"Te rog, spune–mi doar cat trebuie sa platesc si cui sa platesc, ca sa imi pot aranja fiica la lucru. Nu trebuie sa faci nimic, doar sa imi arati cui sa dau la mana", — mi–a zis cu glas ca de robot unul dintre pedagogii mei.
Nu l–am vazut demult, de ani de zile, si pastram in imaginatie chipul invatatorului meu de atunci, din copilaria mea — cel mai spiritual si cel mai onest. Nu ne obliga sa invatam, pur si simplu, venea la ore cu drag si tot ce ne preda ni se aseza in minte cu tot cu bunavointa lui.
Acum l–am revazut. Ratacea prin Chisinau cu diferite probleme. Era seara tarzie de decembrie si invatatorul meu mi–a batut la usa pentru prima data in viata. Odata cu el, mi–a intrat in casa tot universul intelectualului din satul de azi: o atmosfera de oboseala si tristete fara de sfarsit. S–a asezat pe un colt de scaun si veselul invatator de candva m–a privit cu ochi straini, inramati de pleoape rosii de oboseala de a nu lasa lacrimile sa iasa din temnita in care le–a zavorat. Mi–a spus rugamintea lui scurt, fara cuvinte de introducere, cu glas de robot.
Rugamintea Domniei sale m–a ingrozit. Nu pentru ca mi–a propus sa iau parte la un act de coruptie. Ci pentru ca nu stiam cum as fi putut sa–l ajut. Fiica invatatorului meu, o tanara care a absolvit facultatea de drept in Romania, nu poate fi acceptata de nici o institutie de stat de la noi. Ea e sortita sa someze in Moldova si ca ea sunt sute.
In ziua ceea tocmai ma intorsesem de la Ungheni, unde vizitasem o familie de intelectuali care imi spusesera ca fiica lor, care a absolvit facultatea de jurnalism, dupa ce a batut la tot felul de usi mai bine de jumatate de an, a primit in final o oferta: sa scrie pentru "Comunistul" cu un salariu lunar de 300 lei. Tot in ziua aceea am intalnit o tanara care vorbeste fluent germana, engleza, franceza, spaniola si, desigur, rusa, dar nu are un loc de munca. Ce sa mai zic de tinerii cu universitati in Moldova sau in Romania, daca stiu tineri cu studii la Oxford care nu au reusit sa–si gaseasca un loc de munca aici. Tinerii intelectuali de azi, de rand cu parintii lor intelectuali, dupa toate universitatile pe care le–au facut, au ramas repetenti la o singura, dar principala azi, disciplina — cum, cui, cat si cand sa dai mita ca sa fii primit la lucru. Tot mai multi sustin cu succes examenul coruptiei. Merita sa mai stam de Garda?
Alina Radu