul inaugural, unii dintre politicienii americani au fost in soc: istoria "dezgolita" a SUA ii privea de pe toti peretii salii — sclavi de vanzare, crime rasiale, ghilotine. Ultima imagine din aceasta panorama realista prezinta un local in care troneaza un barbat apasat, cu inele pe degete groase, cel mai corupt om al epocii trecute. Chiar daca unele voci politice au declarat ca tabloul nu e adecvat, acesta nu a fost retusat.

Daca Statele Unite au invins sclavia, clanurile mafiote si coruptia, jurnalismul american a platit un tribut enorm in aceasta lupta. Zeci de ziaristi au fost omorati la inceputul secolului trecut, pana cand presa si–a demonstrat invincibilitatea. Scandalul de coruptie "Watergate" din 1973–74 prin care a fost demis presedintele Statelor Unite, Richard Nixon, a ridicat de fapt un monument reporterilor de investigatie de la "Washington Post", dar si tuturor jurnalistilor care insista asupra esentei jurnalismului. "Investigatiile in cazul Watergate constituie un studiu de caz in activitatea celor care lucreaza asupra Consitutiei SUA si in domeniul valorilor politice", se spune pe site–ul www.watergate.info .

"Esenta jurnalismului consta in a da voce celor neauziti", asta a fost lectia de baza pe care am insusit–o la cea mai veche si mai buna scoala de jurnalism din SUA in ultimele 3 saptamani. Este o lectie care a fost elaborata dintr–o practica seculara si care este asimilata apriori de jurnalistii din lumea intreaga.

Ca sa revenim in Chicago–ul nostru de pe malul Bacului, a trebuit sa schimbam tocmai 4 avioane si sa trecem nenumarate cordoane de control, cu papucii in mana. Refrenul tuturor aeroporturilor "Bagajele nesupravegheate vor fi sechestrate in scopuri de securitate" apasau timpanele si aduceau, impreuna cu norii decembrini, o dispozitie sumbra. In ultimul avion, cel care ducea spre Chisinau, am fost intampinati cu ziarele "Moldova Suverana", "Comunistul". Nici un ziar independent. L–am vazut si pe Victor Topa, stapanul de adineaori al Aviatiei Civile si ne–am zis ca am ales corect ruta... Ajunsa acasa, in prima jumatate de ora am mai primit o lectie a jurnalismului moldovenesc — colega mea Aneta Grosu a fost sechestrata, pentru ca facea poze pe holul unui spatiu public. Ce bine e ca nu era Al Capone acolo, m–am gandit. Ce rau ca nu avem un Watergate al nostru.

Alina RADU