Discursurile elitei politice de la Chisinau cu privire la integrarea R. Moldova la UE ar trebui reformulate si precizate. Nu ar trebui sa pretindem la lucruri imposibile, atata timp cat presedintele Voronin si premierul Tarlev sunt reprezentantii, dar si produse ale PCRM.

Sa nu uitam ca insusi cuvantul comunist creeaza o fobie si dezorienteaza in totalitate nu doar oficialii de la Bruxelles, ci si cetatenii UE care, in decurs de 50 de ani, si–au solidarizat eforturile in vederea anihilarii virusului marxist care propaga un set de valori sociale si politice total straine spatiului european. Dar sa nu ne cramponam de detalii terminologice. Marea problema consta in faptul ca R. Moldova, in viziunea UE, nu este altceva decat cel mai sarac si cel mai criminalizat stat din Europa, aflat, deja de 15 ani, in conflict cu un regim separatist ce controleaza cea mai industrializata zona a republicii.

Dramatismul acestei situatii este completat si de faptul ca Guvernul Tarlev, in loc sa–si concentreze eforturile asupra programelor sociale si economice, pentru a scoate Moldova din mocirla foamei si a coruptiei, isi reorienteaza intreaga atentie asupra internationalizarii conflictului Transnistrean, in asteptarea ca cineva le–ar putea rezolva problemele economice si sociale.

Decizia SUA si UE de a participa in cadrul negocierilor in calitate de observatori si nicidecum in calitate de membri cu drepturi depline, este o replica data autoritatilor de la Chisinau, pentru a le determina sa inteleaga ca daca, intr–adevar, R.Moldova doreste sa solutioneze acest diferend in favoarea integritatii statului, mai intai de toate ar trebui sa convinga populatia din stanga Nistrului ca aceasta ar avea doar de castigat daca va merge impreuna cu Chisinaul in procesele de integrare europeana.

Din pacate, astfel de activitati lipsesc din agenda Cabinetului Tarlev, iar Planul de Actiuni R. Moldova — UE, semnat la 30 decembrie 2004, nu reprezinta nicidecum inceputul procesului de aderare, ci, mai degraba, o interpretare a recomandarilor venite din partea Bruxelles–ului cu referire la modalitatile de solutionare a problemelor ce tin de traficul de persoane, securizarea granitei pe segmentul transnistrean, lupta impotriva coruptie s.a.

Semnarea acestui acord cu UE nu este meritul comunistilor, ci a oficialilor de la Bruxelles care incearca sa implementeze o noua politica de vecinatate, incercand sa se asigure ca in urmatorii 3–5 ani vor avea posibilitatea sa–si dezvolte inter–conexiunile economice si energetice, ale telecomunicatiilor si transporturilor in Europa de Est si Orientul Apropiat.

Nu oricine, insa, va avea de beneficiat, ci doar acele state care vor aplica acquis–ul comunitar nu doar pe hartie, ci si in viata sociala. Vor fi avantajati cei care vor fi mai abili si mai deschisi fata de politicile UE.

Cat ne priveste, suferim inca din cauza lipsei de maturitate politica. Traditional, in fiecare zi de joi, votam pachete de legi, pentru ca de luni incolo nimeni sa nu mai tina cont de ele, in timp ce declaram cu voce tare ca vrem sa ne integram in UE.

Cand facem asemenea declaratii, Bruxelles–ul intelege faptul ca R. Moldova nu numai ca isi manifesta dorinta de a face parte din spatiul unic economic european (SEE), ci isi manifesta si intentia de a fi prezenta in cadrul institutiilor executive si legislative ale UE.

Ar fi cu mult mai eficient daca am cere Comisiei Europene ca cetatenii moldoveni sa poata circula liber in spatiul Schengen, prezentand cifre reale, si nu dintre cele fabricate de Guvernul Tarlev, privind numarul cetatenilor R. Moldova aflati in UE.

Un alt argument favorabil ar fi sa le demonstram europenilor solidaritatea moldovenilor care muncesc in Italia sau Portugalia, atitudinea lor fata de rudele, prietenii, cumetrii acestora ramasi acasa, incercand sa rezolve si pentru ei un loc de munca.

Doar astfel UE ar putea constientiza ca este mai rezonabil sa ne permita sa circulam liber, contribuind prin taxe la bugetul UE si nu al structurilor criminale internationale.

Am putea negocia o serie de reguli cu comisarii europeni, care sa permita macar unor categorii de marfuri si servicii sa aiba acces liber in SEE, pentru ca daca R. Moldova va obtine dreptul de a exporta o parte din produse in UE, atunci investitiile, cu siguranta, nu vor intarzia sa apara. Si, in sfarsit, vom avea ocazia sa ne valorificam pozitia geostrategica.

Pana atunci, insa, este nevoie, in primul rand, ca liderii politici de la Chisinau sa–si adapteze discursurile de integrare europeana la realitatea sociala, oferind continutului acestora mai multa substanta si clarviziune.

Ar trebui sa sensibilizam opinia publica despre avantajele pe care le va aduce acest proces, sa mobilizam societatea civila in vederea indeplinirii obiectivelor strategice. In caz contrar, orice incercare este sortita esecului. Am putea ajunge la urmatoarele alegeri parlamentare cu aceleasi promisiuni despre oportunitatile integrarii in UE, facute de elitele noastre politice.

Dumitru CHITOROAGA,
pentru Ziarul de Garda