"Fratele meu a luptat, ca si mine, in Transnistria; e baiat curajos si muncitor, dar daca n–a avut din ce–si cladi o casa si nici loc de munca nu si–a gasit, a plecat din Moldova si acum umbla din tara in tara, incercand sa–si gaseasca o Patrie care l–ar adaposti", — ne–a declarat ieri unul dintre luptatorii de pe Nistru, cititor fidel al acestui ziar.

Incerc sa inteleg tragedia patriotului fara Patrie si pe omul care a fost trimis la razboi sa moara sau sa fie schilodit pentru tara sa. Tragedia lui e ca s–a intors viu din acel razboi; caci tara care l–a trimis sa lupte nu a mai avut nevoie de el – nici sa–i dea un loc de munca, nici sa–l glorifice. Tragedia lui e ca dupa ce i–a fost mutilat trupul, nici sufletul sau nu mai poate indragi alta tara. Ce folos de luminile orbitoare in care se scalda spatiul Schengen, daca in fata ochilor sai e doar intunericul care i–a inghitit satul, neamul, tara. Tragedia lui ar putea fi candva romantata de un Rebreanu sau Hugo, care ar putea reda in cuvinte si frica sa cea mai mare — sa nu fie expulzat cumva din Europa cea fara de hotare in tara lui – Moldova, cu hotare de mucava la Nistru si de sarma ghimpata la Prut.

Cazul sau nu e unul singular. Patriotul fara Patrie este expresia zecilor de mii de ucraineni, stabiliti in Moldova, care au votat duminica trecuta pentru Ianukovici; tot in cautarea identitatii sunt miile de transnistreni care aleg sa slujeasca lideri impostori; fara patrie sunt atatea zeci de popoare stramutate din loc in decniile comuniste. In fine, fara Patrie e si milionul de moldoveni plecati in lumea mare sa caute un azil, fara patrie sunt copii care au parintii muncind la negru in tari straine, fara patrie sunt parintii lor care nu se pot intoarce acasa, caci nu au acte in regula.

O parte dintre moldoveni, totusi, si–au regasit si si–au redobandit Patria. Sute de mii de basarabeni au primit cetatenie romana. Patria lor a facut pentru ei tot ce a putut, le–a redat Tara parintilor si buneilor lor — caci asta inseamna Patrie. Acum, aceste sute de mii stau in liniste la usa Schengen.

Recunosc ei sau nu, au facut coada la sectiile consulare si pentru ca sa devina cetateni cu drepturi depline, dar si pentru libertatea de a evada legal din si a reveni in Basarabia. Acesti cetateni au primit ce au cerut si acum urmeaza sa raspunda printr–un singur gest. Vor sacrifica oare aceste sute de mii cate 10 minute din viata lor de cetatean roman ca sa voteze duminica aceasta pentru Romania? Vor pune ei oare incepand cu duminica temelia unei culturi nationale a votarii? Le dorim victorie si stam de Garda.

Alina Radu