La doar saisprezece ani, Nina se pomeni cersind pe strazile diferitor orase din Polonia. Ea este invalida, are malformatii la picioare si la maini, ceea ce a atras atentia exponentilor unui business ingrozitor: trafic de invalizi pentru cersit. In fond, aceasta e o afacere controlata de romi, asa ca cineva din aceasta comunitate a vazut–o si a si negociat cu mama sa. Fara nici un act de identitate, tanara a pornit la drum. Nici acum Nina nu stie in ce oras a fost dusa. Ea zice ca traficantii au inchiriat o camera la un hotel. A doua zi a fost scoasa in strada si a fost pusa sa cerseasca langa un semafor. "Cand masinile stationau pe rosu ma apropiam si ceream bani de la soferi. Castigam zloti multi din cauza infirmitatii mele." Ne spune aceste lucruri fara nici un fel de remuscari, care apar doar atunci cand releva despre faptul ca traficantii ii luau toti banii. "Cerseam alaturi de un barbat fara picioare. "Stapanii" asteptau intr–o masina si cand observau ca am primit ceva, veneau si ne luau tot. Erau atat de multi!...". Isi intoarce privirile spre geam si continua sa povesteasca cum traficantii o duceau dintr–un oras in altul. Se opreau pentru mai mult timp doar in orasul in care se castiga mai bine. O hraneau cu promisiuni — ii ziceau ca la intoarcerea ei acasa ii vor da o suma bunicica. Cand si–a dat seama ca sunt doar vorbe goale, fata a fugit la politie. Politia nu avea cum sa o deporteze, deoarece Nina nu avea nici un act cu ea si nu putea dovedi nimic. A fost dusa la Centrul de Triere a minorilor din Polonia. Aici a stat doi ani de zile, caci erau probleme serioase cu actele. Nina se nascuse pe timpul URSS intr–o tara asiatica si parintii nici macar nu si–au dat silinta sa–i faca o adeverinta de nastere. Din aceasta cauza nimeni nu putea s–o ajute ca sa ajunga acasa.
"De fapt ma simteam bine la centru, povesteste tanara. Am deprins multe lucruri bune de la ei — cum sa am grija de mine, cum sa gatesc. Mi–am schimbat si comportamentul". Nina era analfabeta, caci nu a fost data la scoala de catre parintii ei. De la ei se pare ca nu a invatat nimic, caci faceau abuz de alcool si ea a deprins doar manierele proaste. Ii placea sa o faca mereu pe smechera in fata necunoscutilor. "Nici nu–mi inchipui cum am putut trai in mizeria de la noi din casa. Ce greu era sa suporti scandalurile parintilor".
In ianuarie 2004, la interventia Ambasadei Moldovei in Polonia, tanara s–a intors acasa. A fost cazata la Centrul de Reabilitare OIM pentru minori. Observand interesul Ninei pentru carte, specialistii centrului i–au platit un profesor particular. In doar cateva luni fata a trecut materialul predat la scolile generale. Dupa aceste lectii a fost inscrisa la niste cursuri de croitorie. Profesia a insusit–o foarte bine si astfel si–a insusit si o sansa de a castiga pe cale cinstita. In final, s–a intors in familia sa, unde a trait o mare dezamagire. A incercat sa schimbe atitudinea fata de viata si de tot ce ii inconjoara pe membrii familiei. Tatal, care ramase singur intre timp, nu accepta sa renunte la alcool si se comporta violent. "M–am intors la centru pentru cateva luni iarasi. Dar la un moment mi–am dat seama ca nici aici nu pot trai vesnic. Incercam sa ma angajez la serviciu, dar aveam probleme cu actele. Parintii mei au fost indiferenti la nasterea mea si acum trebuie sa ma rasplatesc eu pentru toate", regreta Nina. A revenit in familie cand tatal s–a recasatorit. Noua lui sotie s–a dovedit a fi grijulie si chiar a indragit–o pe fata vitrega. Acum tanara gospodareste pe langa casa si asteapta sa i se faca buletinul de identitate, poate avand acte in regula va putea sa obtina mai multe in aceasta societate.
Stella Enachii
Privind la ea, frumos imbracata, intr–o cafenea din Vestul Londrei, ai credea ca e cu sotul si cu prietenii lui intr–o calatorie. Dar de fapt, intre cei trei barbati care discutau animat in limba albaneza se punea la cale o afacere — vanzarea fetei, ca pe o sclava sexuala.
In zilele urmatoare ea a completat lista celor peste 25.000 de femei si copii traficati in Marea Britanie in baza acestui comert diabolic. "Ma va vana oriunde, spune Anca, fata din Moldova, care a fost vanduta in cafeneaua din vestul Londrei. Ea a ajuns in Londra din satul natal, de unde au sustras–o niste prieteni de familie cu promisiunea ca ii ofera un loc de secretara la Moscova. Acolo a fost vanduta de catre prietenul familiei unui cecen, cu 300 usd. A fost torturata si violata timp de teri luni, intr–un apartament unde mai erau fete ca ea. Apoi a cumparat–o alt barbat si a dus–o in Lituania, iar de acolo, cu un pasaport lituanian fals, a fost dusa in Marea Britanie. Asa a ajuns sa fie vanduta in reteaua traficantilor albanezi. Barbati insurati o cumparau seara de seara. Intr–o zi, la limita disperarii, l–a rugat pe unul dintre clienti sa o salveze. Acela s–a mirat mult, afland ca ea nu se afla de buna voie in bordel. Acel client, un barbat de 50 de ani, a si ajutat–o. Cu mult greu, Anca a ajuns inapoi in Moldova, dar cei doi ani in care a fost marfa au marcat–o pentru totdeauna.
Privind la ea, frumos imbracata, intr–o cafenea din Vestul Londrei, ai credea ca e cu sotul si cu prietenii lui intr–o calatorie. Dar de fapt, intre cei trei barbati care discutau animat in limba albaneza se punea la cale o afacere — vanzarea fetei, ca pe o sclava sexuala.
In zilele urmatoare ea a completat lista celor peste 25.000 de femei si copii traficati in Marea Britanie in baza acestui comert diabolic. "Ma va vana oriunde, spune Anca, fata din Moldova, care a fost vanduta in cafeneaua din vestul Londrei. Ea a ajuns in Londra din satul natal, de unde au sustras–o niste prieteni de familie cu promisiunea ca ii ofera un loc de secretara la Moscova. Acolo a fost vanduta de catre prietenul familiei unui cecen, cu 300 usd. A fost torturata si violata timp de teri luni, intr–un apartament unde mai erau fete ca ea. Apoi a cumparat–o alt barbat si a dus–o in Lituania, iar de acolo, cu un pasaport lituanian fals, a fost dusa in Marea Britanie. Asa a ajuns sa fie vanduta in reteaua traficantilor albanezi. Barbati insurati o cumparau seara de seara. Intr–o zi, la limita disperarii, l–a rugat pe unul dintre clienti sa o salveze. Acela s–a mirat mult, afland ca ea nu se afla de buna voie in bordel. Acel client, un barbat de 50 de ani, a si ajutat–o. Cu mult greu, Anca a ajuns inapoi in Moldova, dar cei doi ani in care a fost marfa au marcat–o pentru totdeauna.
Adaptat dupa "The Mirror", Marea Britanie
Fiecare cerere de eliberare a unui permis de sedere din partea romanilor din Italia, ca de altfel, din partea tuturor imigrantilor din aceasta tara, ar putea costa 50 de euro.
O propunere venita din partea grupului Carroccio, din Senatul italian, presupune ca aceasta taxa ar trebui introdusa printr–un amendament la legea fiscala italiana, informeaza publicatia italiana "Il Passaporto". Resursele provenite din aceasta taxa ar putea fi varsate in bugetul statului, devenind fonduri utilizate in lupta impotriva imigratiei clandestine. "In fiecare an, sunt aproximativ un milion de cereri pentru permisul de sedere, depuse de imigranti. Daca la fiecare cerere s–ar plati o contributie de 50 de euro, suma totala s–ar ridica la 50 de milioane de euro", se arata in textul inaintat de Carroccio.