Moscova se ambitioneaza si pretinde tot mai mult repetarea istoriei, in formula istoriografica rusa. Daca ar fi sa reiesim din ea, in 1812, Rusia ne "salva" de turci, in 1940 ne "salva" de romani, peste alti patru ani, in 1944, eram "salvati" de nemti. Dar de la 1990 incoace, de cine vrea sa ne "salveze" Rusia? Si cine i–a cerut "ajutorul", din momentul in care azi inclusiv presedintele R. Moldova, ex–general sovietic si fost nomenclaturist al PCUS, recunoaste, cu voce tare, ca Moldova este "zona de ocupatie a Federatiei Ruse".

Pentru reocuparea Basarabiei in 1940, Stalin punea la cale monstruoasa "afacere" de taina cu Hitler. Desi, cu trecerea timpului, in lume multe s–au schimbat, uite ca rusii raman neschimbati in modul lor de a concepe si aborda relatiile cu lumea. Cea mai proaspata dovada a acestui fapt este Declaratia comuna de saptamana trecuta in problema transnistreana a presedintilor Rusiei si Ucrainei, Vladimir Putin si Victor Iuscenko, care, rezumata, da de inteles, ca pentru vasalizarea Moldovei, urmasii lui Stalin merg pe drumuri batatorite in politica, cautand si gasindu–si noi complici pentru aceleasi, in fond, scopuri ticaloase de totdeauna, chiar daca acestea sunt imbracate in mai putina taina. Documentul, in esenta lui, nu surprinde prin ceea ce spune, pentru ca nu spune nimic nou, mai degraba repeta niste postulate vechi vizavi de pretentiile ruso–ucrainene in Transnistria. Surprinde, insa, combinatia de nume, aparute sub acest document: Putin–Iuscenko. Asta este culpa. Prin asta cazul se face si grav, si ridicol. Iuscenko, vrem noi sau nu vrem, dar din momentul in care figureaza ca semnatar al documentului, este complice si trebuie tratat ca atare. Faptul ca Kievul, in deplin consens cu Moscova, isi exprima satisfactia vizavi de "rolul stabilizator al actualei misiuni de pacificare (ruse) in Transnistria" si se pronunta pentru "transformarea actualului format de pacificare in unul de garant, post–conflict, al pacii in regiune" anunta clar dezaprobarea de catre Ucraina a deciziei summitului OSCE de la Istanbul (1999) privind retragerea trupelor militare ruse din Moldova. Plus la toate, Kievul si Moscova se regasesc, in aceeasi declaratie, si in ideea de federalizare a R. Moldova. Asa ca documentul nu ocoleste deloc "temele tari", asa dupa cum incearca sa prezinte situatia anumite medii de presa, pentru a–i face niste avansuri sau scuze lui Iuscenko. Indiferent de explicatiile pe care le–ar putea da Kievul si motivarea curtenitoare a "presei portocalii" de la Chisinau, Iuscenko a trecut peste niste angajamente internationale, pe care si le asumase anterior nu doar in raport cu Moldova, ci si cu partenerii sai occidentali. Iata de ce, cazul trebuie tratat nu in dependenta de ceea ce vrem noi sa credem despre Iuscenko sau despre noua alianta a celor doi "siamezi" slavi. Conteaza, mai degraba, consecintele acestei afaceri politice, acestui nou pact de agresiune la adresa suveranitatii si integritatii teritoriale a R. Moldova. Declaratia, care a anticipat negocierile din 15–16 decembrie in problema transnistreana, practic a falimentat aceste negocieri. Pana si OSCE, cel mai optimist dintre mediatori, s–a declarat profund nesatisfacut de ele. Potrivit declaratiilor facute presei, lucrurile nu numai ca nu au avansat, ci, dimpotriva, au devansat in probleme pe care participantii la negocieri le considerau demult depasite. Iata si primul efect al documentului.

Luni, imediat dupa esecul negocierilor din 15–16 decembrie, ministrul Reintegrarii, V. Sova, a avut o intrevedere cu ambasadorii Romaniei, Bulgariei, SUA in Moldova si cu Seful Misiunii OSCE. Problemele abordate la intrevedere au vizat direct cadrul tematic al Declaratiei Putin–Iuscenko. Cele trei misiuni diplomatice au incercat sa se informeze si sa testeze, probabil, pozitia Chisinaului vizavi de ceea ce s–a intamplat. Chiar daca comunicatul de presa al Ministerului Afacerilor Externe si Integrarii Europene de la Chisinau nu da detalii, in acest sens, este clar ca pactul politic dintre "Rusia kieveana" si "Rusia moscovita" schimba esential asteptarile si caracterul procesului de negocieri, readus in faza din care nu exista continuare.

Da, nu excludem faptul ca Iuscenko a fost si va mai fi santajat de Moscova pe toata durata campaniei electorale parlamentare din 2006, care este abia la inceput de cale. Insa, pretul cu care plateste Iuscenko este prea scump, daca tinem cont ca acesta perecliteaza pacea si securitatea pe termen lung in regiune. Si nu e vorba doar de R. Moldova. Ma tem, ca presedintele ucrainean s–a cam incurcat in politica si in relatii si le pune prea gramada pe toate, ca sa le mai poata pe urma descurca si, mai ales, impaca.

Petru Amariei