«De ieri, o pasare straina canta cu tristete in nucul sadit de tine sub fereastra. A trimis–o cineva din muntii tai de departe, ca o solie». Acum, din muntii tai de Dincolo. Paul Miron (1926), autorul Postalionului din vis, ne–a parasit pe 17 aprilie 2008. Nu mai sta la raspantie, gol, ci acolo Sus, incercand sa capete curajul noii randuieli.

In Basarabia a venit in 1990. A trecut pe la Bacioi. Si–a vizitat rudele. Mai fusese odata, la fratele sau Andrei. A scris despre acea calatorie in nuvela In Rai. Atunci, prin 1937—38, Basarabia l–a inspirat.

Despre cea de a doua vizita a scris in Pseudodiarium basarabean. Reproduc un fragment din textul pe care il pastrez in arhiva ascunsa in cosul din papura: «Vara 1990. Duminica. Telefonez lui R. Il rog sa se duca la consulatul sovietic, la Bonn, sa ne procure vize. Independenta Moldovei socialiste e, deocamdata, de uz intern. Joi. R. a obtinut vizele dupa ce a fost pagubit de 150 marci. Doritor sa afle ce s–a scris pe ruseste in foile anexate la pasapoarte, s–a adresat unui batranel care tocmai isi terminase treburile acolo si l–a rugat sa–i traduca in germana parafa. Batranelul a cercetat cu atentie documentele si a spus cu tristete in glas: "Scrie ca se apropie sfarsitul lumii". Acestea aflate, am inceput sa ne pregatim bagajele. Plecam in Basarabia».

In memoria mamei sale, Elena, nascuta in Campia Sorocii, si a fratelui sau, Andrei Miron, disparut in razboi, Paul Miron ne–a daruit, in 1991, File din Biblie. A tiparit prin contributie personala File din Cartea Cartilor pentru basarabeni. Cartea s–a epuizat repede. Era prima Biblie de la acel inceput de dezrobire a sufletelor noastre mutilate de ateism.

In 2003, pe 17 septembrie, Statul Roman ii confera Ordinul «Meritul cultural» in grad de Comandor in semn de apreciere a intregii activitati puse in slujba universitatilor germane si romane, pentru promovarea limbii si culturii romane in Germania, pentru sprijinul semnificativ acordat BOR si unor persoane aflate in dificultate». In context, am publicat un text intitulat «Ceasornicul memoriei», evocand gestul crestinesc al lui Paul Miron, facut pentru crestinii din Basarabia. Postalionul din vis mi–a adus o carte postala reprezentand Das Rumanienkreuz /Troita maramureseana cu urmatorul mesaj: «Draga doamna, bucuria ce mi–ati facut–o scriind cu atata caldura despre compunerile mele sa v–o rasplateasca Cel de Sus. Am citit articolul intr–o vreme intunecata, cand eram la spital. Ceasornicul memoriei s–a oprit la un Chisinau luminos in care v–am gasit. Birui–va vreodata soarele peste noi? Paul Miron.24.11.2003».

Duminica, de Florii, am primit o veste trista. Familia Miron imi expediase un mesaj cu subiectul «fair part». Pe Would News Agency citeam: «Uniunea Scriitorilor din Romania si Asociatia Scriitorilor Bucuresti anunta cu profunda durere incetarea din viata a profesorului dr. Paul Miron. Paul Miron s–a nascut in 1926, la Falticeni. A absolvit liceul la Iasi (prieten cu Valeriu Gafencu, nascut la Sangerei, numit si Sfantul Inchisorilor). A devenit doctor in filozofie in 1954, la Universitatea din Bonn. Romanist apreciat, concentrandu–si toata atentia asupra culturii romane, a publicat Dictionarul lui H. Tiktin, editie substantial imbunatatita si a initiat seria "Monumenta Linguae Dacoromanorum", cu editia critica a Bibliei de la 1688. A fost distins cu premiul Academiei Romane "B. P. Hasdeu" (1991), "Timotei Cipariu" (1992) si cu cel al Fundatiei Culturale Romane (1997). Prin disparitia lui Paul Miron, cultura romaneasca si cea europeana sufera o grea, ireparabila pierdere«. Cultura romaneasca a pierdut un om care iubea Basarabia. S–a omis din greseala aceasta calitate a lui Paul Miron.

«Moartea nu este problema celor care mor, ci a celor care raman». P.M.  la 15–04–2008. Bunul Dumnezeu sa–l aseze cu Dreptii si sa–i tina de cald si filele de Biblie din Basarabia.

Antonina Sarbu