Nr. 22 (23 decembrie 2004)

 Editoriale

Spargatorul de tacere
S–a intamplat. Traiesc o saptamana si un sfarsit de an in care nu incetez sa ma gandesc cine e Grigore Gorea, ce fel de om e. Ce va urma, sau ce ar trebui sa urmeze dupa riscantele sale declaratii? Continuare 

Sarbatori cu imprumut
Iarna trista, fara zapada. Se apropie, inevitabil, sfarsitul anului cu inevitabilele–i sarbatori... Continuare 

Tutun Orange
In anul care vine nu voi mai scrie pastile la rubrica "Imperii de Gheata", dar la "Tara de omat". Am impresia ca acum, mai pronuntat ca oricand, locuitorii acestei regiuni, pe care puterea o numeste (batjocuritor sau altfel), tara, au devenit niste adieri mici de vant. Continuare 

Spionii
Ultimul parinte al KGB–ului rusesc devine tot mai brutal si mai deconspirat, iar metodele sale de lucru devin tot mai acerbe si mai predictibile. Continuare 

Tutun Orange

In anul care vine nu voi mai scrie pastile la rubrica "Imperii de Gheata", dar la "Tara de omat". Am impresia ca acum, mai pronuntat ca oricand, locuitorii acestei regiuni, pe care puterea o numeste (batjocuritor sau altfel), tara, au devenit niste adieri mici de vant. Tot ce a facut opozitia si societatea democratica n–a dat roade. Altfel zis, n–am auzit nici un cetatean al R. Moldova sa declare ca, in anul care s–a dus, a devenit liber.

Lectia Ucrainei si a Georgiei a trecut pe langa noi ca un tramvai de care nu avem nevoie. Singura schimbare, in urma revolutiilor din cele doua state, a fost schimbarea culorii PPCD–ului — din albastru in portocaliu. Deputatii si adeptii acestui partid afirma ca aceasta culoare semnifica schimbare, optimism, hotarare, echilibru si forta. Desi, privind culoarea, Iurie Rosca a luat–o inaintea tuturor fortelor de opozitie, orange–ul este purtat tot mai des prin oras de catre cei care asteapta o schimbare in bine.

In contextul revolutiilor din Georgia si Ucraina, a intoxicarii lui Iuscenko si a plecarii lui Voronin la Putna, cel mai important eveniment pe care l–am trait eu in acest an este unul care nu va schimba cu nimic mersul istoriei. La 11 decembrie, am facut patru luni de cand am renuntat la tigara. Initial, mi–a fost cam greu sa ma dezic, desi constientizam ca prezenta tutunului in viata mea este una nociva. In patru luni, mi–am dat seama ca si comunismul este aidoma fumatului. Desi toata lumea isi da seama ca prezenta acestui flagel dauneaza integrarii corporale si a celei europene, noi continuam sa fumam si sa–i votam. Am impresia ca, in cazul in care va pierde urmatoarele alegeri, vom simti chiar si lipsa acestui partid perimat. S–ar putea chiar sa mostenim si boli cronice de pe urma lor, dar tot vom afirma in sondaje ca presedintele favorit este Vladimir Voronin. Cate odata, in cautare de droguri si de platforme electorale, am putea confunda orange–ul cu rosu si vota iar PCRM–ul. Cine va fi in drept sa ne condamne, daca de vina va fi lipsa din organism a drogului fata de care am devenit dependenti? Stiti ce mi–am spus acum, dupa patru luni fara tigara? Voi reveni la vechiul viciu doar in cazul in care fabricile de tutun din R. Moldova vor produce tutun orange, tutun care, ajuns in plamanii fumatorilor, va crea in sufletele acestora dependenta de schimbare, optimism, hotarare, echilibru si forta. La Multi Ani, Schimbare!

Ileana Rusu


Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
Tel: 23-79-84, 079523593
ziaruldegarda@yahoo.com