Moto: «Nu ştim unde e scrisoarea. Cine să ştie unde e scrisoarea aia?»
Ministrul Culturii, Artur Cozma

Aşteptarea răspunsului la scrisoarea adresată de către Ziarul de Gardă Ministerului Culturii cu aproape un an în urmă continuă. Acum două săptămâni, în cadrul unei întrevederi a Preşedintelui Voronin cu presa, i–am relatat despre acest caz. «Dacă ei nu ştiu a citi», a răspuns Preşedintele R. Moldova cu referire la conducerea Ministerului Culturii.

În continuare, am solicitat opinia ministrului Cozma la această declaraţie a preşedintelui.

«Trebuie să percepeţi glumele preşedintelui în mod normal. Glumele pe care le faceţi dvs. lumea le înţelege. De ce glumele preşedintelui nu ar fi înţelese corect? A fost aluzia la o scrisoare. Nu ştim unde e scrisoarea. Cine să ştie unde e scrisoarea aia?» — acesta a fost răspunsul unui ministru întreţinut din banii publici despre o scrisoare în care solicitam informaţii cu privire la utilizarea a sute de mii de lei din bugetul de stat în afara prevederilor legii.

Scrisoarea a fost trimisă la acest Minister la solicitarea reporterului Victor Gotişan, care a făcut o investigaţie jurnalistică în baza unui proiect finanţat de Academia pentru Dezvoltare Educaţională (AED). Acest proiect, desfăşurat anul trecut, a avut drept scop abilitarea tinerilor jurnalişti de a scrie articole de investigaţie pe teme de corupţie. Întrebările lui Victor adresate Ministerului Culturii, ca instituţie publică, au rămas fără răspuns, au fost luate în «glumă».

Una dintre acuzele principale aduse de către tinerii jurnalişti pe durata cursului finanţat de AED sună astfel: răspunsuri formale, insuficiente sau absente din partea autorităţilor de stat atunci când e vorba de cazuri de corupţie.

Menţionăm că acest training jurnalistic a fost parte a activităţilor prevăzute în Programul Preliminar de Ţară finanţat de Corporaţia «Provocările Mileniului» şi semnat de conducerea Guvernului de la Chişinău. În acest document, care are 60 de pagini, există un capitol special intitulat «Consolidarea capacităţilor societăţii civile şi mass–media», care începe în felul următor: «Corupţia nu poate fi eliminată doar prin efortul Guvernului. Organizaţiile neguvernamentale (ONG–urile) şi mass–media joacă un rol important în monitorizarea performanţelor administraţiei publice şi agenţiilor guvernamentale în implementarea politicilor Guvernului în domeniul anticorupţiei«.

Putem spune oare că Guvernul ignoră acest capitol al angajamentului semnat faţă de Corporaţia «Provocările Mileniului» sau nu? Dintr–o singură scrisoare, pe care a ignorat–o un singur ministru, putem face doar deducţii subiective. Căci, trebuie să recunoaştem, alte Ministere răspund la întrebări. Iată cum răspund ele.

«Ministerul Economiei şi Comerţului a examinat solicitarea dvs. Guvernul R. Moldova este în contact permanent cu autorităţile europene privind furnizarea şi schimbul de informaţii necesare pentru găsirea unor soluţii optime în cazul disputelor economice.»

«Asigurarea condiţiilor decente de trai (cazare, echipare, alimentare, asigurare medicală) a militarilor în termen ai Armatei Naţionale a fost şi rămâne una din priorităţile Ministerului Apărării şi care se ţine la control permanent.»

Răspunsurile la scrisorile jurnaliştilor vin, ministerele răspund în termeni juridici corecţi, dar esenţa acestor răspunsuri aduce a propagandă, pe care e greu să o publici fără remarca «pp». Pentru că întrebările adresate funcţionarilor de stat au un format special, conţinând cele 5 întrebări caracteristice presei: cine, ce, cum, cât, de ce? Adică cine cheltuie banii publici, pe ce, cum ocoleşte prevederile legii, cât cheltuie, de ce rămâne nepedepsit? Dacă am primi răspunsuri în plicuri cu sigla Guvernului, în care s–ar spune cine este ministrul corupt, ce act de corupţie a comis, cum a acţionat, cât a delapidat, de ce este deferit justiţiei, atunci combaterea corupţiei ar însemna un efort comun al presei şi Guvernului.

Ieri pe la ora 13.30,  când focul verii topea asfaltul incandescent dintre Casa Presei şi Guvern, la uşă ne–a bătut curierul guvernamental. Avea cămaşă albă încheiată la toţi nasturii de sus, pantaloni negri, pantofi negri stil cazon. Curierul era obosit, insolat şi aproape supărat: căra plicuri mari către solicitanţii de informaţii. Ne–a adus şi nouă un plic gros, cu multe foi. Era răspunsul la o scrisoare în care reporterul Diana Lungu, în baza unui Laborator de Investigaţii desfăşurat în cadrul prevederilor Planului Preliminar de Ţară, vroia să ştie totul despre banii alocaţi şi cheltuiţi pentru proiectul «Satul Moldovenesc». Iniţial, Diana consultase pagina web a Guvernului şi văzuse textul proiectului. Pentru că în acest document nu se spune clar cine şi cum va cheltui sau a cheltuit banii, a cerut detalii printr–o scrisoare oficială. După două săptămâni de aşteptare, ieri a sosit curierul guvernamental. El a adus o copie de pe pagina web a acestui proiect. Curierul şi–a cheltuit în van energia şi s–a expus la soare, reporterul a aşteptat în van 2 săptămâni. Şi mai e cineva care poate fi dezamăgit de această situaţie. Cineva care a scris un document de 60 de pagini, intitulat «Corporaţia Provocările Mileniului. "Planul Preliminar de Ţară"» , semnat de Zinaida Greceanâi. Cine, de ce, cum şi când poate să schimbe această situaţie? Ultima propoziţie de pe pagina 60 a documentului menţionat mai sus spune: «Revizuirea legislaţiei pentru a clasifica toate infracţiunile de corupţie ca "infracţiuni grave"». Răspunsurile formale la scrisori sunt încă clasificate ca acţiuni decente şi legale.

Alina Radu