Început în nr. 184

La Primăria municipiului Chişinău, Vadim Brânzaniuc, responsabil de relaţiile cu publicul din cadrul acestei instituţii, ne–a declarat că «în nicio companie din Chişinău nu se vorbeşte oficial limba rusă, iar toate documentele semnate de primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, sunt în limba română». Tot el, însă, a recunoscut că statutul limbii române, ca limbă oficială, nu este întotdeauna respectat în special pe străzile Chişinăului, în anunţurile publicitare.

La librărie

Statutul limbii române este marginalizat şi în mai multe librării, chiar şi în cele cu denumiri curat româneşti: «Făt–Frumos», «Aurora», «Ştiinţa». Aici cărţile de mare valoare, editate în limba română, sunt destul de puţine şi se comercializează la preţuri care multora le potolesc cheful de citit.

Olga Chironiţ, directoarea Librăriei «Ştiinţa», ne–a explicat lipsa, dar în special preţul mare al cărţilor editate în română, prin faptul că «odată cu aderarea României la UE au fost majorate taxele vamale şi e destul de greu să se importe loturi mari de cărţi care ar permite diminuarea relativă a preţului. La noi, însă, astfel de cărţi nu se editează». Chironiţ susţine că e mult mai rentabil importul cărţilor din Rusia, unde ele sunt de 2—3 ori mai ieftine şi deci mai accesibile ca preţ pentru publicul din R. Moldova. «Mulţi cumpără cărţi în rusă, chiar şi dintre cei care vorbesc româna. Uneori chiar n–au încotro», explică librara.

Aceleaşi opinii le–am auzit şi la Librăria «Aurora», deşi cu mai puţină amabilitate, de la Elena Neculce. «Probabil, în Rusia hârtia e mai ieftină şi de aceea avem cărţi mai ieftine în limba rusă. Poate–i întrebaţi pe cei de sus, că ei sunt responsabili.»

Situaţie şi mai contrastantă la tarabele cu cărţi de la toate colţurile de stradă: cărţi în rusă — câte doreşti, în română — nimic, iar peste tot auzi acelaşi răspuns: «E mai ieftin să le aducem din Rusia».

«E anormal ca într–o ţară unde limba oficială e româna să fie mai multe ziare în rusă»

În R. Moldova cetăţenii de etnie română reprezintă 70% din numărul total al populaţiei, cei de etnie rusă fiind într–un număr mult mai mic. Această stare de fapt nu se răsfrânge, însă, asupra pieţei ziarelor şi a revistelor din R. Moldova, încărcată de publicaţii editate în limba rusă. Din numărul total de 243 de ziare şi reviste, potrivit Centrului Independent de Jurnalism, doar 25% sunt exclusiv în limba română, 39% sunt în rusă, iar 36% sunt în alte limbi.

Petru Macovei, director al Asociaţiei Presei Independente (API), a comentat în felul următor faptul că în rusă sunt mai multe ziare decât în română: «În general, e o cerinţă a pieţei, care solicită mai mult presă de limbă rusă. Dacă publicul ar cere mai multe ziare în limba română, atunci lucrurile ar arăta altfel decât acum. Eu nu salut acest lucru. La noi există o tradiţie de a citi în rusă, încă de pe vremea URSS, peste care oamenii nu au reuşit să treacă nici până astăzi. La fel, ziarele de limbă română stau economic mai prost, deoarece nu sunt solicitate, în timp ce ziarele de limbă rusă au un suport mare din partea grupurilor economice, a trusturilor conduse de persoane din Federaţia Rusă sau care vorbesc limba rusă. Este un fenomen anormal, într–o ţară unde limba oficială e româna, să fie mai multe ziare în rusă. O altă problemă e faptul că oamenii nu prea citesc. Cei care o făceau au plecat între timp din Moldova, iar cei rămaşi sunt preocupaţi de alte treburi».

Nu avem în chioşcuri niciun ziar din România, deşi săptămânal apare «Antena», ziar editat în Ucraina. Se pare că, în acest caz, nu mai poate fi valabilă versiunea potrivit căreia taxele vamale sunt prea mari la ediţiile aduse din România, pentru că, săptămânal, în chioşcurile din Chişinău apar tot felul de reviste româneşti pentru care nu figurează alte taxe. S–ar putea că revistele de divertisment sunt mai avantajate din simplul motiv că în ele nu este promovat activ românismul, nu este criticat comunismul.

Victor MOŞNEAG