Daca pana nu demult, Rusia invoca drept motiv pentru a–si mentine efectivul militar din regiunea transnistreana necesitatea pazirii depozitelor de armament vechi, acum constatam ca Rusia s–a aciuat pe bune in partea stanga a Nistrului. Cel putin cateva intreprinderi din regiune, in ultimii ani, au fost dotate de catre Federatia Rusa, asa cum am reusit sa aflam, cu tehnologii moderne pentru producerea diferitor componenete pentru complexul militar rus. Acest fapt denota clar ca Rusia va mai avea nevoie de alti zeci de ani pentru a–si pazi tehnologiile secrete.

Acum cativa ani, serviciile secrete ruse semnalau disparitia unui lot impunator de rachete antitanc de la o unitate militara din regiunea Voronej. Dupa cum a scris presa rusa, era vorba de circa 12 mii de unitati. Ulterior s–a dovedit ca rachetele au fost scoase din functie pe motiv ca erau cu termenul de utilizare depasit si au fost transportate la Uzina metalurgica din Ribnita pentru topire. Ajunse in regiunea transnistreana, rachetele, trecute intentionat la rebut de catre responsabili militari din Rusia, au luat o alta destinatie. Acestea au fost reutilate cu sisteme de autoghidare, fabricate la intreprinderi din Transnistria, in baza tehnologiilor rusesti, si au luat calea spre zonele fierbinti din diferite colturi ale lumii. Experti militari ne–au explicat tertipurile folosite pentru scoaterea pe linie moarta a munitiilor care inca pot fi folosite. Rachetele pot fi utilizate doar pana la prima testare tehnica obligatorie, apoi de la testare pana la prima revizie tehnica. Tertipul e ca se evita intentionat efectuarea uneia dintre cele doua etape ale pregatirii munitiilor pentru lupta.

Dupa o anumita perioada se constata ca rachetele nu au avizul tehnic necesar pentru continuarea utilizarii sau a fost depasit cu mult termenul in care urmau a fi testate si in felul acesta intregul lot este scos din dotarea armatei si expediat la nimicire. Pe acesta cale, in Transnistria au ajuns mai multe loturi de arme, o parte dintre care au fost reasamblate cu dispozitive electronice de autoghidare si, in felul acesta, devenind numai bine de utilizat. Cum acest armament nu este contabilizat nicaeri, iar Transnsirtia continua sa ramana o zona gri — armamentul este usor transportat de retele de traficanti trasnationale.

Uzina "Electroaparatnii" din Tiraspol produce, in special, obiecte electronice de uz casnic. In 2004, uzina aduce din Federatia Rusa aparataj sofisticat pe baza de diamant. Costul aparatajului — 2 mil. de dolari. Specialistii in domeniu spun ca uzina nu avea cum sa utilizeze acest tip de utilaj la producerea aparatelor electrocasnice. Presupunerile noastre initiale au fost ca aceasta tranzactie a fost doar o spalare de bani, mai ales ca, la sfarsitul anului 2004, uzina este propusa spre privatizare, activele ei fiind evaluate la suma de doar 900 mii de dolari. Mai tarziu aflam insa ca aceasta ar avea o comanda din Federatia Rusa privind producerea unor dispozitive electronice sofisticate. Lucrurile capata contur, cand obtinem informatia ca uzina "Electroaparatnai" a participat anul curent, cu un stand propriu, la o expozitie de armament din Federatia Rusa. La aceasta expozitie, potrivit expertilor militari, uzina putea sa expuna fie un produs finit, fie anumite componente pentru armament sau tehnica militara. Prin urmare, comanda din Federatia Rusa pe care ar avea–o uzina ar fi producerea unor sisteme electronice pentru compelxul militar, la producere carora este utilizat aparatajul pe baza de diamant. Dupa cum am reusit sa aflam, rachetele provenite din Rusia au fost reutilate cu dispozitivele produse la "Electropribornai". In felul acesta a fost constituita si linia de fabricatie a armamentului, care putea ajunge si in Irak.

In anul 2000 scriam ca uzinele "Pribor" si "BMZ" din Bender produceau piese pentru armament la comanda Ministerului Apararii din Federatia Rusa. Si anume, un dispozitiv pentru cel mai performant elicopter de lupta rusesc KA–50, numit "Ciornaia acula" /rechinul negru /. Fara dispozitivul respectiv, care se producea doar la Bender, elicopterul KA–50 nu intruneste caracteristicile performante care i–au adus faima pe care o are. Pentru a urmari procesul de producere a dispozitivului si a asigura calitatea acestuia, Ministerul rus al Apararii a delegat un grup de experti militari, care activau permanent in cadrul celor doua uzine. Atunci nu a fost nici o reactie la dezvaluirile din presa, chiar si dupa ce, probe concludente care dovedeau aceste fapte, i–ar fi fost puse pe masa presedintelui Vladimir Putin in cadrul vizitei sale in Moldova, in iunie 2000. In ultimii ani, reporterii CIN au continuat sa verifice aceste informatii. Recent am aflat ca uzinele respective continua sa activeze pe baza comenzilor Ministerului Apararii al Federatiei Ruse, numai ca una dintre ele — "Pribor" — ar avea si acordul Chisinaului. "Pribor" este singura intreprindere de pe teritoriul aflat in subordinea regimului de la Tiraspol care a fost privatizata de un agent economic din Federatia Rusa cu acordul Guvernului de la Chisinau. Intreprinderea rusa "Saliut", care a privatizat uzina "Mezon" din Chisinau, a devenit ulterior proprietarul uzinei "Pribor" din Bender, numai ca banii din ultima privatizare, facuta cu acordul Chisinaului, nu au ajuns in bugetul Moldovei, ci l–a completat pe cel al clanului Smirnov. Compania "Saliut" intentiona initial sa produca la "Topaz" dispozitive pentru dirijarea activitatii motoarelor cu reactie, insa pana in prezent nu si–a pus in practica aceasta idee. In schimb, tehnologii din aceasta categorie, dupa cum am aflat, sunt implementate reusit in regiunea transnsitreana. Unele surse sustin ca la una dintre cele doua intreprinderi din Bender s–ar produce un element pentru sistemele de catapultare a pilotilor.

Utilajul pentru complexul militar produs la uzinele din Transnsitria este transportat in Federatia Rusa, dupa cum am aflat, pe calea aerului. Avioane rusesti aterizeaza cu regularitate pe aeroportul militar din Tiraspol. Sistemele antiaeriene ale Armatei Nationale erau pana nu demult ineficiente si nu asigurau securitatea spatiului aerian al Moldovei. Surse sigure sustin ca seful statului i–a pus in sarcina fostului ministru al apararii Victor Gaiciuc sa prezinte un raport privind survolarea de catre avioanele militare ruse a spatiului aerian al Moldovei si graficul zborurilor, sarcina cu care nu s–a ispravit, motiv pentru care a fost debarcat de la Ministerul Apararii si trimis la NATO, probabil, pentru "stagiere".

Dupa pacea rusinoasa incheieata intre Chisinau si Moscova, pe osemintele tinerilor moldoveni cazuti in luptele de la Nistru, in 1992, Moldova a permis, printr–un acord, semnat in 1993, la nivelul ministerelor apararii si administratiilor Aviatiei Civile, survolarea spatiului sau aerian de catre avioanele rusesti, care transportau, conform versiunii oficiale, efectivul militar, corespondenta si retributia lunara pentru contingentul militar rus dislocat in regiunea transnistreana. Conform acordului, reprezentantii aviatiei rusesti trebuiau sa ceara permisiunea Aviatiei Civile a Moldovei pentru survolarea spatiul aerian, iar avioanele care zburau spre Tiraspol, trebuiau sa fie preluate de dispeceratul Aeroportului de la Chisinau si tinute in vizor pe toata perioada de aflare in spatiul aerian al Modovei. Observatorii militari din partea Moldovei aveau misiunea de a supraveghea incarcarura avionului la aterizare si la decolare. Tot ei trebuiau sa aduca de la Chisinau la Tiraspol documentele si semnalizarile necesare, fara de care avioanele nu aveau dreptul sa decoleze de pe aeroportul din Tiraspol. Lucrurile nu au mers asa cum prevedeau documentele oficiale. Tiraspolul nu a recunoscut acordul si a interzis accesul observatorilor moldoveni pe aeroportul sau. Rusia nu a protestat, iar Chisinaul a facut–o cu jumatate de gura, incat nimeni nu l–a auzit. Timp de mai multi ani nimeni nu a putut verifica legatura aviatica dintre Moscova si Tiraspol. Potrivit surselor noastre, ani la rand de la Tiraspol au zburat avioane pline cu mobila, coniac si altele. Ce s–a adus in Moldova, raspunsul surselor este scurt "ce vrei". Potrivit unor versiuni, au fost transportate tehnologii si sisteme moderne de interceptare, de urmarire etc.

Abia in 2001, dupa ce reprezentantii Chisinaului in Comisia Unificata de Control au semnalat mai multe nereguli, Chisinaul a interzis oficial zborurile catre Tiraspol. Dar si aceasta intelegere a fost ignorata. De aceea i s–a si pus in sarcina lui Gaiciuc sa vegheze strict spatiul aerian al Moldovei si sa localizeze orice intrus. Specialistii in domeniu spun ca avioanele care zboara spre Tiraspol, la o distanta de 30–40 de km pana la hotarul Moldovei, coboara pana la 300 de metri si in felul acesta nu pot fi detectate de radarele din dotarea Armatei Nationale. De aceea, poate, nu demult, s–a decis procurarea in regim de urgenta a unor sisteme moderne de supravegehre a spatiului aerian.

Este interesanta reactia Moscovei. De exemplu, afirmatiile premierului Vasile Tarlev, potrivit carora armele din depozitele militare pazite de rusi in Transnistria ar ajunge in mainile separatistilor ceceni, au starnit reactii vehemente la Moscova, ministrul rus al apararii Serghei Ivanov calificandu–le drept "aiureli" si afirmand ca garanteaza personal integritatea acestor depozite. In acelati timp, Moscova nu a reactinat la acuzatiile presedintelui Vladimir Voronin, care, primind un grup de ziaristi rusi, a declarat ca 13 uzine din Transnistria continua nonstop sa produca arme si ca in regiune se spala anual circa doua miliarde de dolari. Voronin a mai afirmat ca R. Moldova detine documente provenite de la cancelaria fostului presedinte irakian Saddam Hussein, care arata ca Tiraspolul a furnizat Irakului nu numai arme, ci linii intregi de fabricatie.

Vom aminti doar cateva cazuri in care armamentul si munitiile din regiunea transnistreana au ajuns in Cecenia si in Abhazia, regiune separatista din Georgia. In toamna anului 2001, Televiziunea rusa ORT demonstra arsenalul capturat de militarii rusi la lichidarea unei grupari de gherila cecena. Printre armele capturate se aflau lansatoare de mine model "Vasiliok". Asemenea lansatoare au fost produse in ultimii ani doar la uzina metalurgica din Ribnita. Mai mult chiar, proiectarea si testarea lansatoarelor de mine "Vasiliok" s–a efectuat cu participarea specialistilor militari din Federatia Rusa. Este cunoscut si faptul ca liderul formatiunii secesioniste din Abhazia, multumea, intr–o scrisoare, autoritatilor separatiste de la Tiraspol, pentru faptul ca un comandou din Transnistria cu echipament si munitii a luptat de partea separatistilor abhazieni contra armatei georgiene. Alte surse afirma ca Tiraspolul a vandut Abhaziei 7 instalatii "Grad" si un numar impunator de pistoale–automat. O instalatie "Grad" costa cel putin 5 mii de dolari, un automat "Kalasnikov" — 150 — 300 de dolari.

Sursele noastre afirma ca sub acoperirea contractelor de export al produselor laminate de la uzina metalurgica din Ribnita, autoritatile transnistrene comercializeaza diferite tipuri de armament si munitii atat de productie locala, cat si din arsenalul militar al fostei armate a 14–a. Armamentul este dosit in garniturile de tren care transporta produsele laminate. Acestea nu pot fi detectate de nici un fel de dispozitive de control, deoarece se afla sub incarcatura de metal, iar descarcarea doar a unei garnituri de tren pentru verificare necesita timp si eforturi considerabile. Un alt mod de contrabanda cu armament se face prin demontarea si transportarea pe bucati a aruncatoarelor de mine calibru 82 mm, care la destinatie sunt asamblate cu usurinta. Pe langa zece unitati de arme produse la uzinele din Transnistria, potrivit surselor noastre, circa 100 de arme sunt sustrase din arsenalul militar rusesc.

Afirmatia ministrului rus al Apararii precum ca garanteaza cu capul integritatea depozitelor militare de la Cobasna, pazite de militarii rusi, poate fi credibila. La Cobasna nu se afla decat munitii care nu trebuiesc nimanui. Armamentul modern care apartinea Districtului militar Odesa se afla in alta parte — la depozitele din Tiraspol. Pe aerodromul militar de la Tiraspol, circa 30 de hambare, in care anterior erau tinute avioanele militare, sunt pline cu armament si munitii. In hambarul numarul 13, de exemplu, se afla munitii cu focoase nucleare. La depozitele de la Cobasna se afla in special munitiile pe care fosta Uniune Sovietica le–a retras in anii 1990 din tarile fostului lagar socialist, unde a avut baze militare. O parte din munitii au fost produse pana la cel de–al doilea razboi mondial.

Impreuna cu sursele noastre am incercat sa identificam rutele armamentului. Pe calea ferata, traseul armamentului merge de la Ribnita la statia Slobodka din Ucraina, de unde incarcaturile o iau spre Sud — la porturile Iliciovsk sau Odesa, de unde, pe cale maritima, pot ajunge oriunde. O alta ramificatie este Tiraspol — statia Razdelinaia (Ucraina) — Iliciovsk — Odesa. O a doua cale de transport este cea auto. Autocamioane militare, care, se presupune ca transportau armament, ocolind posturile vamale, au fost observate in zona mlastinoasa de la hotarul Moldovei cu Ucraina in regiunea localitatii Gradeniti.

Traficul cu armament nu ocoleste nici partea dreapta a Nistrului. Surse avizate spun ca fenomenul, la un moment, luase amploare datorita sistemului corupt din R. Moldova. Putinile cazuri care au ajuns in vizorul organelor de drept, pana la urma au fost musamalizate si date uitarii. In anii 1999–2000, prin vama Cahul, potrivit informatiei de care dispunem, ar fi fost scoase doua linii de fabricare a cartuselor. Marfa a fost data drept utilaj de dejghiocare a porumbului. Tot in aceeasi perioada un avion apartinand unei companii ucrainene, incarcat cu peste 5000 de pistoale a fost retinut pe Aeroportul Chisinau. Pana s–a ajuns la "consens" in musamalizarea cazului, avionul a stationat aproape un an pe aeroport, iar despre soarta incarcaturii nu se stie nimic.

Prin urmare, reteaua traficantilor de arme are ramificatii bine dezvoltate si in partea dreapta a Nistrului. Cele cateva dosare, pornite de procuratura in legatura cu cazurile de trafic de armament, se prafuiesc si acum undeva prin safeurile procurorilor. Nu am putut afla, de exemplu, cate dosare au fost pornite in ultimii ani privind traficul de armament, inclusiv privind armamentul stocat in regiunea transnsitreana, si nici macar care este soarta dosarelor despre care stiam ca au fost pornite.

Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md