Acum cateva seri, unul dintre prietenii presedintei Parlamentului de la Chisinau, seful administratiei raionului Soroca, Anatol Prisacari, povestea la Moldova 1 ca planul de dezvoltare a localitatilor rurale, implementat in prezent de guvernanti, nu are nici in clin nici in maneca cu politica, fiind unul profund social si profund uman. O fi stiind mai multe prietenul spicheritei, dar, in aceste zile, la indicatia partidului de la putere, reprezentantii consiliilor raionale din alte localitati ale republicii au uitat ce–nseamna somnul. Asta pentru ca, pana la sfarsitul saptamanii curente, ei urmeaza sa–i prezinte premierului Tarlev planurile de dezvoltare a localitatilor rurale pana in 2015, adica pentru 11 ani inainte.

Prietenul Eugeniei Ostapciuc exemplifica grandoarea si minunatia planurilor de dezvoltare a localitatilor rurale, relatand telespectatorilor despre experienta satului Cremenciuc in care, ca sa vedeti, functioneaza chiar si o gradinita de copii, o scoala, dar si alte edificii sociale. Seful administratiei raionale, insa, evita sa observe dezastrul din preajma sa. El prefera sa se ascunda de ochii lumii atunci cand cele cateva angajate de la gradinita nr. 17 din Soroca pleaca la padure, de unde cara vreascuri pentru a incalzi ruinele acestei institutii prescolare, uitate de mult de prietenul Eugeniei Ostapciuc, dar si de ea insasi.

Seful administratiei raionale nu stie ca educatoarele si dadacele de la gradinita 17 sunt nevoite sa care lemne iarna imprejur, pentru ca nu–si pot permite sa lase copiii pe seama autoritatilor raionale, carora li–e cald si vant rece nu–i ajunge despre frigul la care sunt sortiti micutii. Legaturile cu lemne sunt grele pentru aceste femei, dar mai important se pare e ca munca lor nu se incadreaza, in nici un fel, in planul de dezvoltare, pana in 2015, a localitatilor rurale. Cum ar putea oare guvernantii sa includa in acest plan un capitol despre faptul ca, inca 11 ani inainte, angajatele gradinitei 17 vor cara vrescuri din padure, pentru a–si incalzi iarna discipolii? La fel nu se incadreaza in acest plan si activitatea celorlalte gradinite, vreo 60 la numar, care, dupa toate probabilitatile, vor fi fortate sa–si ia vacante de iarna pentru intreaga perioada rece a anului.

Intre timp, guvernantii isi strunesc adeptii sa prezinte, pana la sfarsitul acestei saptamani, planuri complexe de dezvoltare a localitatilor. Acestea trebuie sa contina cat mai multe date despre ceea ce–si doresc satenii: case noi, gazificate, fantani, drumuri, scoli, gradinite de copii, familii integre, locuri de munca. Adunand si sistematizand toate aceste doleante, de altfel firesti, ale satenilor, comunistii isi vor completa programele si mesajele electorale, pentru fiecare sat aparte, pentru fiecare cetatean. Astfel, in doar cateva saptamani, ei vor veni in fata bietilor tarani si le vor promite, in schimbul a inca unui mandat, fantani cu apa cristalina, drumuri pavate de ministrul Zgardan, scoli si gradinite de copii in care angajatele nu ar trebui sa care vreascuri de la padure, pentru a–si incalzi copilasii. Vor promite exact ce–si doresc oamenii, facandu–se a uita ca tot ce au promis acum patru ani n–a mai fost realizat.

Potrivit unor surse din anturajul puterii, acolo unde nu reusesc sa adune visele taranilor intr–un singur plan, conceput pentru 11 ani inainte, comunistii recurg la informatii sistematizate de USAID, in care se contin date exacte din strategiile de dezvoltare a localitatilor rurale. Compileaza, insa, in mare taina: nu cumva sa afle "decanii" PCRM, care nu si–au tratat inca alergia fata de organismele internationale.

Aneta GROSU