O surpriza de proportii pentru lumea literara de la noi, precum si pentru jurnalisti, a fost prima lansare editoriala la Chisinau a unuia dintre cei mai importanti poeti contemporani Mircea Dinescu. La invitatia editurii "Cartier", cunoscuta personalitate literara s–a aflat in cursul saptamanii trecute in capitala noastra.

— Sunteti o figura cu totul aparte in peisajul romanesc postdecembrist, privit deseori ca un excentric. In acceptia maselor largi care va aduleaza pentru carisma, sunteti un poet de exceptie si chiar un pamfletar de geniu. Sunteti un realizator de emisiuni tv si un om de afaceri de succes pe piata mediatica. Avand o reputatie chiar in plan international, de ce sunteti un incomod, evitat de mai– marii zilei?

— Nu sunt invitat la Cotroceni, desi in campania electorala am facut propaganda pentru actualul presedinte. Nici pe vremea lui Iliescu nu eram agreat, desi sunt proprietarul unei reviste de impact in Romania. Fac emisiuni la televiziune, am devenit un personaj in aceasta lume. Clasa politica are o crispare vizavi de mine. Mi–am acceptat aceasta postura. In cazul daca poti fi cumparat ca personaj de un partid sau de o structura a Guvernului, atunci, sigur, poti fi chemat la tot felul de paranghelii politice si nu numai. De fapt, urmez un alt principiu: cu cat esti mai liber, cu atat esti mai puternic in aceasta lume. S–a dovedit ca, indiferent de sistem, daca nu–ti mentii libertatea, statura ta poate sa intre intr–o trepidatie si cu timpul sa se prabuseasca. Pentru un scriitor sau un artist este obligatoriu sa ramana un om liber, pentru ca, altfel, multi oameni care au luat culoare politica, au incercat sa se dea pe dupa evenimente, au vazut ca au disparut din prima linie si nu au inteles de ce. Daca esti un om liber esti mai sanatos in aceasta postura.

— De ce nu se fac investitii importante in cultura intr–o Romanie care aspira sa ajunga membru al UE, cu imagine nu doar politica si economica, cultura ramanand un domeniu marginalizat?

— Pe vremuri aveam oameni politici analfabeti. Acum avem poate si intelectuali in politica, dar care habar nu au de cultura.

— Ce ar fi prioritar pentru Dvs. — poezia sau publicistica? In noua ordine sociala cuvantul ce loc a ocupat?

— Mi–e greu acum sa ma definesc in calitate de poet in asta lume. Pe vremuri poezia era o arma, incat Partidul Comunist se ferea, era atent la cuvinte. Exista cenzura. Orice cuvant putea sa provoace un cutremur in lumea politica, orice fraza devenea periculoasa. In lumea in care am intrat, poezia nu mai conteaza. Scriitorii nu mai conteaza, pentru ca societatea o ia in alta directie. Numai ca ar trebui sa se trezeasca. Nu pot sa ma definesc ca poet, pentru ca eu am devenit un pamfletar politic si forta mea de aici provine. Daca ne referim la radacini, radacinile pamfletelor mele se gasesc in literatura mea. De cand scriu pamflete politice, am scris foarte rar poezie. Am taiat cu foarfeca o ramura si mi–a crescut alta, care nu produce poezie, ci pamflet politic. Pe de alta parte, si pamfletul poate sa fie o poezie mai acida, mai lunga, mai complicata.

— Aveti si un "Discurs la intrarea unei tari estice in Europa", care daca nu este un cutremur in lumea politica, socheaza orice cetatean cu darul gandirii:
In biserica,
hotul rusinat isi ascunde mainile in buzunarul episcopului
sa nu i le vada bunul Dumnezeu.
Taranul ii striga fiului cu talpoaiele mari
sa–si ascunda bocancii uitati langa sura
ca vin musafirii
si, vorba aia, avem si noi mandria noastra nationala,
ca vin turistii japonezi
cu piciorusele lor de vrabiuta
tup–tup
sa ciuguleasca graul, floarea–soarelui, ochii lui Van Gogh.
Si dintr–odata
se lasa ora tandretii deasupra spitalului municipal
si alcoolicul internat pentru dezalcoolizare
alinta spirtul medicinal uitat de felcerita pe noptiera
numindu–l "lichior de viorele",
"adio mama", "te–am zarit printre morminte",
apoi deschide fereastra si striga:
"Bine–ai venit Societate de consum
fa–ne si tu felul,
ia–ne de proaspeti,
strunjeste–ne din pietricelele de la rinichi zaruri norocoase.
De astazi, curului n–o sa–i mai spunem tovarase ci dumneavoastra de maine o sa ma scoateti afara din carciuma
mai greu ca pe Shakespeare din Enciclopedia Britanica".

Sunteti un inadaptabil ?

— Sunt un pacient al istoriei. N–am iesit inca, din pacate, din acel spital al comunismului, in care toti am fost pacienti. Am intrat in alt spital — al capitalismului, unde tot pacienti am ramas, nu doctori.

Parea ca sunt un sinucigas inainte de `89. Iata ca am supravietuit. Nu m–am adaptat nici acestei lumi, desi nu fac parte dintre scriitorii care trec la marginea societatii si mor de foame. Dimpotriva, eu devenind capitalist in zona presei. Sunt proprietarul unor reviste de satira politica. Pot sa spun ca nu am probleme financiare. Pe de alta parte, am ramas, totusi un om mai de stanga.

— In ce masura v–ati format ca scriitor in anii copilariei?

— Provin din lumea "proletara". Tatal meu a fost lacatus mecanic. Nu uit lumea din care am iesit. Si faptul ca eu in tineretea mea puteam sa am acces la carte. Din salariul lui tatica–meu care avea 1100 de lei, eu puteam sa–mi iau atunci 20 de carti din "Biblioteca pentru toti" si sa–mi fac o biblioteca mica in casa noastra. Ma gandesc acuma in ce masura o buna parte a copiilor din Romania are acces la carte, ea devenind obiect de lux. Cu un salariu intreg acum nu iei atatea carti cate luam eu atunci dintr–o zecime din salariul lui taica meu. Aceasta este o problema, la care politicienii nostri nu au cugetat.

— Ce parere aveti referitor la dialogurile dintre generatiile de scriitori din Basarabia, transformate chiar in scandaluri de presa, punctul lor de plecare fiind viziunile diferite asupra plasmuirii creatiei literare?

— Sunt de inteles acei poeti care au inceput sa imbatraneasca, unii din generatia mea, nu mai sunt in prima linie. Nu mai sunt prizati ca pe vremuri, ei scriind o poezie usor clasicizanta, muzicala, cu mesaje mai mult sau mai putin romantioase, cu un limbaj mai simplu. Literatura nu e numai de un singur fel. Poti sa fii un mare poet scriind clasic, poti sa fii un mare poet scriind versuri albe si literatura suprarealista ori supermodernista. Faptul ca exista aceste certuri si se consuma atata patima in aceasta zona, mie mi se pare normal. Nu au dreptate nici unii, nici altii.

— Ati fost una dintre cele mai vizibile personalitati in timpul Revolutiei Romane, cursul tranzitiei romanesti a urmat directia la care ati sperat? Dupa 15 ani postdecembristi s–au produs schimbarile scontate?

— M–am iluzionat si eu atunci ca ticalosii vor sta ascunsi si nu vor mai reveni. Au revenit foarte repede. Iliescu a fost ca un magnet pentru activistii din linia a doua, pentru securistii care au revenit. Romania nu a fost o exceptie in tot Estul Europei. Intelectualii nu erau pregatiti sa joace in aceasta piesa capitalista, fapt pentru care au si pierdut partida. S–au automarginalizat, s–au victimizat, s–au insularizat, s–au rupt de restul societatii, in loc sa actioneze.

— De ce s–au produs aceste derapaje si grave erori?

— Este o vina istorica pe care o suportam cu totii. Pe de alta parte, e si vina intelectualitatii, ca nu a stiut sa–si gaseasca, asa cum au gasit polonezii pe vremea comunistilor. Intelectualii polonezi cu muncitorii au facut o masinarie care a aruncat in aer sistemul. Dupa `89 in Romania s–a strigat de catre muncitori: noi muncim, nu gandim…Intelectualii s–au dat mari ca ei gandesc si au dispretuit muncitorii, in loc sa puna la cale o miscare comuna, in care societatea civila sa tina cont si de muncitori, sa lupte impreuna. Au avut succes minerii cand au iesit in strada si au cerut drepturile lor: li s–au triplat salariile. In schimb acum, cand ies profesorii in strada, nu–i ia nimeni in seama, pentru ca sunt putini, nu vin cu batele, vin cu cartea. Cartea nu sperie.

— In presa romaneasca exista extrem de putine dezbateri privind realitatile din Basarabia, creandu–se un vid informational. Cum explicati acest fenomen?

— Este nu numai prostia noastra. Cred ca Basarabia e la fel de cunoscuta in Romania, ca si insulele Madagascar. Habar nu are lumea despre ce se intampla aici. Este, in primul rand, vina politicienilor care nu au stiut sa actioneze. Aceeasi tendinta am observat–o si in randul intelectualilor. Noi asteptam intotdeauna sa mergem la festivaluri de poezie in Franta, in Belgia etc., dar nu venim in Ucraina sau in Basarabia.

— De ce stagneaza relatiile culturale dintre Romania si R. Moldova?

— Pe de o parte, a pus mana pe aceste relatii culturale o anumita categorie in Romania — demagogii profesionisti ai nationalismului, care au pus bazele acelor false poduri de flori care s–au prabusit de multa vreme in apa si nu au mai fost construite cu adevarat altele. Cred ca ar fi necesara elaborarea unei politici de stat, in care sa fie cultura basarabeana integrata in Romania chiar la nivel de stat fara nici o demagogie. Ar trebui un schimb cultural la nivel de ministere.

Interviu realizat de Angelina OLARU