— Dle Puscas, cum apreciati actualele relatii moldo–romane?

— Cred ca la acest moment si Romania, si R.Moldova recunosc necesitatea unei relansari a raporturilor noastre. Aceasta relansare urmeaza sa se produca pornind nu doar de la formula clasica a bilateralului, dar si in contextul viitoarei precizari a statului juridic european al Romaniei in calitate de viitor membru UE. Nu cred ca exista cineva care ar contesta utilitatea acestor raporturi care se dovedesc a fi nu doar in folosul ambelor state, dar si spre binele vestului si estului european, deopotriva. Totul depinde de seriozitatea mesajelor pe care le lanseaza cele doua capitale, pentru ca raporturile bilaterale nu numai ca ar trebui percepute sau declarate, ci si implementate. In prezent, si Chisinaul, si Bucurestiul vin sa continue raporturile economice si comerciale clasice, dar, in acelasi timp, cred ca nu se insista suficient pe raporturile culturale, pe care le–as numi de comuniune, care pot fi deosebit de eficiente. Pe de alta parte, inca mai exista o deficienta de perceptie in ceea ce priveste antrenarea raporturilor bilaterale pe proiectul UE.

— Unul dintre obiectivele majore, declarat de elitele politice de la Chisinau, este integrarea R. Moldova la structurile sociale si economice ale UE. Pe de alta parte, oficialii de la Bruxelles declara deseori ca inca nu sunt pregatiti sa gandeasca ca R. Moldova ar putea deveni membra UE. In opinia Dvs., ce sanse are R. Moldova? Ce ar trebui sa intreprinda autoritatile de la Chisinau pentru a–i determina pe europeni sa–i ofere R. Moldova invitatia de aderare?

— Cred ca Chisinaul ar trebui sa aiba o atitudine mai activa, dar nu numai prin vorbe, ci si prin fapte. Cel mai bine ar fi sa inceapa deja transpunerea acquis–lui comunitar in legislatia R. Moldova si sa demareze implementarea acestuia in viata sociala. Acesta ar deveni cel mai eficient argument atat pentru Bruxelles, cat si pentru statele membre ale UE, ca exista si la est de Romania un stat care are nu doar dorinta, dar si abilitate de a adera la UE intr–un viitor previzibil.

— In curand Romania va deveni membra a UE. Ce vor intreprinde autoritatile de la Bucuresti in vederea sprijinului R. Moldova in calea acesteia spre structurile europene?

— In mod sigur, Bucurestiul va trebui sa demonstreze ca e un manager bun si eficient al raporturilor noastre cu noua vecinatate. In acest context, cu siguranta, vor fi formulate o serie de directii ale relatiilor cu UE si in cadrul acestora a Romaniei cu R. Moldova.

— Din experienta Dvs. de negociator sef al Romaniei la UE, cum credeti, cat de greu e sa reformezi anumite institutii, structuri administrative, sa faci ca acestea sa functioneze cu adevarat, sa le impui agricultorilor, producatorilor sa se alieze unor standarde europene? Cum e posibil ca societatea sa se debaraseze de mentalitatea comunista ?

— Totul depinde de vointa politica de a transforma cu–adevarat societatea. Este necesar si un liderschip foarte clar in domeniul legislativ, institutional si executiv. Iar in ceea ce priveste acceptul populatiei vizavi de politicile europene, sa stiti ca ele niciodata nu vor fi receptate intr–o forma abstracta, ci prin exemplificare, care va veni odata cu implementarea graduala a acquis–ului, anume atunci cand cetatenii vor sesiza ca au de castigat. Sa va dau un exemplu simplu. Romania a cunoscut, la inceputul anilor 2000, o ascensiune economica, sociala si chiar politica. Aceasta s–a intamplat, in primul rand, datorita faptului ca a transpus acel acquis, ceea ce a cauzat si cresterea PIB–ului, dar si a increderii cetatenilor in stat.

— Cum apreciati noul format de negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean, implicand SUA si UE in calitate de observatori? Ce ar putea aduce nou aceste state in calitatea tratativelor anterioare ?

— Sa stiti ca nu neaparat formatul in sine ar putea aduce rezultate. Spun asta de pe pozitii de negociator si nu de analist. Mai e nevoie de o participare deschisa a tuturor membrilor si, in special, a celor implicati direct. Cert, insa, este faptul ca statele membre ale actualului format de tratative privind solutionarea diferendului transnistrean au acceptat negocierea din doua motive: unul — pentru ca doresc cu adevarat sa rezolve problema si, al doilea motiv ar putea fi incercarea de a taragana situatia pentru a astepta, poate, un alt context.

— Potrivit lui Valerii Litkai, ministrul de Externe al autoproclamatei rmn, SUA si UE au cerut sa fie acceptate in noul format anume in calitate de observatori si nu in calitate de membri cu drepturi depline, asa cum intentionau autoritatile de la Chisinau. Sa intelegem ca aceste state incearca sa evite o confruntare directa cu Rusia in ceea ce priveste modalitatile de solutionare a conflictului din stanga Nistrului? Sa insemne acest fapt ca, chiar si in aceasta formula, Moscova ramane cheia ecuatiei?

— In momentul in care SUA si UE ar accepta sa devina parte directa in negocieri, ar insemna ca si subiectul este de interes pentru securitatea globala si internationala. Transnistria este un subiect de interes regional si mi se pare firesc ca metoda de solutionare a problemei sa fie oferita preponderent de actorii din aceasta zona. Faptul ca SUA si UE vin in calitate de observatori ar putea constitui o garantie pentru statele implicate direct la tratative. Acest fapt ar mai putea insemna ca negocierile vor fi extrem de deschise si de constructive.

— Acum o luna, Institutul de Studii social–democrate "Ovidiu Sincai" din Romania a prezentat un raport cu privire la directiile de solutionare a diferendului transnistrean. Potrivit unor analisti, atat din R. Moldova cat si din Romania, acest proiect ar putea fi unul eficient. Cum apreciati reactiile autoritatilor privind realizarea acestui plan?

— Imi este greu sa va spun ce intentie au autoritatile, este cert, insa, ca studiul institutului social–democrat dezvaluie ca in societatea romaneasca exista o preocupare pentru sustinerea rezolvarii constructive a acestui subiect.

— Dupa integrarea Romaniei in UE, este sau nu posibil ca oficialii de la Bucuresti sa intreprinda o serie de masuri pentru a usura conditiile de acordare a cetateniei romane pentru persoanele de origine romana, stabilite in afara tarii, sau macar pentru anumite categorii de persoane, studenti, oameni de afaceri, muncitori, ce isi desfasoara activitatea legala in Tara?

— O prima categorie de facilitati a fost emisa in 2004, atunci cand s–a negociat capitolul justitie–afaceri interne. Din moment ce Romania va deveni membra a UE trebuie sa tinem cont de faptul ca cetateanul roman devine si cetatean UE. Politica de noua vecinatate a UE prevede o serie de posibilitati de fortificare a relatiilor de pe ambele parti ale granitei estice. Sunt convins ca si Romania va agrea aceste noi conditii.

— Periodic, revine in actualitate problema Tratatului de baza moldo–roman. In opinia Dvs., cum ar trebui sa fie acest tratat?

— Tratatul de baza moldo–roman dintre cele doua state ar trebui sa fie cat se poate de simplu, dar si cat se poate de sincer si direct. Tratatul ar trebui sa contina aceasta formalizare a vointei politice, spuse de atatea ori si la Chisinau, si la Bucuresti, in perspectiva stimularii unei colaborari cat mai vaste. Sunt adeptul lasarii usilor deschise, pentru ca vad posibilitatea unei dezvoltari sectoriale multiple. Nu ar trebui ca un tratat sa vina cu constrangeri intr–o durata medie de timp.

— Va multumim.

Un interviu de Dumitru CHITOROAGA,
Cluj–Chisinau